29 noiembrie 2009

Un drum departe şi mai multe răspunsuri la comentarii


Am lipsit fiindcă am fost plecat pentru câteva zile cu un bun prieten, care a trecut, în ultimele luni, printr-o perioadă foarte grea. A venit în ţară să stea lângă tatăl lui, în ultimele săptămâni de viaţă, l-a pierdut, s-a ocupat de toate cele, apoi a trebuit să o ia spre ţara lui de adopţie. Am străbătut împreună o jumătate de continent. Am trecut şi pe la mallul de instrumente muzicale Thomann, unde „ne-am dat” cu toate staţiile şi chitările pe care doar le visam, când eram puştani. Ne-am despărţit la Stuttgart, de unde, după ce am votat, aşteptând la o coadă de 200 de oameni, el a luat-o spre casa lui din nordul Europei, cu maşina, iar eu am luat-o spre Bucureşti, cu avionul (vorba cuiva, cu o cursă „Low fat”).

Când am revenit, am găsit aici un sac de comentarii, la care mă simt plăcut obligat să răspund, cerând iertare pentru întârziere. E vorba de ceea ce mi-aţi scris la postările „Drogări”, „Cel mai apreciat scriitor român...”, „Hai în rai...” şi „Manual de virilitate electorală”.


La „Drogări”


Anonim 1,

Am pretenţia că înţelegi că nişte versuri nu sunt o declaraţie la circa financiară sau una la poliţie, despre lista cu ce ne-a furat hoţul din maşina spartă, şi că pot exista realităţi de text care să nu coboare din realităţi imediate. Păstrând, desigur, proporţiile, imaginează-ţi ce ar fi pe lume dacă iubitorii de Bacovia s-ar sinucide în masă de deznădejde sau dacă eminescofilii, după citirea Doinei, ar umbla după ciori, să le convingă să-i îndrăgească pe duşmani, şi după câini, să le dea la cină inima trădătorilor. Asta apropo de sunat.

Cătălina,

E bine că îţi păstrezi gândurile şi cumpătul, indiferent de miştourile şi răutăţile celor ce pândesc. Mersi pentru prezenţa constantă.

Alex,

Comentariile lungi şi dese – cheia marilor insuccese, mai ales dacă sunt comentarii la comentarii la comentarii. Dar eşti binevenit, mai ales că se vede că ai ce spune, uneori.

Anonimilor evazivi,

Scrieţi mai la obiect, că nu toată lumea vă ghiceşte ironiile fine. Asta dacă mai ştiţi la ce v-aţi referit.

Rodica Cernau,

Vorba lui Ion Iliescu: viaţa m-a inspirat. Şi dragostea. Şi suferinţa. Şi speranţa. Şi imaginaţia, desigur.

Elena Marin-Alexe

Şi eu i-am rugat de multe ori pe anonimi să se identifice, dar se pare că e grea responsabilitatea.

Vio,

1. Între timp, modificarea pozelor şi a filmelor în Photoshop a devenit scuză (cam penibilă) pentru disperaţii care văd cum li se duce tronul de sub băs... de sub fund.

2. Problema trecerii pragului virtual există, ai dreptate. Şi asta pentru că, indiferent cât de rapid şi de eficace e un orgasm cu partener virtual, tot te ajunge din urmă nevoia de partener real.

Oprişan I,

Să auzim de bine şi după 6 decembrie 2009, că, altfel, vine bau-băs, după ce se trezeşte din beţia victoriei, şi ne face praf şi următorul cincinal.

Veronica,

Cred că ai dreptate, şi eu simt o diferenţă de nivel între strofe, dar aici e ca un laborator, în care totul se poate îmbunătăţi. O să mă gândesc, să văd dacă pot găsi ceva mai bun.

A-M,

Ai auzit bine. Sper să iasă toate ca să se şi întâmple drumul la ACDC.

Master,

Pentru mine, ACDC face muzica din care îmi răsar cele mai multe satisfacţii, per total viaţă de ascultător (de prin 1978 încoace). O fi bine, o fi rău, ăsta e adevărul şi nu se minte cu pasiunile care fac părul de găină.

