Din puţul fără fund, cu telecomandă (9)
• „Într-o secundă de neatenţie, medicul omoară un pacient. Eu, într-o secundă de neatenţie, omor 100 sau 200.” (Adrian Iovan, Realitatea TV, 4 martie 2010)
Remarcabilul pilot şi ochitor a uitat să pomenească, însă, ce s-a întâmplat într-o secundă de atenţie a domniei sale, în care s-a concentrat bine: nu a omorât 100 sau 200 de pasageri cinstiţi, ci un singur pasager nepoftit la el în casă, pe pungaşul Bogdan Iancu, lăsând-o pe sora răposatului, Mihaela Bălănel, de zeci de ori în ghearele investigatorilor Dan Diaconescu şi Luis Lazarus să convingă poporul că nu e atât de grav să intri noaptea, pe furiş, la cineva în locuinţă. Asta e diferenţa dintre atenţie şi neatenţie: la fel ca deosebirea dintre puşcă şi avion.
• „Mi se pare că mâine e 8 martie.” (Mihai Gâdea, „Sinteza zilei”, Antena 3, 7 martie 2010)
Curajoasă luare de poziţie în seara de 7 martie! Alţii, mai prudenţi, mai laşi chiar - ce să ne mai ascundem după cuvinte! - ar fi cercetat temeinic, ca să nu rişte un pronostic absurd într-o afirmaţie pripită. Abia apoi ar fi îndrăznit o asemenea declaraţie. Dar temerarul Mihai Gâdea a riscat şi viaţa l-a confirmat: a doua zi chiar a fost 8 martie. Totuşi, lăsând gluma la o parte, unde era îndoiala?
• „Trebuie implementată şi reglementată implementarea programelor de implementare.” (Attila Cseke, „Al cincilea element”, Radio Bucureşti, 23 februarie 2010)
Nici când e vorba de limbaj de lemn şi de bătut apa în piuă, românii nu sunt mai tari ca ungurii? Ministrul udemerist al Sănătăţii a bătut toate recordurile de lemnoşenie ale limbii române, spunând acelaşi lucru de trei ori, cu aceleaşi cuvinte, fără să tuşească, fără să ezite nicio secundă.
• „Câştigaţi premii în locaţii pentru un şezut de vis.” (concurs, City FM, 1 martie 2010)
Pe vremuri, se dădeau premii în vacanţe unde puteai să-ţi bronzezi fundul. Acum se dau premii în vacanţe unde îţi faci rost de un fund de vis!
• „Io mi-ar place să văd un fotbal frumos.” (Gigi Neţoiu, Sport.ro, 16 februarie 2010)
Cui nu i-ar place, domnule Neţoiu? Şi lui io i-ar place, dar io nici nu bag bani în fotbal, nici nu câştig din el, deşi mi-ar place. Încă o gafă dacă mai făceaţi, aveaţi un hat-trick, într-o singură o propoziţie. Dar şi aşa, a fost prea mult, moderatorul a simţit că îi repungă, aşa că regia a băgat publicitate.
• „Voi avea o întâlnire cu partidele politice parlamentare. Nu în ultimul rând, voi vizita şi Kabulul, Universitatea Bogdan Petriceheicu Haşdeu, universitate de stat, precum şi sediul noului consulat de la Kabul.” (Traian Băsescu, la plecarea spre Republica Moldova, Realitatea TV, 27 ianuarie 2010)
Ştim că fraţii noştri de peste Prut o duc greu, dar suntem siguri că nu chiar atât de rău ca afganii, încât preşedintele României să confunde Cahulul cu Kabulul. Mai ales că vizita era un semn de recunoştinţă pentru basarabenii care abia îl votaseră în decembrie 2009 în turul doi cu 90%! Nu avem încă date despre scorul înregistrat la Kabul, dar bănuim că spiritul taliban comun ar fi putut să-i aducă dlui Băsescu cel puţin 100%.
