16 septembrie 2008

Hibernare timpurie şi duhoare neaşteptată

• Auzisem că doar urşii hibernează, dar văd că şi taurii au talentul ăsta, ba o iau chiar de timpuriu, din septembrie. Iar eu sunt o taurină de mijloc al zodiei, acolo unde e măduva horoscopului mai puternică şi mai conservatoare.
• Abia mă urnesc spre Radio, în aceste săptămâni, deşi nu o fac decât marţea seara. Şi mi se pare prea des!

• Abia m-am încordat puţin să trag câteva piese la studio cu doi colegi artişti (pe care, însă, nu le-am terminat încă).

• Abia am reuşit să mă obişnuiesc cu gândul că e gata cu căldurile şi să închid ferestrele, altfel permenent deschise în casa mea, din mai până în octombrie. Dar asta numai după ce afară au fost îndelung 10-12 grade şi am înţeles, dârdâind, că mintea mea setată pentru vară nu mai ţine pasul cu frigul neaşteptat.

• Singura umbră de forţă a zilelor din urmă a fost să cânt la chitară la sala de repetiţie, acompaniat de o viitoare mare figură a percuţiei, care cred că vrea să îşi ia numele de scenă Dr.MAM şi care a descoperit, în fine, că tobele sunt instrumentul său preferat.

• De când cu canicula ultimilor ani, iubesc ploaia şi mă rog să am parte de ea, de la primele zăpuşeli care ne ucid, de prin mai până în septembrie. Rugile mi-au fost auzite, dar am primitpicături în exces, că am avut şi infiltraţii în plafonul din baie, de atâtea precipitaţii. Cineva, acolo, sus, cred că îşi bate joc de mine.

• Azi noapte, căţeaua mea, Bora, şi-a bătut şi ea joc de mine. După ce am tot auzit pe la radio şi televiziuni că e un frig de nici câinele nu poţi să îl laşi afară, am luat-o în casă şi am lăsat-o să doarmă lângă pat. Pe la 3 noaptea, am început să visez că lucrez la canalizare şi că avem ca bonus de desfundat haznalele oraşului. Când putoarea din vis a devenit insuportabilă, m-am trezit de nevoie la realitatea la fel de puturoasă şi am înţeles că biata boxeriţă nu se mai putuse ţine şi făcuse în baie un cârnat (mai mare decât cel de Pleşcoi), cu moţ spiralat şi cremos în loc de creneluri. Ea se dusese, amărâta, în baie, dar nu ştiuse cum se foloseşte wc-ul, aşa că a capotat în faţa laxaţiei devastatoare. Şi uite-l pe Andrei, la 3 jumate noaptea, spălând pe jos şi aerisind disperat încăperile, nevoit să aleagă frigul decât duhoarea, în timp ce animala, ştiind ce făcuse, stătea ascunsă cu capul după draperie, cu convingerea că restul trupului rămas afară nu se vede. O umbră de conştiinţă a făcut-o pe boxeriţă să nu mă lase să persist în eroare. S-a agitat cu capul sub clanţă, până nu am scos-o în curte, la ea la coteţ, unde a intrat abia după ce a mai eliberat în natură un ocean de pipi şi un odgon de alte alea. Semn că în baie îmi făcuse doar vârful aisbergului.

• Apropo: a început şcoala!

• Mai vorbim!

4 septembrie 2008

Raspunsuri mai bine mai tarzii decat niciodata


Iulia,
Asa sa faci, iar eu voi incerca sa am ce iti arata si ce iti oferi.

Maru,
Toamna face uneori, fara sa vrea, versuri si cantece, fara sa miste un deget, ci doar frunze si termometre, tot mai spre pamant.

Red Team Racing,
Daca o sa gasesc, o sa mai pun. Am dat de niste casete mai vechi, sa vedem cum se pot reconditiona.

Queenie,
1.Toti asteptam cate o renastere, mai ales cand vedem ca totul se inchide, incepand cu septembrie. Si, cand credem ca suntem de tot amortiti, vine cate un martie napraznic si ne scoate din morti.
2. Am simtit la Vama Veche pulsatia ta rock, desi nu am putu canta decat ce am putut scoate dintr-o chitara si un glas.

