29 martie 2012

La mulţi ani, mamă! "Timpul continuă, liniştea nu."

Mama împlineşte azi 71 de ani. Dacă ar fi doar femeia care m-a adus pe lume, i-aş ura să aibă mulţi ani doar personal. Dar, pentru că este o importantă poetă şi personalitate a culturii noastre, îi spun aceste gânduri şi în acest spaţiu public.
Celor care se vor întreba cum de nu ştiu că ziua naşterii mamei mele este 31 martie 1941, cum apare în dicţionare şi biografii, iar nu 29 martie, le confirm că pe 31 martie a fost înregistrat actul de naştere, de către bunicii mei Petre şi Alexandra Buzea.
Reproduc, mai jos, doar câteva versuri ale mamei, pe care tata le recita adesea, din poemul "Vârstă", în care mă regăsesc, aşa cum cred că se pot regăsi toţi copiii şi toţi părinţii:

"Pentru vapoare, pentru catarge,
Timpul se duce, marea se-ntoarce,
Pentru copilul care crescu,
Timpul continuă, liniştea nu."

Sperietoarea cu falimentul de ţară şi colapsul economic naţional


Sperietoarea cea mai mare de azi este că, prin câte un loc sau altul al pământului, se apropie colapsul economic naţional şi e iminent falimentul de ţară.

Dacă urmăreşti cifrele, informaţiile, tabelele, rapoartele, poţi crede că aşa ceva e posibil, din moment ce există atâtea fundamentări analitice ale dezastrelor anunţate. De fapt, cele două noţiuni sunt nişte non-sensuri, fiindcă, oricât ar veni specialiştii sau cei ce ni se par specialişti cu dovezi contabile, cu date scriptice şi sentinţe date de foruri de birocraţi cu aere de dumnezei, atât colapsul economic naţional, cât şi falimentul de ţară nu pot avea loc în realitate, ci doar pe hârtie. În faliment şi colaps de grup nu pot intra oamenii de rând, popoarele şi ţările, ci doar intermediarii marilor afaceri, minciuni şi narcotizări colective. Acesta e motivul pentru care strigă ei, nu de grija noastră, ci de grija lor.

Cine propagă ideea-sperietoare că o ţară poate cădea şi poate intra în faliment? Băncile, tranzacţioniştii (marii negustori ai bursei transnaţionale), politicienii, militarii şi mass-media. Vedem deja o legătură între aceştia? Bineînţeles! Conform abilităţii de a minţi, pregătirii de a fi cinic şi priceperii de a manipula, toţi sunt grupaţi în secţiunile aceluiaşi club al marilor intermediari planetari.

Ce deţin şi ce intermediază ei? Bani, mărfuri, decizie şi informaţie, adică putere de toate culorile şi gradele. Ca să o păstreze şi să şi-o regenereze permanent, ei creează continuu tot felul de ficţiuni, cărora le spun produse, cu care droghează miliardele de oameni de rând ai pământului. Puterea lor există şi rezistă doar atât timp cât narcoticul îşi face efectul şi cât cei mulţi au impresia că drogul primit de la marii intermediari nu e drog, ci medicament sau divertisment. Când oamenii devin rezistenţi la aceste păcăleli, clubul tranzacţioniştilor planetari inventează, promovează, lansează şi vinde altceva nou.

Cele mai mari profituri se realizează între verigile lanţului artificial dintre intermediarii înşişi (cămătari, negustori, politicieni, militari, presă). Fiecare joacă un rol specific de a mijloci câte ceva, aprobând sau interzicând, taxând, barând sau fluidizând traficul şi creând iluzia că, de fapt, eliberează, uşurează, orientează, conduce, salvează, apără, fără să creeze nimic real. De la omul producător până la omul consumator, care sunt singurele instanţe cât de cât curate în această cocină mondială, stau la pândă tot felul de paraziţi ai intermedierii:

- bancherii joacă rolul paznicului de valori;

- comercianţii joacă rolul salvatorului care găseşte piaţă pentru producător şi marfă pentru consumator;

- politicienii joacă rolul celui care iniţiază, veghează, reprezintă, arbitrează şi călăuzeşte;

- militarii joacă rolul apărătorilor umanităţii şi creaţiilor sale;

- presa joacă rolul câinelui care latră la descoperirea hoţului.

În realitate, o mare parte a scenariului care guvernează aceste roluri reprezintă o impostură pe cât de pură, pe atât de dură:

- bancherii nu creează bani, ci doar îi tipăresc, nu produc valori, ci doar le au pe mână şi îşi extrag, în schimb, taxa uriaşă pe administrarea averii altora;

- comercianţii fac pe sprijinitorii confortului nostru, dar pun în cârca mulţimilor povara adaosului şi aplică rapace soluţii de monopol, fiind mult mai bine răsplătiţi decât producătorii adevăraţi;

- politicienii inventează orice abstracţiuni, oricum, oricând, ca să-şi justifice titlurile, scaunele şi să reacrediteze în folos propriu marele adevăr că nu toţi pot conduce şi că societatea omenească are nevoie de instituţia delegării, de reprezentare, pentru luarea deciziilor, adică pentru luarea în gestiune (dar fără sancţiuni, în caz de eşec) a banilor celor mulţi. Singura pedeapsă aplicabilă politicienilor este – vai! – faptul că nu vor mai lua voturi la alegerile viitoare;

- militarii creează pericole prin însăşi existenţa lor şi a dotării armate. Ei amorsează, ca să aibă ce dezamorsa;

- presa produce imagini discreţionare ale realităţii, iluzia informării, false priorităţi existenţiale şi sugerează agende, ca mulţimile să vadă spoieli, când optimiste, când apocaliptice, după nevoi, proiectate pe peretele murdar al problemele cotidiene grave.