• „Raportul Corpului de control... Haideţi, vă rog! Pe scurt, însă la obiect!” (Sorin Oprescu, Antena 3, 18 februarie 2010, la startul plombării străzilor din Bucureşti)
Noi ne gândiserăm că ar fi fost mai bine să ni se prezinte exhaustiv, dar fără amănunte, să nu se trăncănească în plus pentru că ni se iroseşte degeaba timpul, deşi ar fi fost mai util să se spună totul laconic şi detaliat.
• „Oamenii aşteaptă dela politicieni lucrurile pe care le aşteaptă.” (Emil Boc, la reînvestire, Antena 3, 23 decembrie 2009)
Adânc! Nu cumva oamenii aşteaptă lucrurile pe care nu le aşteaptă? Întrucât, dela politicieni se aşteaptă numai rele, politicienii ar face bine să fie paradoxali. În frunte cu premierul Boc.
• „Automobilele cu motoare hibrid folosesc şi benzina şi cur-netul electric.” (City FM, 2 martie 2010)
Dacă era în ziar, dădeam vina pe tehnoredactor. Dar a fost la radio, aşa că nu iertăm. Vrem doar clarificări: Cur-netul este o nouă modalitate de conectare la net fără fir, direct din automobil, sau doar o formă ecologică de biogaz care generează electroni direct la sursă, după care nici nu mai trebuie să tragem apa?
• „Oamenii ăştia se împacă şi se dezpacă de câteva ori pe săptămână.” (despre Ciprian Marica şi Ilinca Vandici, despre Gina Pistol şi Nicola, Antena 1, 1 martie 2010)
Deducem că verbul de bază ar fi „a păca”. Are vreo legătură cu „a păcătui”? Ca să ştim cum, când şi cu cine ne păcăm.
• „Ascunde-mi, mamă, umbra cu lopata, / Când ţi se umple perna de lumini, / Visează-ncet, să nu se scoale tata...” (Maria Gheorghiu, cântec, OTV, 1 martie 2010)
Riscante alăturări de cuvinte, care trebuie dublate de o rostire foarte limpede. Prima dată, am tresărit, crezând că am auzit: „Visează-ncet / Să nu i se scoale lui tata”. Urechea ne indusese, însă, în „oroare”.
• „Efect fabulos de gene false” (Reclamă, Realitatea TV, 4 martie 2010)
A ajuns falsul să fie dat ca exemplu împotriva naturalului! Să folosim, atunci, acidul sulfuric în loc de şampon? De ce nu? Există peruci şi scalpuri de silicon cu efect la fel de fabulos.
• „Craiova va avea o defensivă pe care va fi foarte greu de trecut.” (Pandurii Tg. Jiu – „U” Craiova 0-0, DigiSport TV, 8 martie 2010)
Nici chiar aşa, cu atenţia exagerată pentru prepoziţia „pe”, suprimată de atâtea ori la acuzativul care o cere cu lacrimi în ochi! Căderea din lac în puţ e o nouă specialitate în mass-media de azi! Sau poate comentatorii au vrut să spună că viitorii adversari, dacă se vor sui cu picioarele pe bieţii fundaşi olteni, vor avea parte de un mers plin de dificultăţi.
• „Nu ştiu dacă în fotbalul mondial mai există o situaţie în care, în aceeaşi familie, să fie trei portari din generaţii diferite, ca în familia Lung.” (Pandurii-Craiova 0-0, DigiSport TV, 8 martie 2010)
Se pare că hainul crainic sportiv vrea neapărat să despartă fraţii între ei şi să-i plaseze pe Tibi şi pe Silviu Lung jr. în generaţii diferite, deşi între ei e o diferenţă de numai câţiva ani. Tatăl, Silviu Lung senior, nu are nimic de spus că este declarat eminamente bunic al propriului fiu mai mic sau frate cu fiul mai mare?
