21 aprilie 2011
Tatiana 48
Tatiana ar fi trebuit să împlinească azi 48 de ani. Mai mult nu pot scrie. Aici, vă ofer două imagini, din 1995 şi 1996, pe când eram în turneele Cenaclului. Imaginile sunt mai pline de conţinut decât alte cuvinte.
8 aprilie 2011
Tevecraţia
• Ce e atât de ieşit din comun în marile cazuri de divorţ, lansate şi exploatate în ultimele săptămâni la televizor, cu Irinel şi Monica Columbeanu, cu Pepe Pascu şi Oana Zăvoranu în prim-plan? Nu se ştia de la început că familia Columbeanu este clădită pe tarife negociate, că Oana e temperamentală până-n pânzele albe (sau roz, depinde de culoarea chiloţilor şi a aşternuturilor) şi că Pepe, artist adevărat, e atât negru în cerul gurii, încât nu-şi lasă nevasta să rămână gravidă cu altul, nici prin sex virtual (fiul lăutarului Talent nu iubeşte playback-ul), nici prin sex nemijlocit (mai bine e live)? Serialele „Columbenii”, „Pepe+Oana” nu fac decât să distragă atenţia, mutând pentru ochiul public centrul de greutate din scena politică în scena mondenităţilor. Seriozitatea nu are nicio şansă, la români, în faţa frivolităţii!
• Ce e atât de spectaculos în dezvăluirile televizate din seria „Wikileaks”, decât să se arate publicului o clasă politică românească aşa cum e, dintotdeauna: slugarnică faţă de cei mari şi tari şi obraznică faţă de cei mici şi slabi? De ce ne grăbim să ajungem mai devreme acasă, ca să nu pierdem ştirile şi emisiunile cu dovezi despre Tudy, Mărioara, Irinuca? Nu ştiam deja toate astea? Dar ce vorbim de eroii de ultimă oră? Nu ştia poporul că Traian Băsescu una zice şi alta face, atunci când l-a ales a doua oară, după ce toată lumea cunoştea cazurile „Copilul pălmuit dar nebătut”, „Flota dispărută”, „Casa din Mihăileanu”, „Febleţea Udrea”, „Angajările la Luxten”, „Mandatele inutile la Bucureşti”, „Preţurile lui Ridzi?”, „Frate, frate, dar Mircea-i pe bani”, „Vânzările anterioare ale Ioanei Băsescu”, „Campania Euro a Elenei Băsescu”? Serialul Wikileaks nu face decât să compromită un adevăr, prin supraexpunere. S-a dovedit asta încă din 2009, când Dinu Patriciu a fost, finalmente, de vină că a dat publicităţii un adevăr, în toate formele şi din toate unghiurile.
• Ce e cu graba asta de a arăta poporului că liderii sindicali sunt corupţi? Nu se ştie, de ani şi ani, că şefii clasei muncitoare au averi nejustificat de mari? Acum au aflat serviciile secrete, presa şi norodul că unii sindicalişti de frunte au luat şpagă, unii începând din 1996, şi că şi-au făcut imperii de tot felul, încă de acum un deceniu? Serialul cu lideri sindicali depistaţi şi arestaţi e doar o metodă simplă, dar eficientă, de a risipi autoritatea, de a compromite căpeteniile maselor sărăcite, care, iată, când strigă adunarea pentru proteste de anvergură, nu strâng în stradă 600.000 de oameni, cum s-a întâmplat cu bieţii proletari englezi, nici 1.000.000, cum au reuşit prăpădiţii francezi, ci abia 10.000 de români nemulţumiţi. După cum rezultă din cifre, clasa muncitoare din România o duce mai bine decât clasa muncitoare londoneză şi pariziană, deşi are aceleaşi preţuri la nişte salarii de zece ori mai mici! Aberantă matematică! Mintea mulţimilor este deturnată spre ura faţă de şefii din sindicate, exact când ar trebui ca milioanele de pierzători ai economiei româneşti să se coalizeze şi să ia măsuri contra politicii economice dezastruoase a regimului Băsescu-PDL-Boc. Avantajul politicienilor aflaţi la putere, la fel de corupţi sau mult mai putrezi decât sindicaliştii, este că un politician cu butoane în mână poate trimite garda să urmărească şi să ridice un lider sindical, pe când un lider sindical nu poate face asta, orice dovezi ar avea contra unui politician, aflat pe valul puterii.