Toţi aceşti tranzacţionişti, intermediari ai valorilor noastre, fac orice, în afară de a se ţine de cuvânt, de a răspunde, atunci când se ajunge la situaţii de criză. Ei îşi iau toate drepturile, inclusiv pe cel mai important, de a fi plătiţi pentru serviciile pe care cică le fac popoarelor, dar tot ei pun popoarele să plătească marea şi greaua factură a incompetenţei şi jafului de la vârf, atunci când, periodic, se goleşte sacul din care elita imposturii fură legal şi cu sârg. Căci legea o fac tot ei.

Aşa se ajunge (ca să luăm doar un mic exemplu concret – dar marile probleme se bazează pe aceleaşi mecanisme ca micile probleme) ca un ceai de plante, ieftin, accesibil, natural, sănătos şi eficient, să nu fie promovat şi oferit ca soluţie simplă pentru sănătatea celor mulţi, iar un medicament sintetic, scump, greu de procurat şi plin de efecte secundare, să fie preferat de marii intermediari, care pun sau retrag de pe piaţă marfa nu după efectul real obţinut la destinaţie, ci după profiturile parazitare succesive, dezvoltate până la destinaţie. Din profitul mic pe care l-ar genera ceaiul acela emblematic, nu s-ar putea plăti straturile de ploşniţe intermediare, pe când, din profitul mare, inevitabil în cazul unui medicament sofisticat, pot fi recompensaţi toţi pomanagiii din finanţe, comerţ, politică, armată şi chiar presă.

Fără neruşinarea şi lăcomia marilor intermediari, s-ar ajunge la esenţă şi oamenii ar înţelege că ar putea supravieţui simplu, mulţumitor sau chiar bine, cu un pat, cu o porţie de mâncare, cu o carte şi cu un cântec, lângă un fir de iarbă. Dar marii tranzacţionişti inventează produse, servicii, condiţionări şi, mai ales, impresia că, altfel, adică fără aceste invenţii artificiale, oamenii nu pot supravieţui.

Ne întrebăm prea des de ce lumea şi viaţa sunt complicate, când ar fi logic să fie simple, ca să nu fie revoltător că nu luăm nicio măsură. Facem orice, în afară să conştientizăm faptul esenţial că paraziţii ne complică şi ne încarcă existenţa, ca să poată trăi şi ei, ajungând, însă, prin abuzul lor şi prin comoditatea noastră, să fie mai mari, mai costisitori şi mai importanţi decât noi, purtătorii lor în cârcă.

Să luăm aminte: nu există, în realitate, faliment de ţară şi colaps economic naţional, ci doar faliment şi colaps al intermediarilor, tranzacţioniştilor (bănci, comercianţi, politicieni, militari şi comunicatori mediatici). Aceştia din urmă, decât să cadă ei, cei puţini, fac orice ca să convingă mulţimile de un nonsens, şi anume că ar fi posibilă prăbuşirea omenirii. Ca tot ei să vină cu soluţiile de salvare. Ca tot noi să plătim taxa pe dezintoxicare, după ce am plătit zilnic taxa pe luxul intoxicării.

Andrei Păunescu, 29 martie 2012

Emisiunile trece, perlele rămâne (80)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Absorbţia Udrei, reîntregirile parţiale şi decapitările de capete

• „Udrea a avut cea mai bună absorbţie... Ne place, nu ne place, cum era ea, cu tocuri înalte, cu pantaloni strâmţi, a avut cea mai bună absorbţie.” (Traian Băsescu, Pro TV, 10 martie 2012)

Ei, haideţi, domnpreşedinte, ce ne mai întrebaţi atâta? Poate că nouă nu ne place doamna Udrea, dar dumneavoastră sigur vă place, tocmai datorită (sau din cauza) pantalonilor, tocurilor şi, mai ales, a bunei absorbţii, în legătură cu care numai dumneavoastră vă puteţi pronunţa. Sau poate şi alţii, cine ştie?

• „Reîntregirea parţială a salariilor... cu ambiţiozitate.” (Daniel Dăianu, Realitatea TV, 23 martie 2012, perlă culeasă de I.G.Rusu)

O culme a limbajului unui om rafinat din finanţe, care, dorindu-se prea elegant, chiar preţios, cade în puţul cu perle şi cu inovaţii lexicale ciudate. Numai aşa se pot realiza „minimalizarea maximă” şi „încetarea opririi culmii apogeului abisului” crizei.

• „Primarul Gheorghe Popa (din Teteşti) a fost găsit spânzurat de către doi localnici.” (Realitatea FM, 27 martie 2012)

Noi v-am spus de multă vreme că tensiunile sociale pot reactualiza metodele pline de cruzime ale Răscoalei de la 1907, dar nu credeam că oamenii vor trece deja la fapte atît de radicale cu edilii! Sau, poate, era mai bine ca vorbitorul să nu se exprime confuz şi să aleagă o formulă de genul „Doi localnici l-au găsit spânzurat pe primarul Gheorghe Popa”.

• „Stewardesa spunea că avionul se va prăbuşi! Doi membri ai echipajului au reuşit s-o imobilizeze şi s-o scoată din aeronavă.” (Pro TV, 11 martie 2012)

Vai, vai! Au aruncat-o din avion în timpul zborului? Ce oameni răi şi ce drastică pedeapsă, chiar şi pentru o însoţitoare de bord, care, panicată, făcea crize, urlând că vor cădea cu toţii cu avionul. Ne şi imaginăm scena, - evident, ieşită doar din mintea distrată a vorbitorului de la ProTV - în care femeia a fost îmbrâncită afară, la 10.000 de metri, la o temperatură şi la o altitudine în care nu scoţi pe uşă nici măcar un papagal, fie el vorbitor la televizor.