• „Nu e nevoie să baţi lumea ca să mănânci ceva bun.” (Euforia TV, 19 februarie 2010)
Nici dacă e vorba de bătaie la fund sau la cap, nici dacă e vorba de străbătut lumea, afirmaţia nu e corectă, pentru că există mereu motive să baţi ceva sau pe cineva pentru o mâncare bună. Realizatorul nu a auzit că au fost măcelărite populaţii şi au fost călcate în picioare ţări, pentru un câmp de grâne şi pentru o cireadă de vite? Nu subestimaţi foamea, îmbuibaţilor!
• „Urziceni-Liverpool 1-3, după 0-1 în tur. Un rezultat mai mult decât onorabil. Dar raportul cornerelor a fost de 7-0 pentru noi şi am avut şi mai multe şuturi la poartă!” (Pro TV, 25 februarie 2010)
1. Ce scor ar fi trebui să fie ca să considerăm înfrângerea doar onorabilă? 1-5? Dar un scor mai puţin decât onorabil dela cât ar trebui să plece, dela 1-7 în sus? Dar cât ar fi trebuit să fie ca scorul să fie declarat catastrofal? 1-9? 1-12?
2. Dacă aţi uitat, dragi comentatori, vă reamintim: fotbalul se joacă pe goluri, nu pe cornere şi pe şuturi. Dacă era pe ratări şi pe cornere, aveam deja Europa League în vitrină, acasă la Dumitru Bucşaru, între serviciul de ceai, cupa de campion naţional din 2009 şi factura de câteva mii de euro pentru o pătură dela CFR.
• Dan Bittman, după ce ascultă în platou piesa lui Tavi Colen, în care se spune „Spune-odată, eşti încurcată / Cu un nene cu brăţări şi ceafă lată? / Ce fată rea / Nu credeam că eşti aşa, / Ce fată rea, / Faci mişto de viaţa mea!?”, îl întreabă pe fostul „Talisman”: „Unde-i fata aceea rea?”
Tavi Colen: „Acasă, cu fii-miu!” („Dănuţ SRL”, februarie 2010, TVR 1)
Tot respectul pentru curajoasa confesiune, Tavi Colen! Alţii nu ar îndrăzni nici să-şi amintească, nici să recunoască, darmite să-şi asume aşa ceva cu atâta seninătate.
• „Cei doi asociaţi au fost ameninţaţi cu viaţa.” (Realitatea TV, 18 ianuarie 2010)
Bine că nu au fost ameninţaţi cu moartea. La o aşa ameninţare, ne băgăm şi noi oricând.
• „Atacatorul, un bărbat de 25-30 de ani, purta cagulă din material textil negru, deschisă la ochi.” (Realitatea TV, 18 ianuarie 2010)
Da? Chiar aşa? Ce tare! Punem pariu că, dacă nu ar fi avut pe cap o cagulă cu deschizătură la ochi, hoţul ar fi dat cu nasul în tocul uşii şi s-ar fi neutralizat singur. Şi încă o întrebare: se mai fac cagule din fier, din zale sau din lemn, pentru că despre cele textile ştiam şi noi.
• „Andrei Alexandru, candidat la funcţia de preşedinte al PSD, este suspectat a fi omul lui Văcărescu.” (B1TV, 28 ianuarie 2010)
Şi noi, care atâţia ani am crezut că Andrei Alexandru a fost omul lui Văcăroiu! Tânăra reporteriţă (era prea mică pe vremea guvernului Văcăroiu, desigur) păstrează suspansul şi nu ne lămureşte de care Văcărescu e vorba: Ienăchiţă, Alecu, Nicolae sau Iancu. Măcar dacă spunea: „S-o las, mi-e frică / Că vine altul şi mi-o ridică” sau ”Urmaşilor mei Văcăreşti...”, ne dădea un indiciu. Aşa, însă... Îi sărim noi în ajutor: „Când o biată păsărică / Atât inima îşi strică, / Încât doreşte să moară / Pentru a sa soţioară...”, precizând că autorul, 100%, nu este nici nea Nicu Văcărescu, nici Ienăchiţă Văcăroiu şi nici măcar Andrei Alexandru, care, între timp, nici nu şi-a mai depus candidatura.
