5 noiembrie 2012
Tată
M-am hotărât să-ţi scriu,
Te tot aud, ca-ntr-un halou,
De parcă-ai fi iar viu
Şi mă întrebi mereu: „Ce-i nou?”
Nimic nu-i nou pe-aici,
Decât că porcii-s tot mai porci
Şi, de-ai putea fi viu,
Te-ai răzgândi să te întorci.
E jale-n tot ce văd,
Trozneşte gheaţa pe mormânt
Şi, de atât prăpăd,
Mi-e greu şi să mai vreau să cânt.
Cu Eminescu-n rând
Şi cu Bacovia te ţii,
Pe Goga-l simţi strigând
Că nu mai sunteţi printre vii.
Şacalii stau la colţ,
Să vadă ce pot sfâşia,
Ar vrea să facem praf
Tot ce-a lăsat domnia ta.
Dar nu îţi face griji,
Or să aştepte în zadar,
Eu nu am să te vând
În târg şi nici la anticar.
Ţi-am pus stilou şi cărţi
Şi telefon cu fir postum,
Un tricolor şi-un ceas,
Pe toate să le ai pe drum.
Ce ai iubit eu ştiu
Şi-atunci, când în pământ te-am dus,
Acolo, în sicriu,
Doar o femeie nu ţi-am pus.
O să ne revedem,
La mine timpul trece greu,
Iar viaţa-i doar un ghem,
Mergi liniştit, că vin şi eu.
Andrei Păunescu, 1 ianuarie 2011,
din volumul "Iobag la patron, iobag la stat"
Abonați-vă la:
Postări (Atom)