• „A fost un an dificil, în primul rând datorită crizei economice.” (George Maior, Digi 24, 23 martie 2012)

Directorul SRI a spus lucru mare! „Mulţumită” incompetenţei unora, „graţie” corupţiei şi pilelor altora, hoţii sunt conduşi la graniţă să fugă din ţară, pentru ca apoi, ani şi ani, urmăritorii, care tot „ăia” sunt, să ia grade fiindcă au aflat pe unde zburdă infractorii fugari.

• „Niciun om din Justiţie sau din sectorul privat nu mai poate sta liniştit.” (Traian Băsescu, România TV, 23 martie 2012)

Sinceritate maximă, chiar la bilanţul SRI! Are dreptate preşedintele, nimeni în România nu mai stă liniştit în ultimii ani, când tot ce se vorbeşte şi la telefon, şi la WC, apare (sau nu) în dosare şi în presă, după nevoi.

• „Sunt capete care se cuvine să fie decapitate.” (Daniel Dăianu, România TV, 23 martie 2012)

Noi propunem să decapităm nişte picioare, să eviscerăm nişte degete şi să castrăm nişte urechi.

• „Şi-a pus amprenta în jocul echipei şi zilele tensionate?” (Digi Sport 1, 25 martie 2012)

Zilele, fiind multe şi grele, „face” şi „pune” ce amprente „vrea” ele!

• „Cu cifre cam aproximative.” (Mugur Ciuvică, România TV, 22 martie 2012)

Domnul Ciuvică este atât de des prezent la televiziune (uneori, pare că e în direct la 2-3 postuti în acelaşi timp), încât nu au cum să nu-i scape pleonasme de rang înalt.

• „Vrea să îl dea în judecată fiindcă consideră că a fost expus la un pericol destul de periculos.” (Antena 3, februarie 2012, culegător: I.G.Rusu)

În afară de prăpădita cacofonie, pentru care aproape că nu ne-am fi deranjat, înţelegem că pericolul putea fi şi nepericulos, şi foarte primejdios, nu?

• „Mădălina Manole a fost desemnată cetăţean de onoare post-mortem al municipiului Ploieşti (a spus reporterul)... Îmi pare rău că nu trăiesc acest moment alături de soţia mea (a spus Petru Mircea, soţul răposatei artiste).” (Realitatea FM, 27 martie 2012)

Ce nu am înţeles este în care lume ar dori văduvul să trăiască momentul alături de Mădălina: „aici”, ar fi imposibil ca solista să fie prezentă la festivitatea la care să primească un titlu „post-mortem”, deci, poate doar „dincolo”.

• „Aurul de la Roşia Montana.” (Corina Drăgotescu, Realitatea TV, 29 august 2011, şi ştirile Antena 3)

Parcă au fost vorbiţi oamenii celor două posturi de ştiri să înlocuiască numele unei străvechi localităţi româneşti cu un nume care ne aduce aminte mai mult de un stat american, decât de Ardeal, unde există Roşia MontanĂ, cu toate zăcămintele sale, pentru care se bat străinii să le ia şi politicienii români să le dea contra şpăgi.

• „Timpul a fost.” (Răzvan Lucescu, Digi Sport TV, 5 noiembrie 2011)

De la un băiat cu educaţie aleasă nu ne aşteptam la un asemenea ligament cu puternice conotaţii sexuale, pe micul ecran. Deşi spusă în noiembrie 2011, cacofonia e de mare actualitate în martie 2012, când Rapidul lui Răzvan a pierdut trei meciuri la rând, dovedind că antrenorul a spus ceva corect despre forma echipei.

• „Reporter: Dacă ţi-ar face Hiugi Hefner o propunere pentru America, ai merge?

Daniela Crudu: Îţi dai seama, nici n-aş mai sta pe gânduri!” (B1TV, 21 august 2011)

Nu răspunsul fetei ne miră (din moment ce a acceptat ea multe alte propuneri care au venit de la parteneri sub potenţialul patronului Playboy), ci felul cum reporterul a pronunţat numele americanului. O fi el imens (Huge = hiugi), dar nu îl cheamă aşa, ci Hugh.

• „Un cuplu din Manchester s-au pomenit cu regina.” (România TV, 24 martie 2012)

Ne batem gura degeaba: chiar dacă sensul e de plural, substantivul cuplu e la singular şi tot la singular trebuie să fie pus şi verbul!

• „A acceptat să se prostitueze de teamă că cei doi români o vor bătea.” (B1TV, 24 martie 2012)

Două lucruri ne-au deranjat: cacofonia „că+cei” (care ne duce mai mult cu gândul la „căţei”, decât la „peşti”) şi forma verbului „a bate”, care seamănă cu cea din discuţiile dintre băieţii care se bat pe stradă: nu mai „dădea”, bă!

• „Un medic din Calafat a fost reţinut după ce a fost prins în fragrant primind 500 de lei pentru întreruperea unei sarcini.” (pe ecran, Antena 3, 23 martie 2012)

Păcat că în legislaţia română nu există sancţiuni şi pentru proliferarea de forme incorecte ale cuvintelor, de tipul „fragrant” pentru flagrant, „oprobiu” pentru „oprobriu”, „progrom” pentru pogrom, „revindecare” pentru revendicare, „aeropag” pentru areopag şi atâtea altele.

• „Iată cât de importante sunt aceste mici detalii.” (Digi Sport TV, 31 martie 2012)

Suntem curioşi cât de importante sunt „marile detalii”.

• „Teodor Răcilă avea o alcoolemie de 0,6 litri de alcool pur expirat.” (România TV, 11 martie 2012)

Record mondial absolut! Conform spuselor halucinante ale redactorului – ori omul avea în el mai mult alcool decât sânge (60%), ori, atunci când expira, nu scotea vaporii beţiei, ci scuipa spirt curat.

• „Lady Gaga are tatuat un citat din Rainer Media Rilke.” (U-TV, 10 martie 2012)

Vrând să pară erudiţi, cei de la postul muzical au pus pe ecran o enormitate: pe poet îl cheamă Rainer Maria Rilke, nu „Media” Rilke, dar, probabil, căutând pe Google, li s-a părut o greşeală numele feminin şi au dus-o din condei. Direct în gard.