• „S-a luat de copilul meu, care are decât două luni. Copilul meu are decât două luni!... Totul până la copil! (...) Dacă este o femeie puternică, să vină să se bată cu mine. În instanţă, în teste de inteligenţă, în proiecte de viitor. În ce vreţi dumneavoastră, doamnă Udrea, dar vă rog să nu încurajaţi pe nimeni să se ia de copilul meu care are decât două luni şi nu poate să se apere” (Olguţa Vasilescu, „Zona de impact”, Realitatea TV, 5 martie 2010)
Prima dată, am crezut că nu am auzit „nu”-ul („n-are decât două luni”). După a doua oară, am înţeles că eroarea este în formă continuată, temeinică, agravantă. Emisiunea nefiind prea lungă, dar aproape în zona de impact (fizic), doamna karatistă-senator Olguţa a putut repeta pozna decât de câte ori a încăput în minutele rămase.
• „Tolea, crezi că ai fi un tată mai bun pentru Saşa decât Magda?” (Cătălin Măruţă, „Happy Hour”, Pro TV, 10 martie 2010)
Dacă ne-ar fi întrebat pe noi, am fi spus că Magda Ciumac ar fi cu siguranţă un tată mai bun decât Tolea, însă nu am fi riscat să-l supărăm pe Tolea şi i-am fi spus că un bărbat luptător ca el e ce vrea, e inclusiv cea mai bună mamă din lume, doar să nu ne bage în tomberon, ca pe Dan Diaconescu.
• „Ninge în tot Bucureştiul. Minus 5 grade temperatură în termometre, minus 7 grade temperatură resimţită. Ninge şi în alte oraşe, care sunt supuse supliciului. Ceaţă uşoară, cu vizibilitate aproape de zero.” (Mihai Cioceanu, „City Drive”, City FM, 19 ianuarie 2010)
Hai să zicem că forma greşită „Bucureştiul” (în loc de „Bucureştii”) e atât de răspândită, încât ar părea o gafă să o foloseşti pe cea bună. Dar, dacă ninsoarea e un „supliciu”, atunci ce mai putem spune despre ce au păţit Gheorghe Doja, Horea şi Cloşca? Un deliciu? Un artificiu? Cât priveşte „ceaţa uşoară”, care duce doar la vizibilitate „aproape de zero”, deducem că o „ceaţă densă, groasă”, cu vizibilitate zero sau minus, l-ar fi făcut pe vorbitor să-şi bage microfonul în gură, pixul în ochi şi căştile în fund. Că aşa e pe ceaţă, de când nu se mai citeşte în manuale „Corul copiilor ucişi” (din „Surâsul Hiroshimei” de Eugen Jebeleanu): „Ce ceaţă deasă, vai, ce ceaţă deasă, / Nu mai cunoaştem drumul către casă, /.../ Ce ceaţă deasă, vai ce ceaţă mare, / Unde-i cărarea, doamnă-nvăţătoare?”
• „Bill Clinton a fost operat de urgenţă pe cord. Hillary, secretar de stat al S.U.A., era la Casa Albă, dar a plecat la New York, ca să fie aproape de Bill” (Antena 3, 12 februarie 2010)
Noi, culţi, ştim că Hillary e femeie şi că, înainte de a fi „secretar de stat”, este „soţie de bărbat” pentru Bill. Aşa că ştiriştii nu ne-au putut păcăli că înaltul demnitar american s-ar fi dus la New York ca să fie „aproape debil”, ci, îndeplinindu-şi atribuţiile de nevastă, „aproape de Bill”. ProbaBill că, după ce a fost dată în vileag, acum mulţi ani, pata de pe rochiţa Monicăi Lewinsky, Hillary s-a gândit chiar să se interneze pentru orice eventualitate în acelaşi salon cu soţul, ca să nu apară pete şi pe halatele asistentelor.