• În România, nu sunt la putere democraţia, dictatura tehnocraţilor, dictatura capitaliştilor, dictatura proletariatului, dictatura creierelor, ci e la frâie dictatura imaginii. De ea se servesc indivizi şi clanuri, partide şi lideri, imperii şi interlopi, autodidacţi şi doctori docenţi în furt. Conform principiului rotaţiei cadrelor la putere, toţi aceştia aplică neabătut, sub steaguri de stânga sau de dreapta, strategia tevecraţiei, cu care fac poporul să mai adoarmă o seară, o săptămână, un an, un mandat şi să mestece imagini în loc de mâncare, în drum spre următoarea urnă de vot. Cu telecomanda în mână, desigur.
Andrei Păunescu
Emisiunile trece, perlele rămâne (48)
Din puţul fără fund, cu telecomandă
• „Irinel Columbeanu cere ca Monica să fie decăzută din drepturile pământeşti, susţinând că poate aduce probe despre tarifele practicate de Monica în tinereţe, înainte de căsătorie.” (Antena 3, 4 aprilie 2011)
Ei, nici aşa! Chiar decăderea din drepturile pământeşti? În primul rând, hai, mai treacă-meargă, am înţelege ca soţul supărat să ceară decăderea soţiei infidele din drepturile părinteşti, fiindcă suntem un stat puritan, unde Elena Udrea, Ana Birchall, Mona Muscă şi alte ingenue sunt în vitrină. Dar nici aşa nu ar fi bine, pentru că ar protesta alte state, unde prostituţia e legală, iar curvele au toate drepturile, inclusiv pe cele de vot, de a lua ajutor de şomaj, de a cotiza la buget, de a avea copii în întreţinere, de a face grevă şi de a beneficia de pensie şi de concedii în staţiuni cu nămol şi băi. În al doilea rând, e interesant cum de Irinel a aflat abia acum de aceste tarife. Nu ne imaginăm că ştia şi, totuşi, a luat-o de nevastă pe Moni. În al treilea rând, suntem curioşi să aflăm de când a început bătrâneţea pentru Monica Gabor Columbeanu, dacă azi, când are vreo 24 de ani, televiziunile vorbesc despre ce făcea „în tinereţe”.
• „La fiecare termen în divorţul Columbeanu sunt adunaţi la instanţe toate televiziunile şi tabloidele.” (Antena 3, 4 aprilie 2011)
Dacă televiziunile şi tabloidele sunt adunaţi, înseamnă că şefii i-a trimis acolo, iar publicul vor afla lucruri importante.
• „Unul din trei români îi dă dreptate lui Irinel în acest caz şi numai unul din zece îi dă dreptate Monicăi.” (Antena 3, 4 aprilie 2011)
Înţelegem că 1 din 3, care înseamnă 33%, este publicul pro-Irinel. Înţelegem, de asemenea, că 1 din 10, care înseamnă 10%, este publicul pro-Moni. Dar ce se întâmplă cu diferenţa de 57%? Să se fi maturizat românii într-atât, încât majoritatea să nu se pronunţe, exact în cazul de divorţ al Columbenilor, care pustieşte străzile, când se dă la TV, fiind concurat doar de divorţul Zăvorancei de Pepe? Ce e cu noi? Ce e cu voi, români? Implicaţi-vă! Ieşiţi din apatie! Daţi-vă cu părerea în chestiunile fundamentale!
• Eugenia Vodă: „Şi fratele dvs?”
Emil Constantinescu: „Fratele meu, având RH negativ, ca şi mine, a avut o mare problemă: oligofrenia... Are 65 de ani şi trăieşte într-un cămin... Seamănă cu mine foarte mult... Eu? Umblam şi singur pe munţi.” (TVR1, 2 aprilie 2011)
Cutremurătoare mărturisiri ale fostului preşedinte al României! O asemenea forţă a asumării propriei condiţii - mai rar. Felicitări, domnule preşedinte, şi cât mai multă grijă cu sănătatea când umblaţi singur prin munţi, ca un Avram Iancu modern, mai ales că singur aţi declarat că sunteţi cu 9 ani mai în vârstă decât fratele oligofren care vă seamănă atât de mult!
• „Personaje cheie din lumea mondenă.” (Antena 1, 2 aprilie 2011)
Da, v-aţi plictisit, este a nu ştim câta oară când dăm această perlă, acest pleonasm, mereu recondiţionat şi lăsat pe post, dar vrem să vedem cât întârzie momentul în care vorbitorii vor înţelege că „monden” vine de la „monde”, care înseamnă „lume”.