Ionutz,

1. Adevăr grăit-ai, Ioane!

2. Tocmai am spus la început că am ajutat un prieten să ajungă spre casa lui scandinavă şi de aia am lipsit. Dar am revenit.

Mada,

Eşti bun de avocat. Cine are nevoie ar trebui să te caute. Mersi. Gândim la fel în problema cârnaţilor.

Bau bau,

Vino, dar nu-i lua pe palavragii, că, fără ei, ar fi mai trist pe aici.

Sexy,

Încă un oaspete căruia îi cad greu cârnaţii. Bine ai venit!

Pink Panter,

Am vizitat Amsterdamul şi m-am abţinut fără probleme să încerc una-alta de pe-acolo. Nici măcar nu am cumpărat un vibrator souvenir, care acolo e la preţ fără concurenţă. Uneori îmi pare rău, că aş avea ce să le ofer comentatorilor răutăcioşi pe care îi mănâncă în „posterioritate”. Evident că drogarea din vers e de cu totul altă natură.

Valerie,

Nu are niciun motiv să se schimbe blogul. Decât dacă mă schimb eu. Iar eu nu-mi schimb decât hainele, corzile dela chitară, uleiul dela maşină şi alte chestii de suprafaţă. Nici măcar părul. Necum năravul. Şi ştii de ce? Pentru că sunt poliţist dela Năravuri grele şi detectiv dela Moravuri uşoare.

Anonimă combinatoare,

1. Bănuiesc că eşti feminină, că sper să nu primesc propuneri indecente dela masculi. Brrr!

2. Nu mă combin cu anonime. Şi nici cu celebrităţi.

3. Nu e încurajator pentru un bărbat să fie ameninţat cu dragostea non-stop. Măcar din când în când merge o pauză.

4. Mai caută, că sună ocupat.

5. Vezi că Pink Floyd te aşteaptă şi nu are un caiet de sarcini chiar atât de exigent.

S,

În afară de sintagma cu vacile, sunt de acord cu tine.

Miro,

1. Nu vorbesc în numele lui A.P.

2. Nu te teme pentru mine, nu sunt în preicol. Oricum, mulţumesc.

Pink Floyd,

1. „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig” (Esenin). De ce să regret că am blog?

2. Aşa pare, că nu eşti fraieră.

Queenie,

Ehe-he! Ia uite cine a revenit pe aici! Dacă îţi place, o să mai scriu.

Woman in love,

Ai dreptate în toate, cu exceptia cuvantului „ştii”, unde ai scăpat un i în plus.

Man in love,

Nu e aşa, dar putea fi.

Turean Cosmin,

Rişti ca, din cauza cantităţii, să sperii posibilii cititori.

Gabriela,

Şi ţie la mulţi ani în fiecare zi.

La „Cel mai apreciat scriitor român...”


Tuturor,

mulţumiri pentru cuvintele de bine despre poet.

Marcu,

Ai dreptate, dar sunt mici până şi puterile de a face revista tipărită, aşa că nu am găsit încă soluţia pentru varianta electronică. Poate în viitor.

La „Hai în rai...”


Anonim,

Versuri bune, adaptări interesante, imagini inedite, ce mai, talent de scriitor!

Ica,

Tot respectul pentru strofă!

Anonim cu corniţe,

Şi eu le văd la fel, nu corane de drac, ci de acadac.

Înger şi drac,

Mai scrie, că o faci bine!

Oana Racheleanu,

Sărut mâna! Când pot, trec pe la blogul tău. Sfaturi nu dau, decât prin puterea exemplului, asta dacă o fi ceva de învăţat de pe aici.

La „Manual de virilitate virtuală”


Dan Tănasă, Andrei Ciortan, P,

Vă mulţumesc. Şi mie mi-a plăcut textul, fără modestie, că, altfel, nu ajungea nici la dvs, nici în Jurnalul naţional. Sper să mă adun şi să mai fac şi cărţi, nu doar fragmente.

Anonim,

Numai dacă pluta lui Remus Cernea e ecologică, din buşteni prăbuşiţi natural, nu din copaci tăiaţi intenţionat.

14 noiembrie 2009

Drogări


Noi ne-am iubit întâi prin poezie,

Când trupul nu-ndrăznea să vrea să ştie

Decât un titlu de poem sau rege,

Ce te va-ncorona, ca să te lege.


