Hai în rai să cad în iad

Şi hai

În rai,

Să cad

În iad.

Şi, de o vreme bună, chiar uitai

Cum este pe la tine, sus, în rai,

Mi-a apărut pornirea să decad

Pe sâni, pe pântec, jos, la tine-n iad.

Pe patul nostru, declarat etern,

Au mai rămas doar cioburi de infern,

Cât am jurat, cât ne-am iubit şi-am zis,

N-a mai rămas nimic din paradis.

Că toate, iată, pân-la urmă, fură

Doar păpădii suflate peste gură.

Tu mi-ai cerut, eu nu mai pot să-ţi cer

Nici scara ce ne duce către cer.

Ce foc, ce smoală, vai ce timp notoriu

Se-adună peste trepte-n purgatoriu!

Mi-am ridicat iluzii, ce să fac,

Că eşti un heruvim cu chip de drac.

Şi diavol eşti, adesea-n chip de înger,

Te-am pedepsit, dar eu mă văd că sânger,

Ai plâns, dar lacrima e-acum la mine,

Ne-a fost mai rău când am crezut că-i bine.

Şi cum, din cântec, în iubiri treceam,

Mai altcumva, mai aşa-zis şi cam

Impertinenţi cu lumea dimprejur

Pe care azi îmi vine să o-njur

Că nu te-nghite, să n-aud deloc

De bâlciul cu actori de iarmaroc

Şi-n tei, mesteceni şi salcâmi îmi vine

S-ascund mirosul cărnii dinspre tine

Ce, de o vreme bună, îl uitai,

Că n-am mai fost urcând la tine-n rai

Şi mi-a venit ideea să decad

Pe sânii tăi, pe pântec, jos, în iad.