• „Statul român va da 5000 de euro pentru fiecare maşină cumpărată tot de statul român. Sună ca naibii, din punctul meu de vedere.” (Moise Guran, TVR2, 6 aprilie 2011)
Nu sună ca naibii, ci sună ca naiba, adică al naibii de prost. Apropo, ştiţi de unde vine cuvîntul „naiba”? Cică e o prescurtare de la „N-aibă parte”, cu trimitere la Împieliţatul, la Ăl rău, la Dracul, care încurcă limbile teleaştilor noştri.
• „Eu nu sunt Tudor Voican, dar o să păstrez Premiul Gopo, dacă-n caz că se răzgândeşte.” (Premiile Gopo, TVR1, 2 aprilie 2011)
Cel delegat să ia premiul dat lui Tudor Voican a trebuit să facă, mai întâi, precizarea, pentru necunoscători, că nu e el cel premiat. Apoi a făcut şi o „glumă cu caracter hazliu de râs”, „dacă-n caz” că simţea cineva nevoia de un pleonasm.
• „Mulţescu îi explică cam cum să lovească mongea.” (Sportul Studenţesc-Universitatea Craiova 3-0, Digi Sport TV, 2 aprilie 2011)
Mai întâi, poftă bună! Apoi, dacă ni s-ar permite, după ce antrenorul termină de explicat jucătorului ce are de făcut, am explica şi noi comentatorilor TV cum este problema cacofoniilor în limba română.
• „Bozovici e un loc greu accesibil din cauza serpentinelor din curbe.” (Vali Popovici, Antena 3, 2 aprilie 2011)
Sigur, mult mai uşor e să mergi pe un drum care are „curbe drepte” sau pe unul cu „serpentine rectilinii”.
• Pe ecran: „Radiaţii periculoase pentru România”
George Berevoianu: „Subţierea cu 1 cm a stratului de ozon înseamnă creşterea cu 1% a numărului îmbolnăvirilor de cancer de piele. Aşadar, niciun pericol pentru România mâine şi poimâine!” (Realitatea TV, 29 martie 2011)
Profesioniştii – tot profesionişti! Ce-i al lor e-al lor! Mai întâi, pe ecran, citeşti ceva ce-ţi îngheaţă mâna pe clanţă, dacă voiai cumva să ieşi din casă. Apoi, vine vocea reporterului care îţi mai spune că stratul subţiat de ozon este deja deasupra României şi dezvăluie algoritmul dintre centimetrii de ozon lipsă şi îmbolnăvirile de cancer. Dar, în final, spre liniştea noastră, aflăm că nici radiaţiile, nici ozonul subţiat, nici îmbolnăvirile de cancer nu sunt un pericol. Atunci ce?
• „Nu vă daţi seama că-i scadeţi personalitatea lui Oana?” (Mărioara Zăvoranu, Kanal D, 29 martie 2011)
Inimă grijulie de mamă! Spunând „lui Oana” şi nu „Oanei”, deducem că, pentru mămica ei, Oana este băieţelul pe care nu l-a avut, pe care îl (o) iubeşte atât de mult, încât poceşte verbele şi doseşte averile, de atâta preocupare.
• „Nu ne aşteptam ca povestea cu sarcina Oanei Zăvoranu să apară pe nepregătite.” (Mădălin Ionescu, Kanal D, 29 martie 2011)
Aşa e! Nici noi nu ne aşteptam ca sarcina să fie rodul unui miracol, al unei surprize dumnezeieşti, dovadă că, între timp, sarcina s-a şi pierdut. Unde sunt vremurile când „surprizele” erau „neaşteptate” şi luau „pe nepregătite”? Ce surpriză mai e aia la care nu te aştepţi, care te uimeşte?
4 aprilie 2011
Emisiunile trece, perlele rămâne (46)
Din puţul fără fund, cu telecomandă
• „Mama preşedintelui Consiliului Judeţean a fost violată de Sfântul Ioan.” (Oana Fringescu, Antena 1, citată de „Cronica cârcotaşilor”, Prima TV, 20 martie 2011)
Dacă şi sfinţii ajung să facă aşa ceva, să nu ne mai mire politicienii şi mogulii noştri pământeni. Problema e că, dispărând spiritul cetăţenesc în cer şi pe pământ, nici Sfântul Gheorghe, nici Sfântul Petru, nici vreun arhanghel mai musculos nu s-au sinchisit, neintervenind să salveze bătrâna din ghearele hulpave ale lui Ioan.