A,
Eu am invatat, nu de foarte mult timp, sa raman cu binele din orice relatie, indiferent cat de urat s-a terminat sau cat de rau s-a purtat cu mine persoana. Chiar imi amintesc ca, la o despartire, in timp ce eram ocarat si amenintat de o femeie careia nu ii ascultasem ambitiile, i-am spus: Raman cu binele. Ramai cu bine! Iar ochii care nu se vad, pana la urma tot se uita.

Neagro,
Nu am uitat, am cantat piesa aceea la Folk You 2008, pe care ma bucur ca o consideri piesa ta.

Damiana,
Si tie noroc, turcoaico (daca esti Damiana de la facultate, dar si daca nu esti).

Laurawingfield,
Am ametit citind mesajul tau, in care am intrat ca intr-un labirint. Nu e nimic de rau, dar nici usor de parcurs textul.

Anyry,
A fost bine la Folk You. Ai auzit bine ce a fost acolo. Ai fost acolo?

Scumpa,
1. Cucubau si tie. Da, am tot fost plecat, dintr-un drum in altul. Noutatea e ca a venit toamna si ca ma pregatesc de hibernare. Tu?
2. Nu am uitat de nimeni, nici macar de mine. Iubita nu mi-am luat-o in spinare, ca am coloana sensibila, si nici la mare, pentru ca nu iubesc soarele. Poate ca am luat-o pe luna.
3. Invidie sprancenata!

Kannaary,
Au facut altii serviciul de a pune pe Youtube cateva piese de la Vama. Trairi? Cele mai frumoase, atata timp cat am putut spune cate ceva acelor mii de oameni care m-au si ascultat. Se poate ceva mai mult? Eu cred ca nu.

Tudor,
Si mie imi pare bine ca te-am cunoscut, indirect, prin acest spatiu, si ca esti incarcat de bine dupa folkul din august.

Loredana
O sa trec pe acolo la un moment dat. Mai da cate un semn. Si bravo pentru dorinta de a scrie poezie. Chiar inchisa in cubul perfect.

Hippiepitiis,
Multumesc. O sa anunt la momentul potrivit spectacolul Totusi - 25 de ani.

Carina Cont,
Sunt aici, am reaparut, nu mai tin de nici o vara, ca s-a dus.

Anonimo,
Nu glumi despre sinucidere si mai ales nu pe str. Dionisie Lupu, decat daca celelalte locuri sunt rezervate.

Anonim,
Asa e, putin respect si pentru maturi, si pentru paturi, si pentru om, si pentru contabili, si pentru vacanta si, mai ales, pentru femeie.

Dant,
Ai dreptate, imi tot caut implinirea si nu ascund asta.

Anonima (Gabriela MS)
Multumesc pentru comentariul-poezie fara rima. Nu esti la prima si nici la ultima infatisare de acest fel.

Maria,
O sa iti ofer acea poezie. Inca nu stiu cum, cand si cum, dar va fi. Si va arde.

Catalina 22
Daca si tu vezi lucrurile ca mine, inseamna ca papagalul acela tricolor nu e o inchipuire fortata. Din pacate.

3 septembrie 2008

De toamna

Blogul acesta s-a nascut asta-toamna si cred ca tot toamna va reveni la viata. Am fost mai mereu pe drum, mai mereu cazut in gandurile mele si nu am crezut ca e demn de oaspetii mei sa scriu doar ca sa bifez postari zilnice.
Scade ziua, cade frunza, creste melancolia si incep sa se adune toti pe acasa sau prin propria inima. Si eu sunt pe aici si abia astept sa va regasesc. As vrea sa nu treaca anul si sa va ofer un album cd Andrei Paunescu si unul cu trupa Totusi. Caut sprijin inca, imi caut rabdarea si puterea de a intra in studio si ambitia de a duce la capat aceasta intentie.
Ne mai gasim pe aici!