• „Reducerile durează până în 27 martie, de la orele 9-10, când se deschid magazinele, până la orele 18 seara.” (România TV, 22 martie 2012)

Puteţi repeta, vă rugăm? Să notăm exact şi să nu mergem la cumpărături din greşeală la ora „18 dimineaţa”.

• „Sunt pregătită să fiu politiciancă..., să triumfez în politică.” (Vrăjitoarea Sultana, Kanal D, 22 martie 2012)

Se vede că e pregătită: vorbeşte suficient de prost, încât să nu o facă de râs pe Elena Băsescu, care a „triumfezat” deja ca „politiciancă” pe cont propriu, nu doar pe umerii „politiciancului” său tată.

• „Ce să vă pot spune?” (Alecu Savu, Realitatea TV, 23 martie 2012)

Chiar, nu mai e nimic de spus, domnule specialist în misiuni pirotehnice de la IGSU. Limba română are sub scaun multă dinamită pusă de profesioniştii din mass-media.


Emisiunile trece, perlele rămâne (79)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Onoare prostituţiei!

• „Prostituatele sunt reprezentantele uneia dintre cele mai onorabile meserii.” (Emil Hurezeanu, 9 martie 2012)

Aşa să fie? Noi ştiam că meseria curvelor e veche, de neînlocuit, de neevitat, de nestârpit, eventual utilă unei părţi cu nevoi a societăţii, dar nu ştiam că poate fi declarată chiar onorabilă. Poate această teoremă s-o fi predat la şcoala „Europei libere”, pe care a frecventat-o, ani şi ani, domnul Hurezeanu, în Germania.

• „El poate fi aplicat retroactiv mergând cu ani de zile în urmă.” (Mircea Toader, Realitatea FM, 12 martie 2012)

Două pietroaie (sau, cum se spune mai nou: şicane) am întâlnit pe cărarea unde vorbea liderul PDL-ist, ambele pleonastice: dacă e retroactiv, nu mai e cazul să spunem că e „în urmă”, că e clar, iar dacă sunt ani, nu mai e cazul să spunem că sunt făcuţi din zile, că e la fel de clar.

• „Misterul cel mai cunoscut indică care este misiunea acestui guvern.” (Daniel Barbu, Realitatea FM, 9 martie 2012)

La aşa analist, la aşa viziune, ochelari şi perle pe măsură! Întâi de toate, că, dacă e vorba de un mister, nu e cunoscut, iar, dacă e cunoscut, nu mai e mister. În al doilea rând, subliniem cacofonia (că+care), absolut perfectă, când facem evaluarea realizărilor guvernelor din epoca preş. Băs.

• „Să vedem ce ne poate oferi acest mall: un blugi, un bluz... prinde foarte bine, să dea de belea la cameră... dăm ce cere populaţia.” („Haiducii”, Acasă.tv, 6 martie 2012)

Întrebaţi de reporter ce li se potriveşte să îmbrace, nişte băieţi, care cică sunt cântăreţi şi îşi spun „Haiducii”, au dat măsura maimuţăririi sinistre involuntare a limbii române, subliniind că ei sunt rodul pieţei, că poporul îi cere. Le reamintim că, tot pe piaţa produselor şi a serviciilor, se găsesc şi substanţe de dezinfectat, şi gropi de gunoi, şi haznale, şi pisoare, şi cărţi de gramatică. Poate aleg ceva mai potrivit.

• „Niciunul dintre partidele din USL nu vor semna un pact cu partidul lui Dan Diaconescu.” (Realitatea FM, 16 martie 2012)

Niciunul „nu vor” semna, dar toate trei „se va” bucura dacă OTV-ul le „vor” zâmbi galeş.

• „Un copil nou-născut de sex feminin a cărei stare generală este bună.” (Antena 3, 4 martie 2012)

Vorbitorul, medic, a început propoziţia cu un masculin (copil = substantiv masculin), dar a terminat-o la feminin, pentru că a apucat să spună, între timp, că respectivul copil era fetiţă. Dacă lui Ion Creangă i se permite dezacordul de acest fel, schimbarea construcţiei gramaticale în aceeaşi frază, numită anacolut: „Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu (...) parcă îmi saltă inima de bucurie”, din două motive: 1) e un clasic şi 2) nu mai poate repara eroarea dintr-o operă deja celebră, altora nu li se permite!

• „În ciuda prezenţei reprezentanţilor OSCE, au avut loc şi incidente nefericite.” (Antena 3, 4 martie 2012)

Haraşo ca poantă, nasol ca exprimare! După a treia alegere a lui Vladimir Putin ca preşedinte al Rusiei, ne aşteptam ca toate incidentele să fie fericite, bătăile la sânge aplicate de poliţie pe stradă – agreabile, nenorocirile – dezirabile, şantajul politico-economico-energetic – gingaş, iar tirania mafiei – un deliciu.

• „În familia Vlădan, erau probleme familiare.” (Florin Melcu, Antena 3, 5 martie 2012)

Dacă ni s-ar fi spus că problemele de familie sunt „familiale”, am fi remarcat o banală tautologie. Aşa, însă, prin folosirea cuvântului greşit, paronimul „familiar”, treaba s-a îngroşat, tocmai pentru că, în familia criminalului Gheorghe Vlădan, problemele nu erau deloc „familiare”, adică obişnuite. Ar însemna să declarăm deţinerea de arme de către bolnavi, ameninţarea cu moartea şi crima drept chestiuni fireşti.

• „Uite-aşa s-a găsit marea noastră găselniţă.” (Moise Guran, TVR 2, 8 martie 2012)

Moise dixit lucru mare, că s-a „găsit găselniţa”, deşi oricărui copil alfabetizat cele două cuvinte din aceeaşi familie îi sună redundant, pleonastic.