Am coborât real în lutul cărnii,

Iar mintea sub anchetă de drogări ni-i,

De-atâta respirare împreună,

Am inventat pământuri fără lună.


Şi, după noi, sfârşită, era noastră,

Din turnul galileic, pe fereastră,

S-a aruncat pe firul prea afon,

Să rupă despărţiri la telefon.

11 noiembrie 2009

Cel mai apreciat scriitor român? Adrian Păunescu


Transcriu datele reci ale unui comunicat (cu toate că ele sunt atât de calde, încât îi ustură pe duşmani!):

Bucureşti, 10 noiembrie 2009 /Agerpres:
Adrian Păunescu este scriitorul pe care românii îl apreciază cel mai mult pentru ceea ce a făcut în domeniul său de activitate în ultimii 20 de ani, indică un sondaj CURS realizat în perioada septembrie - octombrie.

Adrian Păunescu - 30,7%
Mircea Cărtărescu - 10,5%,
Mircea Dinescu - 5,7%,
Corneliu Vadim Tudor - 4%,
Ana Blandiana
- 3,8%,
Ion Cristoiu - 3,2%,
Octavian Paler - 2,3%,
Dan Puric - 2,1%,
Pavel Coruţ - 1,9%,
Andrei Pleşu - 1,9%,
Stelian Tănase - 1,7%,
Grigore Vieru - 1,5%,
Fănuş Neagu - 1,5%,
Marin Sorescu
- 1,3%,
Gabriel Liiceanu
- 1,1%,
Domokos Geza - 1,1%,
Alexandru Paleologu
- 1,1%
altul (sub 1%) - 24,6%.

Sondajul CURS, făcut la comanda Jurnalului Naţional, a fost realizat în perioada septembrie - octombrie 2009, pe un eşantion de 1.602 persoane. Din totalul eşantionului, 32% dintre respondenţi au indicat un nume, iar 68% nu au indicat nici unul. AGERPRES/(AS)

9 noiembrie 2009

Hai în rai să cad în iad


Şi hai

În rai,

Să cad

În iad.


Şi, de o vreme bună, chiar uitai

Cum este pe la tine, sus, în rai,

Mi-a apărut pornirea să decad

Pe sâni, pe pântec, jos, la tine-n iad.


Pe patul nostru, declarat etern,

Au mai rămas doar cioburi de infern,

Cât am jurat, cât ne-am iubit şi-am zis,

N-a mai rămas nimic din paradis.


Că toate, iată, pân-la urmă, fură

Doar păpădii suflate peste gură.

Tu mi-ai cerut, eu nu mai pot să-ţi cer

Nici scara ce ne duce către cer.


Ce foc, ce smoală, vai ce timp notoriu

Se-adună peste trepte-n purgatoriu!

Mi-am ridicat iluzii, ce să fac,

Că eşti un heruvim cu chip de drac.


Şi diavol eşti, adesea-n chip de înger,

Te-am pedepsit, dar eu mă văd că sânger,

Ai plâns, dar lacrima e-acum la mine,

Ne-a fost mai rău când am crezut că-i bine.


Şi cum, din cântec, în iubiri treceam,

Mai altcumva, mai aşa-zis şi cam

Impertinenţi cu lumea dimprejur

Pe care azi îmi vine să o-njur

Că nu te-nghite, să n-aud deloc

De bâlciul cu actori de iarmaroc

Şi-n tei, mesteceni şi salcâmi îmi vine

S-ascund mirosul cărnii dinspre tine

Ce, de o vreme bună, îl uitai,

Că n-am mai fost urcând la tine-n rai

Şi mi-a venit ideea să decad

Pe sânii tăi, pe pântec, jos, în iad.

Hi5 ani de mandat

Manual de virilitate electorală virtuală

Partidul Verde a izbândit un c
omunicat de presă istoric, în 8 noiembrie 2009, trimis pe emailurile noastre, operă de referinţă a optimismului naiv, din care alegem crema:

„Remus Cernea conduce detaşat pe internet... este câştigătorul absolut al bătăliei de pe internet... este şi cel mai vechi internaut dintre candidaţii la alegerile prezidenţiale... Acest lucru poate fi observat şi pe Twitter, acolo unde Remus a postat de cele mai multe ori până acum. Remus Cernea consideră că, deşi internetul cuprinde numai o parte dintre persoanele care merg la vot, acestea pot produce unele surprize.”