• „Un om care spânzură un păpuşoi reprezentându-l pe Avram Iancu...” (Valeriu Pricină, Realitatea TV, 17 martie 2011)
Spiritele s-au încins atât de tare, desigur, din cauza ticălosului Csibi Barna, care a spânzurat în piaţa din Miercurea Ciuc o păpuşă, nu un păpuşoi, care, în limba română, înseamnă porumb, până s-a ajuns chiar în porumb cu limba română.
• „E atât de multă bucurie pe drumul care voi porni.” (Dan Bittman, „Holograf”, reclamă televizată la Millennium Bank, martie 2011)
Ce-avea, nea Dănuţe SRL, dacă mai băgai un mic „pe”, acolo, ca să fie fericit şi acuzativul românesc, nu numai clientul băncii?
• „Accident de muncă la Târgovişte! Peste un bărbat a căzut un maldăr de pământ.” (Antena 3, 23 martie 2011)
Noi înţelegem că reporterii au auzit că limba română e foarte flexibilă, dar întind coarda cam mult. Între un „mal” şi un „maldăr” de pământ e o diferenţă mare, la fel cum este şi între hârtiile cu textele editorilor şi realizatorilor TV, care se pare că sunt totuna cu un „mal”, nu cu un „maldăr”. Asta dacă tot se permit permutări lexicale libere.
• „Fregata Regele Ferdinand, cu un echipaj de 205 oameni, cu doi şefi de stat major, vor patrula în Mediterana.” (Antena 3, 23 martie 2011)
Cum „vor patrula” fregata? În paralel sau în şir indian cu cei doi şefi de stat major? În stol sau în formaţiune de înot sincron cu cei 205 membri ai echipajului?
• „Fregata produce 4 tone de apă potabilă pe oră din apa mării.” (Niels Schnecker, Antena 3, 23 martie 2011)
Deţinând secretul pentru o asemenea producţie de apă potabilă pe oră în largul mării, românii ar putea vinde invenţia şi s-ar putea rezolva atât deficitul de apă de băut de pe glob, cât şi bugetul României, evaporat de regimul Băsescu-Boc. Dar la ce le-ar trebui 96 de tone de apă potabilă, zilnic, celor doar 205 membri ai echipajului de pe „regele Ferdinand”, când se ştie că 2 litri de persoană, adică maximum o jumătate de tonă pentru toţi, înseamnă mai mult decât suficient? Nu cumva, vrând să fie Şmecher, domnul Şnecher a încurcat tonele cu litrii?
• „Claudette este un proiect nou-nouţ la care lucrăm de ceva vreme.” (Claudia Pătrăşcanu, ex. Exotic, devenită „Claudette”, TVR1, 20 martie 2011)
Dacă, la ceva nou-nouţ, Claudia lucrează „de ceva vreme”, înseamnă că, la ceva vechi, poate lucra de mâine-poimâine. Claudia numele-şi schimbă, dar limba ba, ba nu, ba da...
• „Tatăl meu m-a luat împreună cu mine în Insulele Barbados la un meci de cricket.” (Digi Sport Plus TV, 20 martie 2011)
Fiind vorba despre o călătorie rară, e bine că fiul a plecat cu tot cu el însuşi şi cu taică-său în Barbados. Altfel, pierdea foarte mult, inclusiv pasionantele faze de cricket, care trebuie urmărite cu toată fiinţa.
• „Iată-l şi pe Ologu, care s-a lovit mingea de el.” (Universitatea Craiova – Astra Ploieşti 1-1, Digi Sport TV, 20 martie 2011)
Aşa păţesc fotbaliştii ologi, care se loveşte mingea de ei, aşa păţesc şi comentatorii infirmi de glanda gramaticii: dacă nu sunt atenţi, primii cad în B cu tot cu Craiova Minima, iar ceilalţi sunt promovaţi în posturi de conducere în televiziuni.
• „Atunci când vehiculul cu două roţi nu are roţi...” (Iulia Vântur, ProTV, citată de „Cronica cârcotaşilor”, Prima TV, 20 martie 2011)
Continuarea - în episodul următor, în care ni se va explica dacă o Dacie Logan căreia i s-a furat o roată devine automat tricicletă sau mai aşteaptă încă un hoţ, ca să devină trotinetă.
• „Noi, românii, suntem un popor care ne place să ne plecăm capul.” (Andreea Creţulescu, Realitatea TV, 17 martie 2011)
Da, dar suntem şi poporul care „ne simtem bine” când specialiştii în mass-media se dovedesc nişte Strâmbă-Lemne ai limbii române.
• „Reporter: Un mesaj pentru femeile liberale, domnule preşedinte Antonescu...