• „Ce a urmat apoi.” (Dan Capatos, Antena 1, 13 martie 2012)

Când să urmeze, dacă nu apoi?

• „A urmat apoi următorul foc.” (Antena 3, 7 martie 2012)

Nu numai că „a urmat apoi”, ceea ce deja constituie un pleonasm, dar gafa s-a adâncit la puterea a treia, cu termenul „următorul”. Aşa e când se ia un caz şocant (crima de la coaforul Perla) şi se exploatează cinic, până la ultima picătură de sevă.

• „Atacatorul a renunţat la recursul pe care îl făcuse la Curtea de Apel, cerând eliberarea.” (Realitatea TV, 13 martie 2012)

Deci? A cerut sau nu eliberarea? „Ambele două pare valabile”?! Textul a fost lăsat multe minute pe ecran, dar tot nu am înţeles ce a făcut, de fapt, criminalul, pentru că formularea este confuză. La fel de bine, puteam deduce că atacatorul a renunţat la recursul prin care cerea eliberarea, dar şi că a renunţat la recurs, dar şi-a cerut eliberarea. Mai mare atenţie la ambiguităţi! Cel mai simplu era să se spună „Atacatorul a renunţat la recursul prin care îşi cerea eliberarea.”

• „Îmi doresc ca copilaşii mei să aibă un tată sănătos şi în viaţă.” (Mihaela Borcea, Kanal D, 13 martie 2012)

Nu cumva pretenţiile sunt cam mari? Şi sănătos, şi în viaţă? Glumim, desigur... Îi dorim sănătate totală liderului dinamovist, Cristian Borcea, căruia medicii, după operaţia pe cord deschis, i-au interzis multe dintre plăcerile vieţii: stadionul, şaorma, trabucul. Fostei sale soţii, mamă a trei copii, îi dorim afaceri prospere, cărţi multe publicate şi o gramatică mai atent aplicată, astfel încât să evite cacofoniile şi truismele. Pentru binele copilaşilor, măcar.

• „Domnule Hogea, cresc în continuare numărul de adeziuni în fiecare zi?” (Dan Diaconescu, OTV, 14 martie 2012)

Numărul „cresc”, cum să nu „creşte”?, fiindcă e vorba de mii, milioane, miliarde de viitori votanţi ai Partidului Poporului Dan Diaconescu OTV.

• „Salariile pe care preşedintele Băsescu şi Guvernul Boc le-a tăiat în 2010.” (Victor Ponta, Realitatea TV, 12 martie 2012)

Fiind vorba de un singur gând, o singură voinţă, un singur trup politic, Băsescu şi Boc pot fi luaţi ca un tot, la care merge şi verbul la singular.

• „Guvernul din ţara vecină, condus de Ludovic Orban.” (Călin Popescu Tăriceanu, Antena 3, 12 martie 2012)

Fostul premier şi preşedinte PNL visează liberali de-ai noştri la putere şi dincolo de graniţele ţării. Poate numai dacă ar renaşte Ion Antonescu, să mai facă un drum până la Budapesta, ca în 1919, să îl bată la fundul picant pe premierul maghiar revanşard Viktor Orban şi să-l sperie cu românul neaoş Ludovic Orban.

• „A băgat în Digi TV 10 milioane de euro, ceea ce mi se pare enorm de mult din primul an.” (Radu Moraru, The Money Channel, 12 martie 2012)

Nouă ni se pare „enorm de puţină” corectitudinea cu care se vorbeşte româna pe la televizor, de către profesioniştii cu decenii de experienţă. Poate e de vină gurul mediatic fără audienţă, Andrei Ghoerghe, căruia i se confesa Radu Moraru.

• „Nu conţine vitamine din grupul A, B.” („Trăieşte sănătos”, Antena 2, 13 martie 2012)

La mai mare, cu alăturări lexicale de felul acesta! Şi la cât mai multe vitamine, astfel ca ca ligamentul să rămână mare şi tare! Trăiţi sănătos, dar şi vorbiţi sănătos, nu porcos!

• „Acesta a fost un impact destul de nimicitor.” (B1 TV, 14 martie 2012)

Dacă e nimicitor, înseamnă că nu mai rămâne nimic, deci „destul de” nu are sens.

• „Înainte de finalul orei 10.” (B1 TV, 14 martie 2012)

Poate era vorba de finalul ştirilor orei 10, nu de finalul orei 10.

• „E muncitoare, se duce la servici.” (Tavi Colen, Kanal D, 15 martie 2012)

„Servici” este unul dintre cuvintele care nu există în vocabularul românesc, şi, totuşi, e folosit pe scară largă. Forma corectă e „serviciu”, în orice situaţie, şi la muncă, şi acasă.

• „Din nou revin la ce-ai spus înainte.” (Antena 3, 16 martie 2012)

Pleonasm deja clasicizat. Măcar prezentaţi toată seria, să vedem cât puteţi: „Bis! Reveniţi iar din nou încă o dată pentru a doua oară iarăşi”.

• „Meteorologii promit 11 grade după orele prânzului.” (Maria Linda, Antena 3, 16 martie 2012)

Sincer, noi n-am auzit meteorolog serios care „să promită” ceva, ci numai care „să prevadă”, „să prognozeze” ceva. Dacă ar depinde vremea de meteorologi, nu invers, ce bine-ar fi!

• „Mihail Boldea, deputat de Galaţi, fost PDL, actualmente independent, este autorul acestor mânării (imobiliare).” (Sabina Iosub, Antena 3, 16 martie 2012)

După şirul de cuvinte serioase din prezentare, nu ne aşteptam la o asemenea măciucă în cap, la o coborâre atât de abruptă a limbajului, către zona mahalalei.