• „Vreau să transmit turiştilor şi schiorilor îndeosebit câteva sfaturi” („Neaţa cu Răzvan şi Dani” la Azuga, Antena 1, 12 februarie 2010)
Noi am fi zis că şi schiorii sunt turişti, dar poate că nu avem pregătirea necesară în turism şi tresărim când aflăm că turiştii şi schiorii sunt categorii distincte, legate copulativ, mai ales iarna. Ne-a umplut de respect, însă, formula „îndeosebit”, care ţine cont de spaţiul de emisie restrâns şi pune laolaltă patru cuvinte: „în mod deosebit” şi „îndeosebi”, ca un şampon „4 în 1”, în care avem şi balsam, şi parfum, şi vopsea.
• „Maftei, cel mai scump transfer din istoria lui Unirea!” (Liverpool-Unirea Urziceni 1-0, Pro TV, 18 februarie 2010)
Norocul Mafteiului e că lui Unirea i-a trebuit prezenţa lui vedeta de altădată a Rapidului şi ialomiţenii au dat banii lui patronul jucătorului şi lui jucătorul înşine.
• „Poziţe renumerată cu mii de lei pe lună.” („Săptămâna financiară”, Antena 1, 18 februarie 2010)
Nu a fost o prostioară spusă în direct, din graba buzei, ci una lăsată într-un montaj, care a trecut şi printr-un filtru editorial. Poate că de serviciu la Antenă a fost Caragiale, care i-ar fi lăsat să facă şi un plebicist, dar, pentru că nu şi-a luat banii dela mogul, nu şi-a risipit nestematele fără să fie remunerat corespunzător.
• „Noii vicepreşedinţi ai PSD: pe locul 1 – Ecaterina Andronescu, pe 2 – Ion Toma la egalitate cu Vanghelie, locul 3 – Gheorghe Nechita, 4 – Ion Chelaru, 5 – Marian Vanghelie, 6 – Titus Corlăţean, 7 – Rodica Nassar, 8 – Constantin Niţă, 9 – Ion Prioteasa, 10 – Robert Negoiţă, 11 – Ion Câlea, 12 – Marian Oprişan, 13 – Ion Chelaru, 14 – Valeriu Zgonea, 15 – Adrian Severin.” (Congresul PSD, Antena 3, 21 februarie 2010)
Mare bătălie pentru cele 15 locuri, ocupate, finalmente, de numai 14 oameni, conform harababurii din clasamentul transmis la repezeală! Păi, ce zice Dan Nica, când vede că, deşi a ocupat în realitate locul 2, numele i s-a pierdut la citirea pe post, în schimb Ion Toma a fost îmbrâncit pe locul 2 în loc de 4, Vanghelie a fost pus şi pe 2 şi pe 5, iar Chelaru a reuşit performaţa să ocupe simultan şi locul 4 şi 13? Cumulul de funcţii şi de locuri trebuie să înceteze!
• „Ne păstrăm consecvenţa!” (Cristian Rizea, Antena 3, 7 martie 2010)
Aşa şi trebuie în politică, mai ales dacă eşti tânăr social-democrat! Decât să îţi pierzi inconsecvenţa rămânând fără instabilitate, mai bine păstrezi în continuare statornicia, constanţa şi stabilitatea.
