tag:blogger.com,1999:blog-5153049654836736268.post6537416507493805551..comments2024-03-29T10:54:49.627+02:00Comments on Andrei Păunescu •iubire•cuvinte•muzică•imagini: Integrarea în poşircă (pe axa de cârnaţi Bucureşti-Budapesta)Unknownnoreply@blogger.comBlogger5125tag:blogger.com,1999:blog-5153049654836736268.post-36156810138501995722008-01-29T18:57:00.000+02:002008-01-29T18:57:00.000+02:00Mado,Asa iti place, sa incifrezi si sa scrii ca la...Mado,<BR/>Asa iti place, sa incifrezi si sa scrii ca la biliard, indirect? Nici o problemaa, e bine si asa! Faina sa fie seara si la tine.Andrei Păunescuhttps://www.blogger.com/profile/00260732370018080123noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5153049654836736268.post-32346138154354939782008-01-29T18:39:00.000+02:002008-01-29T18:39:00.000+02:00Elena,1. Multumesc pentru jurnalul de revelion, la...Elena,<BR/>1. Multumesc pentru jurnalul de revelion, la fel de frustrant ca al meu. <BR/>2. M-a intristat tare imaginea pestilor aruncati in acvariu.<BR/>3. Pacat ca ai corectat "bociferand", caci suna inedit si avea sens, ca o nemultumire, cu tot cu lacrimi si invective. Uneori, ce e din greseala e mai iesit din comun.Andrei Păunescuhttps://www.blogger.com/profile/00260732370018080123noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5153049654836736268.post-14301698098278589672008-01-29T18:06:00.000+02:002008-01-29T18:06:00.000+02:00vin aici, stii pe ce rutanu promit... ca nu-i stiu...vin aici, stii pe ce ruta<BR/>nu promit... ca nu-i stiuta<BR/>de mai trec <BR/>...au ba<BR/><BR/>dar in drumul meu prin bloguri<BR/>semne las si nu doar cioburi<BR/>ca sa stiu pe drum de seara<BR/>unde n-am stat ptret de-"o doară".<BR/><BR/>o seara faina!Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5153049654836736268.post-88328080568017448582008-01-29T16:56:00.000+02:002008-01-29T16:56:00.000+02:00P.S. "Rectific: "numait" e numit, "ca-ci" se scrie...P.S. "Rectific: "numait" e numit, "ca-ci" se scrie legat, "a nu fii.." se scrie cu un singur "i", "dovenit" este dovedit, "bociferandu-mi" este vociferandu-mi. Din prea multa graba.Anonymousnoreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-5153049654836736268.post-87123064068438056522008-01-29T16:14:00.000+02:002008-01-29T16:14:00.000+02:0031.12.2007, ora 18.00Nici n-apuc sa ma dezmeticesc...31.12.2007, ora 18.00<BR/>Nici n-apuc sa ma dezmeticesc bine de "spiritul Craciunului", ca ma trezesc din nou, luata ca de val si trantita cu capul in nisip pe plaja altui spirit conventional si rudimentar, numait Anul Nou. Nu numai ca nu voiam sa-l simt (pe spirit), dar am fost obligata sa-i deschid pana si usa. Si cum se face ca de ficare data cand a batut la usa, n-a fost picior de om prin preajma, sau, ma rog, o fi fost careva, dar din comoditate, nu s-a sinchisit nimeni sa raspunda la tocaniturile usii. Si de indata ce am deschis, au navalit "pe mine" numai zurgalai obositi si clinchenituri lesinate, de parca eram la o pomana de tigani (parca astia-si jelesc defunctii pe acorduri de slow-manele ?!?). N-am zabovit prea mult sa ma bucur de glasurile melodioase ale colindatorilor ("cantau" precum catelele in calduri din spatele blocurilor, numai "ho-ho-urile" le-am retinut, ca-ci restul a fuzionat perfect intre "a nu intelege", "a nu-ti iesi din prima", "a nu avea altceva de facut", "a nu fii, a nu..cate si mai cate"), ca s-au napustit toti (adunati, sase la numar)cu palmele innegrite si colturoase) la bani (ce bani, ca nu detineam decat o pijama rosie si niste papuci mov). Cert e ca dintr-o suflare (respectiv trei versuri comuniste gen "A-ho/ A-ho? Copii si frati../")au "dovenit" tot imnul. Nu m-am bucurat foarte tare ca se terminase cantarea, dar nici n-am suspinat. In mintea mea fulgera cu amintiri, gen bunica, frig, sanius, colaci, fular sau abur, si nimic din toate acelea nu regaseam in chelacaitura lor. Nu-i bai. Ma scutur putin si pornesc in cautarea cash-ului, pentru a-mi satura oastea care astepta la usa casei mele. Se facu dreptate, am inchis si usa, am stins si felinarul de pe hol, si am pornit naucita de atata vraja muzicala (inca-mi trancanea-n urechi colindul)pana la fereastra. Zeci de astfel de grupuri roiau prin jurul blocurilor, aceleasi fete sifonate si reci, parca erau la indigo, maturau zapada(parca a nins?!?) numarandu-si averea stransa in mai putin de doua ore(cred). Nu stiu cum am facut, sau daca am facut ceva, dar m-am trezit undeva in jurul orei 22.00, imbracata-n fusta (de ocazie) si o camasa "de sarbatoare", stand in fata unei mese, de circa doi metri, intinzand platori de mezeluri si bociferandu-mi nemultumirea fata de trecerea fabuloasa in Noul An. Nu, nu va imaginati ca eram singura, langa mine erau povesti variate, erau personaje la fel de plictisite ca mine, era El (iubitul meu), o pisica ciufulita si trei pesti amarati, aruncati intr-un acvariu fitos. <BR/>Ora 23.00 Ne-am aruncat intr-un vartej al dansului timp de o ora, ne-am destrabalat pana cand "Cazacioc-ul"(varinta romaneasca) Doinei Badea s-a oprit (de fapt nu ea s-a oprit, ci laptopul, care anunta ca bateria necesita incarcare). Vreme de o jumatate de ora am incercat sa socializam, sa parem un pic mai maturi, sa ne dam in stamba, care a citit mai mult si care a interpretat mai bine, etc. <BR/>24.00<BR/>.......................................................<BR/>00.30<BR/>Nimic mai frumos decat bubuituri infernale, decat urlete (pe diverse tonuri), decat chinezarii aruncate-n aer, decat limbaj colorat si "specializat", etc. <BR/>Bine ca am intrat, intrati o sa stam un an de zile, pana cand orologiul va indica din nou, ora 00.00.<BR/><BR/>Sunt convinsa ca intregesc sirul nemultumitilor Anului Nou, ma refer la eveniment in sine, restul..e discutabil.Anonymousnoreply@blogger.com