• „Reminescenţele de roşu ale judeţului Galaţi.” (Mircea Toader, Realitatea TV, 21 martie 2012)

Corect ar fi fost reminiscenţe, dar cred că avem noi „revindecări” prea ciudate la politicienii noştri.

• „Nave produse sau ambalate în România.” (Pro TV, 1 martie 2012)

Cât de mici să fie vasele executate în şantierele noastre navale sau cât de mari să fie pungile de plastic, ca vapoarele să fie şi ambalate? Credem, totuşi, că vorbitorul a vrut să spună „asamblate”, dar nu i-a ieşit.

• „Modul de acordare al cetăţeniei.” (Pro TV, 1 martie 2012)

Fiind vorba despre acordarea cetăţeniei, trebuia făcut „acordul” la feminin („Modul de acordare a cetăţeniei”). Vă daţi seama ce discriminare simt aspiranţii că se face între cei născuţi în România, care primesc cetăţenia moca, în timp ce străinii trebuie să dea şi examen de limbă română, ca să obţină cartea de identitate românească!

• „În Piteşti, s-a fisurat o ţeavă de gaze. În scurt timp, tot cartierul stătea pe un butoi cu pulbere.” (Pro TV, 1 martie 2012)

Teroare în cartier! Nu e numai pericolul gazelor, ci şi al prafului de puşcă, scos din mintea inventivă a reporterului.

• „La Buenos Aires, un tren cu navetişti s-a izbit din plin de către un parapet.” (Realitatea FM, 22 februarie 2012)

Sintagma „din plin” are o nuanţă de satisfacţie, ceea ce nu ar fi cazul să apară, când vorbim de un accident feroviar. Apoi, nu parapetul a sărit să lovească trenul (la asta ne duce cu gândul formula „de către”), ci trenul a intrat în parapet, ccea ce e cu totul altceva, chiar şi în Argentina.

• „Ceasuri deşteptăcioase pentru Crin Antonescu.” (Realitatea FM, 22 februarie 2012)

Ţinând cont de faptul că un deştept doarme într-o oră cât un prost într-o noapte, preşedintele PNL ar putea cere de la trustul de presă cu pricina, dacă nu-l satisfac deşteptătoarele obişnuite, un ceas „deşteptăcios”, cum greşit au spus cei de la Realitatea.

• „Mezei Janos, primar în comuna Gheorgheni.” (Antena 3, 17 martie 2012)

Cu astfel de ziarişti, „intelectuali” care nu ştiu că localitatea Gheorgheni nu e comună, ci e oraş, ba chiar municipiu, ducem noi bătălia cu iredentiştii, pentru cauza naţională!

Emisiunile trece, perlele rămâne (78)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Găinile şi „purecii” din platou

• „Facem teoria găinii cu invitatele mele din platou.” (Ionela Năstase, România TV, 1 martie 2012)

Invitatele, Mihaela Săhlean (psiholog) şi Cristina Cârcei (actriţă) nu s-au simţit deloc vizate sau jignite de formularea confuză a realizatoarei, chiar de 1 martie, când, pe la noi, se dau mărţişoare femeilor, nu găinilor. Dacă moderator era un bărbat, l-ar fi reclamat sigur la Biroul Antidiscriminare. Oricum, merită remarcată performanţa Ionelei Năstase de a vorbi cu două femei despre găini (nu invers, deşi nu s-a înţeles prea bine), exact „în platou”.

Găinile nu e o fabrică, s-o porneşti şi s-o opreşti.... Găina e un organism viu care face ouă.(Stelian Fuia, posturile de ştiri, 1 martie 2012)

Ministrul Agriculturii a dat două lovituri în această declaraţie de răsunet planetar: în prima, de ordin gramatical, a făcut omletă acordul dintre subiect şi predicat, iar în a doua, de ordin ştiinţific şi economic, a dezvăluit ultima descoperire a sa, că găina este o fiinţă, şi încă ouătoare, diferită de o fabrică.

• „Doctorul trebuie să ştie să-mi scoată apendicita, nu eu.” (Bogdan Chirieac, România TV, 2 martie 2012)

De unde să scoată apendicita? Poate numai din listele cu boli? Conform principiilor ciuce, una-i una, alta-i alta, deci una-i apendicita (afecţiunea) şi alta-i apendicele (suplimentul la maţul gros).

• „Laurenţiu Duţă, şeful Casei Naţionale de Asigurări în Sănătate.” (Cosmin Prelipceanu, DigiNews, 1 martie 2012)

Chiar în ziua lansării noului post, unul dintre greii staţiei l-a confundat pe Lucian Duţă cu cantautorul Laurenţiu Duţă, semn că teleastul a ascultat cam mult „3 Sud Est”, iar acum „Amintirile îl chinuiesc” în colecţiile cu perle.

• „Opt oameni împuşcaţi în centrul Capitalei. Incidentul – la un coafor din zona Perla. Doi morţi şi şase răniţi. O femeie a murit împuşcată.” (România TV, 5 martie 2012)

Hotărâţi-vă, înainte să scrieţi ceva pe ecran! Ori nu ştie rândul de sus ce face rândul de jos (doi morţi sau o moartă?), ori nu a fost identificat sexul celei de-a doua victime, până la ora emisiei, ori a doua persoană moartă nu era „decedată” de tot?

• „Agentul Vlădan este autorul acestui atentat fără precedent în istoria urbană a oraşului Bucureşti.” (Radu Tudor, Antena 3, 5 martie 2012)

Asta înseamnă, cumva, că atentate similare s-au mai întâmplat la saloane de coafură, dar numai în istoria rurală a Bucureştilor?

• „Tremurai tot, ca o piftie şi inclusiv vocea.” (Mihai Petre, „Românii au talent”, Pro TV, 2 martie 2012)

„În plus”, „şi”, „chiar”, nu se pot pune lângă „inclusiv”, pentru că sună prost, înseamnă acelaşi lucru.