• „Gazul atacă periculos... Presiunea Gazului a crescut... După ce Gazul a preluat controlul, se anunţă o repriză secundă încinsă... Vârful Gazului ţâşneşte pe contraatac... Atac letal al Gazului... Gazul a pus stăpânire pe mijlocul terenului... Oltenii nu au putut face faţă Gazului... Gazul i-a sufocat pe olteni în propria jumătate încă din start... Oltenii n-au găsit antidotul împotriva Gazului Metan din Mediaş... Gazul bate în retragere ca să intre la pauză în avantaj...” (extrase din relatările radio-televizate dela meciurile echipei Gaz Metan Mediaş, în sezoanele 2008-2009-2010)
Fotbaliştii din Mediaş n-au nicio vină că joacă pentru o echipă cu un nume plin de atâtea conotaţii, dacă nu letale, măcar pestilenţiale sau toxice. Îi înţelegem şi pe comentatori: când joacă Gazul, trebuie să facă slalom printre stereotipuri şi tot nu reuşesc să evite bara. Pentru că, oricum ai da-o, Gazul atacă, intră, iese, presează, acoperă, pune stăpânire, bate în retragere, ţâşneşte, sufocă şi, finalmente e letal. Ultima victimă importantă: Universitatea Craiova din Turnu Severin. Fericiţi cei ce pot striga „Haide Gazul!” E primul pas înainte de a scăpa de crampe.
• „Incendiu la Londra... O jumătate din acoperiş a fost distrusă în totalitate.” (Antena 3, 11 martie 2010)
Probabil că jumătăţile celelalte au fost distruse pe sfert.
• „Realul revine din nou în atac.” (Real Madrid – Lyon 1-1, TVR1, 10 martie 2010)
Aşa e când ataci susţinut. Tocmai pentru că fiindcă a tot revenit din nou încă o dată iarăşi pentru a nu ştiu câta oară în ofensiva atacului, echipa spaniolă şi iberică a uitat să se mai retragă şi pe lângă propria poartă. Văzându-l mai mult singur şi solitar pe Casillas, francezii l-au consolat cu un gol în finalul deznodământului şi au revenit şi ei încă o dată din nou iarăşi în sferturile Ligii Campionilor, lăsându-i pe madrileni cam aproximativ cu buza umflată.
• „Noul regulament spune că primii zece clasaţi plec în cursă... plec în cursă, cu pneurile deja uzate.” (Formula 1, TVR, 14 martie 2010)
Foarte bine că plec în cursă cei zece, dar ar fi bine ca toţi să şi ajung sănătoşi la finiş.
• „A fost un adevărat cancan pe tema unei teoretice întâlniri între Vanghelie şi Geoană.” (Paula Rusu, Ediţie specială, Antena 3, 12 martie 2010)
Nu ştim cât de teoretică sau de practică ar putea fi întâlnirea dintre cei doi politicieni, dar întâlnirea prezentatoarea Antenei 3 cu invitatul, Adrian Păunescu, a făcut-o pe aceasta să nu mai aibă cuvântul potrivit („presupuse”) la îndemână.
• „Ăsta e fotbalul: întotdeauna niciodată nu ştii ce se-ntâmplă.” (Gigi Neţoiu, Digi Sport, 14 martie 2010)
Cele două cuvinte, care nu stau deloc bine împreună, se potrivesc (re)sentimentelor pe care suporterii Craiovei le nutresc faţă de sprâncenatul dinamovist, după ce, la plecarea din Bănie, a luat cu el, de pomană, mai mult de o echipă, pe care a dus-o în Ştefan cel Mare. De-aia nu se-aude imnul Ligii Campionilor la Cristi Borcea în difuzoare: fiindcă echipa câinilor e bântuită de atâtea abuzuri istorice.
• „Rămâneţi cu Antena 3, urmează Ediţia de Prânz, cu Sabina Iosug şi Andrei Bădin.”
Copii, fiţi mai atenţi cu articularea consoanelor, că iese pervers! Nu ajungea că, mai demult, ni s-a spus să nu ratăm emisiunea Andrei Mădularu? Mai trebuie şi confesiuni cu detalii?