Crin Antonescu: Înăuntru! Totul înăuntru!” (Crin Antonescu, Antena 3, 19 martie 2011)
Curajoasă mărturisire a liderului PNL, bărbat adevărat, care a dezvăluit simplu ce şi cum îi place, la intrarea într-o sală plină cu femei, venite la congresul în care Norica Nicolai a cedat postul de şef al femininelor liberale. Noi ştim că dl Crin, grăbit, a vrut să sublinieze că va spune tot ce are de spus la microfon, în sală, dar s-a înţeles altceva.
Emisiunile trece, perlele rămâne (47)
Din puţul fără fund, cu telecomandă
• „Ultima intervenţie a lui Akihito a fost în 1945, când le-a spus japonezilor: Trebuie să rezistaţi!” (Antena 1, 17 martie 2011)
În calitate de ce, să le fi spus copilul Akihito compatrioţilor săi să reziste? După cum lesne se poate citi la o simplă accesare a Wikipedia, actualul împărat al Japoniei s-a născut în 1933, a fost prinţ moştenitor din 1952 până în 1989, când i-a succedat la tron tatălui său, Hirohito. S-a băgat în vorbă şi el, ca orice puşti, în timp ce războiul mondial încă nu se stinsese? Nu cumva, totuşi, împăratul în funcţie în 1945, Hirohito, i-a îndemnat pe niponi să reziste?
• „Acţiunile militare au o bază legală temeinică.” (TVR 1, 20 martie 2011)
Războiul din Libia produce perturbări grave şi în vorbirea comentatorilor noştri TV, care uită că „baza” şi „temelia” sunt totuna şi că, dacă ai o bază legală, înseamnă că eşti, legalmente, temeinic.
• „Ulterior urmând efortul colosal de reconstrucţie... Urmând ulterior atacul la sol... Ca să fim sadici şi chiar practici” (specialişti militari, diplomaţi, la Iosif Buble în emisiune, Antena 3, 20 martie 2011)
Gafele dlui Bubble se iau, ca pojarul. De aceea, nu avem decât două întrebări: 1) Se poate întâmpla ceva „ulterior anterior”? 2) Sadismul e o etapă, o formă premergătoare pragmatismului? Conflictul din Libia afectează, după cum se vede, grav limba română, în care se pare că a început războiul pleonasmelor şi al năstruşniciilor.
• „Veniturile sunt din ceea ce produce aceste gropi... Puteau să termine divorţul într-o oră, la un notar. N-a vrut Pepe, n-a vrut amândoi” (Mărioara Zăvoranu, Antena 1, 29 martie 2011)
Ocupată să-şi apere averea de propria fiică (Oana), doamna Mărioara scapă din vedere, cam des, gramatica. E de înţeles, când ai de administrat câteva spaţii comerciale, plus un cimitir mic, cochet şi eficient, care produce profituri pentru mama viitoarei foste neveste a lui Pepe.
• „Astfel de dezbateri, zi de zi, pe acest individ îl face brand.” (Antena 3, 24 martie 2011)
Pe cel în cauză, dezbaterile „îl face” brand, pe noi, simplul dezacord ne face praf.
• „Ne-am grăbit repede pentru a păstra norme I.O.D. de şcoală doctorală... Există conducători de doctorate care au dificultăţi cu limba română” (Marius Pieleanu, Antena 3, 28 martie 2011)
Aşa e! Dar există şi oameni de presă care au aceleaşi probleme. E OK cu toate formulările sofisticate, cu normele, doctoratele şi şcolile postdoctorale pe care le aveţi în gură, dar nu uitaţi că subiectul şi predicatul, totuşi, ar trebui să se acorde în număr, iar norma aceasta încă nu s-a abrogat.
• „Toată mizeria asta provine la origine din excesul de speculaţii bancare.” (Zoe Petre, Antena 3, 26 martie 2011)
Vă credem, doamnă profesor universitar doctor, fost mega-consilier prezidenţial al altui profesor universitar, rector, Emil Constantinescu! De la ce „să provină” mizeria dacă nu de la „origine”? Poate, totuşi, că „începutul” nu provine de la „start”, nici „izvorul” de la „obârşie”, ci doar „sursa” de la „sorginte”.
• „Să se stabilească măsuri care ministerul (domnului Botiş) ar putea să le ia.” (Radio Realitatea FM, 30 martie 2011)
Prima măsură ar fi ca radioamatorii care vorbesc aiurea pe post să fie taxaţi când se constată absenţa prepoziţiei „pe” de lângă acuzativul care o cere.