• „Dacă mă laşi să termin fraza până la capăt...” (Victor Ciutacu, Antena 3, 6 martie 2012)

Ar mai fi şi soluţia ca fraza să se încheie la jumătate?

• „Corpul de avocaţi, de jurişti ai Antenei 3 îşi vor face datoria.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 6 martie 2012)

Corpul îşi „fac” datoria, gura îşi „fac” de cap, iar Antena 3 îşi „fac” audienţă. Ce se „pot” mai frumos?

• „16 răniţi în 2 explozii la Sighet. Imobilul este situat la subsolul unei clădiri. Explozia a avut loc în toaleta localului. Îl avem la telefon pe domnul Dan Bucă, purtător de cuvânt la Prefectura Maramureş.” (Realitatea TV, 19 februarie 2012)

Nimic incorect aici, doar impresia că suntem într-un banc, în care nu ne întrebăm (vorba poporului) ce are sula cu subprefectura, pentru că am afla deja ce face dl Bucă la Prefectură. În plus, nu avem cum să nu remarcăm existenţa, în aceeaşi prezentare, a unei triplete periculoase: toaletă, bucă, explozie.

• „Clădirea din Sighetu Marmaţiei nu mai poate fi folosită şi nu mai poate fi utilizată, iar cabinetul de avocatură va fi mutată, cel mai probabil, într-o altă clădire... Anchetatorii o să-şi aducă, într-un fel sau altul, aportul, la acest caz.” (Antena 3, 20 februarie 2012)

Explozia de gaze de la Sighet a distrus şi discernământul vorbitorilor de la TV. Ia uitaţi ce de nestemate avem aici: pleonasme letale, dezacorduri şi o evidenţă, prezentată ca surpriză. Faţă de cele auzite, noi propunem: a) clădirea care nu mai poate fi folosită să fie, totuşi, utilizată, măcar la jumătate din capacitate, după ce va fi aerisită; b) cabinetul de avocatură să fie „mutată” mai bine într-un parc, pe trotuar sau într-un canal, ca să existe mai multă transparenţă; c) pentru pleonasmul „a-şi aduce aportul”, pedeapsa cu 30 de secunde de stat cu capul în aragaz.

• „62 % dintre români mor din cauza afecţiunilor cardiovasculare!” (TVR 2, 20 februarie 2012)

Oau! 13 milioane de români morţi de inimă? Nu cumva este vorba despre procentul de 62% dintre cei care mor de boli, care este reprezentat de cei care au probleme cu inima şi cu circulaţia? Cine n-are probleme cu inima, e posibil să aibă, după vizionarea acestei reclame, făcute tocmai pentru o viaţă mai sănătoasă.

• „Începând de la Ion Zubaşcu şi trecând prin Ana Blandiana.” (TVR Cultural, 4 martie 2012)

Nu e frumos, stimabile, să vorbeşti în public despre trecerea printr-o femeie, mai ales când este persoană publică, poetă celebră şi activistă civică neîntrecută, care a dus „Vibratoarele pe Argeş” şi pe Motanul Arpagic pe cele mai înalte culmi ale proletcultismului şi pseudodisidenţei anticomuniste, concomitent!

• „Olanda e pe invers şi nici nu vor s-audă.” (Realitatea TV, 3 martie 2012)

Nu e cine ştie ce noutate că mulţi olandezi sunt nonconformişti în privinţa orientărilor sexuale şi a stupefiantelor, dar nu se poate spune că întreaga ţară e pe invers, nici măcar în ceea ce priveşte blocarea României în drumul spre aderarea la Spaţiul Schengen.

• „Se vede cu pureci.” (Dana Grecu, Antena 3, 6 martie 2012)

Măcar de când Dan Puric (nu Purec) a devenit o celebritate, aveam pretenţia ca termenul să fie folosit corect. Indignaţi, propunem să împărţim societatea românească în două: cei care „îi plac” „purecii” şi cei care „nu-i” plac puricii.

• „M-aş risca puţin.” (Adriana Săftoiu, România TV, 6 martie 2012)

Credeam că Mihaela Rădulescu (care a brevetat „a te risca” în mass-media noastră) ar trebui să se molipsească de vorbire şmecheră de la Adriana Săftoiu, nu invers. Mă rog, divele între ele nu respectă convenţii.

• „Cunosc umorul în cele mai mici detalii.” (Prima TV, 18 februarie 2012)

Fiind vorba despre un promo, nicidecum de o scăpare în direct, se putea adăuga în material că şi pleonasmul este o specialitate a casei, de ce nu?

• „Primarul general al Bucureştiului, Sorin Oprescu: Există riscul unor mari inundaţii!” (România TV, 19 februarie 2012)

Nu facem decât să subliniem că forma corectă, tot mai puţin folosită, este „Bucureştii”, care se pare că va deveni termen de specialitate, doar pentru istorici şi lingvişti.

• „Suporterul ăla primeşte decât şase luni sau un an.” (Gheorghe Mustaţă, Antena 3, 3 martie 2012)

Şeful galeriei Stelei reconfirmă tradiţionala legătură dintre stelişti şi olteni, folosind cuvântul „decât” într-o propoziţie afirmativă, în care ar fi trebuit să aleagă liber între „numai” şi „doar”. Aşadar, nu numai râuri-râuri de jucători olteni curg gratis spre Capitală, ci şi greşeli specifice de limbă ale sud-vestului nostru. Auzirăţi? „Decât” atât vrusei să vă spui.

• „Azi se împlinesc 35 de ani de la cutremurul de 7,2 pe Richter, care a devastat sudul ţării şi în care au murit peste 1500 de peroane.” (România TV, 4 martie 2012)

Textul a rulat zeci de minute pe ecran. Deci nu numai 1500 de oameni au murit atunci, ci şi-au dat viaţa şi 1500 de „peroane”, despre care nu ni e spune în ce gări erau localizate.