Dacă lucrurile sunt deja atât de clare, dacă alegerile sunt tranşate, îi propunem lui Remus Cernea să se considere de pe acum preşedinte şi să adopte urgent următorul plan de măsuri:

- să nu se mai obosească în campanie, ci să se păstreze pentru cei Hi5 ani de mandat,

- să nu mai risipească bani pe timp de criză, ci să ia dela nonstop cele mai bune craksuri pentru cei mai buni crackeri de carduri, fonduri cu care să capitalizeze economia naţională,

- să se instaleze nu la Cotroceni, ci într-un fotoliu nou, rotativ, de piele ecologică, verde dacă se poate, la computerul personal,

- să numească un premier bun comunicator, de pe Twitter,

- să aleagă un ministru de externe cu notorietate, de pe Facebook,

- să nominalizeze un ministru al educaţiei, de pe Wikipedia,

- să identifice un ministru al culturii, iubit şi recunoscut, de pe Youtube,

- să o pună ministresă a turismului pe cea mai competentă, onorabilă şi vizitată doamnă de pe Redtube (poate folosi şi rezerva de cadre de pe alte siteuri, dacă au Categorii diverse şi rezoluţie HD Ready minimum),

- să desemneze ca ministru de interne pe cel mai fidel şi favorabil comentator de pe blogul propriu, forum prin care prezidenţiabilul deja a demonstrat că este recordman la postări, cu câţi parteneri are chef.

- să îşi aleagă nişte consilieri buni, hardware şi software, preferabil dela ComputerLand, Emag, RDS-RCS, UPC, Dolce, Boom sau Digi, nu dela orice centru de Depanări computere de cartier.

Preşedintele Remus va primi dela Constituţia votată prin referendum în blogosferă următoarele drepturi:

- să îşi adauge pe CV-ul electronic şi numele de Romulus,

- să dea pe messenger câte decrete va dori,

- să treacă în revistă garda de onoare, din pat, pe monitorul neapărat LCD,

- să se întâlnească oricând cu Obama, Putin, Merkel, Sarkozy, Berlusconi, Regina Angliei, Elvis şi Michael Jackson, doar accesând Google-Imagini.

- să nu mai aibă nevoie de sceptru, ci de joystick,

- să nu mai semneze cu stiloul delegările de ambasadori, ci să apeleze la touchscreen pentru a fi reprezentat de emailuri cu ataşament în terţe locuri,

- să scoată ţara din Trash (gunoi),

- să nu se lase intoxicat de niciun Spam (informaţii nedorite), dela niciun serviciu secret,

- să aibă mintea şi Inboxul deschise 24 din 24.


De asemenea, El Lider Internaut Maximo va putea înlocui întrecerea socialistă de dinainte de 1989 cu planuri cincinale ale bloggerilor şi va putea acorda distincţii, după cum urmează:

• în loc de „Erou al muncii socialiste” – „Internautul cu mouse în palmă”,

• în loc de „Ordinul Tudor Vladimirescu” – „Ordinul Bill Gates”,

• în loc de „Mamă eroină” – „Mamă, heroină!”,

• în loc de „Miss România” - „Detepista anului” (dosarul de depune la DTP, pe desktop).

Osanalele prezidenţiale se vor limita la hitul „Hi5, Remus!”, iar mitingurile de protest antiprezidenţial se vor rezuma la SMS-uri cu formulele „Yahoo de-aici! Ya, huo!”, dacă blogul preşedintelui a fost desfiinţat, din motive de securitate.

Comunicatul Partidului Verde lasă să se înţeleagă că votanţii lui Remus Cernea sunt câtă frunză şi câtă iarbă, dar uită să spună că aproape toţi sunt de un verde-brotac, virtual, prea rar în natura reală, care conţine, însă, diverse amănunte, precum:

a) urne de carton la fiecare câteva blocuri (nu numai sondaje pe câteva bloguri),

b) cabine cu perdele de pânză în centre de votare (nu numai cabine de chat intim, cu uşi ferecabile, în internet-cafe),

c) ştampile cu tuş (nu numai monitoare şi imprimante cu jet, fiindcă pe net nu fu tuş niciodată cu adevărat, domnule candidat),

d) buletine de vot de hârtie (nu numai şerveţele umede),

e) centre de vot mobile (nu numai mobile 3G, 4 G, care nu ating, însă, punctul G, nici măcar în alegeri),

f) centralizatoare palpabile (nu numai virile postări virtuale),

g) autocare cu turişti electorali aliniaţi (nu numai votanţi pe portaluri online).


În aceste condiţii, candidatul Remus Cernea are toate motivele să se aştepte la unele surprize, pe 22 noiembrie 2009. Nu neapărat mari. Şi nu neapărat plăcute.

Ca să nu mai risipească bani pentru petrecerea dată în cinstea victoriei iminente, îl avertizăm pe câştigătorul absolut că, pe 6 decembrie, sigur vor fi probleme de trafic pe toate reţelele şi nu se vor putea asculta şlagărele Irinei Loghin, dar se va putea da click: Login-Logout. Mai ales Logout!


• Foto: Remus Cernea, arătând electoratului, cu ambele mâini, dimensiunea crizei si soluţia ieşirii din impas

6 noiembrie 2009

Din puţul fără fund, dar cu telecomandă (6)

Emisiunile trece, perlele rămâne

Nu există niciun pericol de-a ne respecta angajamentul.” (Emil Boc, Ştirea zilei, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Nu ne îndoim. Nimeni n-a sperat. Credeţi-ne! Mergeţi liniştit!

• “Un şofer de autobuz a fost bătut cu o rangă de patru persoane, deranjaţi de faptul că li s-au cerut biletele.” (Ştiri, Antena 3, 11 octombrie 2009)

Persoanele, fiind romi, au fost deranjaţi că li s-au cerut biletele. Şi au pus mâna pe rangă. Ziariştii, fiind nongramaticali, în luptă corp la corp cu acordul în gen, au fost declarate repetente. Şi au pus mâna pe microfon.

• “Cel puţin aşa susţine PSD şi PNL.” (Antena 3, comentarii la Moţiunea de cenzură, marţi, 13 octombrie 2009).

Dacă e vorba de consensul parlamentar antiBocBăs, se acceptă ca subiectul să fie la plural şi predicatul la singular, mai ales într-o zi de marţi, 13, când toate au fost ca unul şi unul ca toate. Inclusiv părţile de propoziţie şi partidele, care, de obicei, sunt despărţite.

• “Modul în care ne-am raportat la această guvernare a fost extrem de echidistantă. (C. Moldovan, News magazine, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Bine că modul a fost extrem de echidistantă. Putea fi şi mai rău: modalitatea să fie ponderat de extremist.

• „Nu ne lipseşte nimic din tot ceea ce avem!” (Sorin Oprescu, televiziunile de ştiri, 24 octombrie 2009) Adânc, domnule doctor! Mai adânc chiar decât în tinereţe, când - după cum tot dumneavoastră ne-aţi lăsat să înţelegem - fiecare bărbat are din plin ceea ce îi lipseşte mai târziu, când are ce îi lipsea, dar îi lipseşte ce avea. Aplauze!

• “Gorila Josephine era una dintre cele mai vesele animale… În ciuda vârstei înaintate, a fost operată de cataractă, pentru introducerea unei lentile de plastic în ochi.(Antena 3, 4 octombrie 2009)

Ne-am liniştit: dacă era una dintre cele mai triste animale, ar fi fost operată nu la ochi, ci la rect, pentru introducerea unei banane. Naturale. În fund.

• “Fostul ex-timişorean…” (Ilie Dobre, Radio România Actualităţi, F.C. Timişoara-Dinamo Zagreb 0-3, 1 octombrie 2009)

Aşa e cu fotbaliştii: ex-foştii unui club devin viitorii-ulteriori ai altui club. Numai doar eternul veşnic Ilie Dobre este pentru totdeauna definitiv la Radio România. Iar complexul Dinamo – rămâne permanent peren la Timişoara.

• „Fiecare trebuie să scoată din el binele cât poate de posibil.(Dumitru Dragomir, Sport.ro, 24 octombrie 2009) În liga şi în limba lui Mitică, totul poate fi probabil şi chiar, cu şanse, potenţial posibil.

• „Un accident stupid a suferit Tătăruşanu, chiar înaintea partidului cu Şeriff Tiraspol: s-a tăiat într-un geam care s-a spart.” (Sport.ro, Steaua-Şeriff Tiraspol 0-0, 17 septembrie 2009) Cine credea că Partidul Comunist dela Moscova a murit nu ştia că fotbalul transnistrean este o dovadă vie că nu e aşa. Partidul e-n toate. Înclusiv în fotbalul bazat pe vodcă, pe Armata a 14-a şi pe traficul cu armament.

• „În timpul perioadei... sunt tipuri de caracteristici care le deosebeşte.” (Dan Pavel, Antena 3, 17 octombrie 2009)

Păi, domnule Pavel, parcă matale te duseseşi la Gigi Becali să-l înveţi, nu invers! Vedem că te întorseşi cu fraza terci. Chiar iaurt. Două pleonasme şi un predicat revoluţionar, care nu vrea să se lase acordat cu subiectul? Pentru viitor, luaţi în calcul soluţii ca: vremea intervalului, genuri de trăsături, tipologii categoriale, deosebiri care diferenţiază oile de mioare, ovinele de mioriţe, cabalinele de cai, măgarii de asini, ciobanii de păstori şi filosofii de gânditori. Sau mergeţi la articolul lui Maiorescu: „Oratori, retori şi limbuţi”.

• “…Că aceşti patru potenţiali viitori preşedinţi: Traian Băsescu, Mircea Geoană, Crin Antonescu şi Gigi Becali…” (Antena 3, ştiri, 4 octombrie 2009)

Mai vrem! Trăiască pleonasmul, cu cacofonie în frunte! Avem şi noi propuneri: surpriza neaşteptată din alegerile electorale poate face posibil ca careul de patru favoriţi cu mari şanse să se completeze în plus cu un al cincilea: Sorin Oprescu, Corneliu Vadim Tudor şi Ninel Potârcă.

• “Coada a fost tranşată în mai multe bucăţi.” (Antena 3, ştiri, la inaugurarea, cu îmbulzeală, a bisericii dela Palatul Cotroceni, 11 octombrie 2009)

Ce cruzime! Totuşi… Dacă e vorba de coada de credincioşi, ea putea fi doar împărţită în câteva şiruri mai scurte, nu chiar tranşată. Dacă e vorba de coada din fostele plete ale lui Crin Antonescu, ea putea fi pur şi simplu pieptănată în cosiţe (dreduri). Dacă e vorba de coada vreunei cucuvele cotrocene, ea nu trebuia nici tranşată, nici pieptănată, ci doar smulsă. Ca şuviţa lui Traian Băsescu, de pe vremea când încă îl mai credea cineva.

• “Emil Boc l-a creştinat pe fiul lui Vasile Buda.” (Antena 3, 11 octombrie 2009)

a) Smerit în faţa Domnului (Băs), premierul invalidat (Boc) creştinează tot ce-i iese în cale, doar-doar va adeveri aberaţia botezătorului său Ioan (Oltean), care a spus că Boc ar putea fi un nou Ştefan cel Mare.

b) Cunoscătorii limbii turce şi ai limbii maghiare pot confirma că, între cei doi termeni din graiurile asupritorilor noştri tradiţionali, există o relaţie specială, o afinitate electivă multilingvistică şi multiconfesională: Bok (rahat musulman) + Budă (closet reformat) = Love (dragoste românească din interes).

• “Ascultăm oamenii, indiferent de culoarea lor politică care vor să pună întrebări.” (Sorin Oprescu, Antena 3, 16 octombrie 2009)

Domnule doctor, chiar dacă mai pierdeţi pe drum câte-un cuvânt, vedem că sunteţi echidistant cu cacofoniile, orice culoare ar avea. Chiar şi căcănie.

• “Lucian Croitoru, premierul resemnat al României.” (consilier guvernamental, discuţie privată, 24 octombrie 2009)

Croitoraşul cel viteaz (al Fraţilor Grimm) îl dă în judecată pe Croitoraşul cel desemnat/resemnat (al Fraţilor Băsescu) pentru: a) lipsă de combativitate, b) lipsă de şanse, c) credinţa în basme şi d) folosirea fără acord a ununi nume - marcă înregistrată de secole.


• “… Noi suntem urmaşii lui Traian. Aşa este. Noi suntem urmaşii lui Traian Băsescu.(Elena Udrea, toate televiziunile, 25 octombrie 2009)

“Joacă tare, săraca!”, a comentat Mircea Dinescu, la Realitatea TV, a doua zi. Mai corect ar fi fost “Joacă tare, bogata!”. Dar noi nu vrem să fim decât urmaşii primului şi singurului mandat băsesc, în care au renăscut: osanalele, ditirambii, laudele, elogiile, florilegiile, aplauzele, odele, linguşirile, aclamaţiile, ovaţiile, omagiile, jubilaţia, imnul, slava, preamărirea, preţuirea, apologia, cinstirea, glorificarea, augmentarea, encomiasticul. Adresate, fireşte, întâiului Băs al ţării. Lipseşte, însă, din campania pentru prezidenţiale a Taifunului Băs o strofă şoc, pe care o propunem, gratis, lui Felix Tătaru, Emil Boc şi altor pedelei de campanie, de supt pulpana a Elenei Udrea:


Pentru iubitul ţării preşedinte,

Din comunism, înot, către capitalism,

Să ţinem minte cele trei cuvinte:

Oportunism, pupincurism şi lingcurism!


• “Sunt cinci ani de când s-a inventat cuvântul preşedinte-jucător. Mi-ar place să fiu un preşedinte-antrenor” (Sorin Oprescu, Realitatea TV, 26 octombrie 2009)

Domnule doctor-primar general, candidat prezidenţial, posibil preşedinte-antrenor, vă aducem la cunoştinţă respectuos, că sunt 46 de ani de când Academia a tipărit ediţia a doua, revăzută şi adăugită, din Gramatica Limbii Române, în două volume cartonate, aflată încă în vigoare, în care conjugarea corectă a verbului rămâne “a plăcea-plăcere”, nu a “place-placere”. Candidaţi la orice, dar nu şi la funcţia de antrenor de limbă română.

• “Mie-mi plac papagalii, dar Băsescu e simpatic?!” (Realitatea TV, sondaj stradal, 26 octombrie 2009)

Din prezenţa cuvântului “dar”, înţelegem că vorbitorul face o legătură (electorală?) între papagali şi preşedinte. Noi nu găsiserăm legătura dintre pasărea respectivă şi preşedinte. Important e că omul de pe stradă, votantul, a descoperit-o.

• “Pictogramele cu imagini şocante nu le-a micşorat românilor pofta de tutun.” (Realitatea TV, 22 octombrie 2009)

Pictogramele n-a micşorat pofta de ţâgări, dar a afectat pofta crainicilor de a acorda subiectul şi predicatul.

• “În seara aceasta, la GSP, Ion Crăciunescu şi Ovidiu Ioaniţoaia va analiza toate meciurile.” (Antena 1, Steaua-Rapid 1-1, 25 octombrie 2009)

Se ştie că Ioaniţoaia şi Crăciunescu au multe vederi comune, dar nu într-atât, încât cei doi oameni de fotbal să se contopească într-un singur trup, un singur gând şi-o singură voinţă, iar comentatorii să-i creadă un singur ins, care merită un singular, nu un plural. Nici măcar de ziua Armatei Române, cu stadionul Ghencea gol, la un meci aproape nul.

Care din noi


Care din noi

Dă înapoi?


Care din tine

Nu ne mai ţine?


Care din mine

Stă, cheamă, vine?


Care străini

Caută vini?


Umbli hai-hui,

Iei şi nu pui.


Tremură şui

Cuib fără pui.


Vii câte-un pas,

Pleci. Am rămas.


Tot nu mă schimb,

Fugi fără timp.


Un anotimp

Morţii mi-i plimb.


Tulbure, eu,

Pas crustaceu.


Sine al meu,

Tu, semizeu.

............