• „Micky Ward se va repede asupra lui.” (Sport.ro, 4 martie 2012)

Această formă a verbului „a se repezi” nu primeşte drept de joc de zbor, decât dacă ni se dovedeşte că există şi formula „se va încet”.

• „Cele 32 de imobile unde se efectuează perchiziţii.” (Antena 3, 1 martie 2012)

Dar de o percheziţie la „Preşidenţie” ce ziceţi? Ar fi o ştire, nu? S-ar găsi şi altceva, în afară de sticle goale, suntem siguri.

• „Totul s-a întâmplat în timpul anchetei.” (România TV, 1 martie 2012)

Să înţelegem că procedura presupune şi folosirea „pulanului”?

• „CNA a sancţionat Antena 3 pentru libertatea de exprimare... Mihai Gâdea a folosit un limbaj injurios la adresa lui Lucian Duţă, l-a făcut dobitoc...” (România TV, 1 martie 2012)

E posibil să fie aşa: în atâtea ocazii, CNA a pedeapsit pentru libertate de exprimare, invocând tot felul de motive, dar nu credeam că însăşi concurenţa Antenei 3 să considere, tocmai acum, exemple de libertate cuvinte ca: „Dumneavoastră sunteţi un nesimţit,... domnule Duţă!... Dacă nu înţelegeţi asta, sunteţi un dobitoc!”. Apreciem, totuşi, la Mihai Gâdea, spiritul de gentleman: chiar şi când îl face „dobitoc” sau „nesimţit” pe şeful Casei Naţionale de Asigurări în Sănătate , foloseşte apelativul „domnule”.

• „Fetiţa avea la cap traumatism cranio-cerebral.” (România TV, 2 martie 2012)

Minţi sfredelitoare cum suntem, deducem că traumatismul toracic e la torace, traumatismul membrelor inferioare e la picioare, cel abdominal la abdomen şi cel facial la faţă.

• „Bărbatul era cunoscut având şi în trecut antecedente de sinucidere.” (România TV, 2 martie 2012)

Două chestiuni pentru care ne batem capul, după ce ne-am bătut gura, râzând de vorbele reporteriţei Andrada Numaiştimcum: 1) dacă erau profeţi, cei din jur ne puteau avertiza în privinţa „antecedentelor din viitor” ale criminalului sinucigaş din „Cazul Lacul Tarniţa”; 2) din momemt ce vorbim de mai multe încercări, e clar că sinuciderea nu a reuşit decât la ultima, deci gesturile anterioare ar fi trebuit retrogradate la statutul de „tentativă de sinucidere”.

• „În căminul cultural din satul Scutelnici – Buzău, zac peste o tonă de alimente.” (Digi 24 TV, 3 martie 2012)

Dacă vi se pare că e un dezacord, ei, să ştiţi că v-aţi înşelat! Vorbitorul a vrut, desigur, să spună că milioane de grame şi sute de pachete zac, ceea ce este, logic vorbind, corect, dar nu şi gramatical.

• „Dacă-n caz că se va întâmpla acest lucru, am primit asigurări.” (Antena 3, 4 martie 2012)

Nu ne supărăm, „pentru că fiindcă deoarece” este normal ca „în direct live pe viu” să facem „erori, greşeli şi gafe” „pleonastice şi tautologice”.

Emisiunile trece, perlele rămâne (77)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Titlu: Când gheaţa se năpusteşte, gramatica se zvârcoleşte

• „Maşinile de deszăpezire nu sunt Wolele, ci frezele, care trece şi rade tot.” (Gigi Becali, România TV, 17 februarie 2012)

Aceste maşini „rade” tot ce „întâlneşte”, inclusiv acordul dintre subiect şi predicat, pe care îl „ia” şi „dă” în şanţ cu el.

• „Pot lua decizia unei hotărâri a Parlamentului.” (Cristian Pârvulescu, Realitatea TV, 17 februarie 2012)

Politologul, filosoful şi analistul de renume multinaţional îşi binemerită statutul de profesor universitar şi decan de facultate, plesnindu-ne cu un pleonasm rafinat, din categoria „iarba gazonului” şi „margine de lizieră”.

• „Ceea ce face puterea şi opoziţia este o bătaie de joc la adresa cetăţeanului.” (Silviu Prigoană, Realitatea TV, 24 februarie 2012)

Şmecherie de politician care ştie unde trebuie depus gunoiul guvernării: puterea face, dar vrea ca şi opoziţia să fie trecută la decont, după formula „Unul face, ambii trage.”

• „Ce va spune Băsescu când va apare în faţa Parlamentului?” (Stelian Tănase, Realitatea TV, 24 februarie 2012)

Verb de conjugarea a doua, „a apărea” (nu „a apare”) avea, şi el, pretenţia să fie respectat măcar de intelectualul-scriitor-jurnalist-teleast-analist-istoric-profesionist al comunicării Tănase - Nenumărate Clase. Ce să le mai cerem celor cu studii medii şi cu studii incomplete sau copiilor, cu asemenea modele pe care le văd şi le aud mereu la TV?

• „Vreau să vă spun că Călăraşiul face parte dintr-un program naţional.” (Marian Vanghelie, România TV, 17 februarie 2012)

Numai primarului de sector 5 „care este” i se putea întâmpla ca noua parteneră de viaţă (Oana Mizil) să îl atragă într-o asemenea capcană geografico-lingvistică şi să-l ducă să ofere împreună ajutoare într-un loc aflat, prin excelenţă, în pericol de cacofonie, care începe cu „că”. Iar domnul Vanghelie n-a ratat ocazia.

• „Vorbim de 156 milioane de metri cubi de zăpadă, care s-ar transforma în şi mai mulţi metri cubi de apă.” (Antena 3, 18 februarie 2012)

În goana după torente de senzaţional, vorbitorul vrea să schimbe legile fizicii, se pare. Orice copil ştie că zăpada este mai puţin densă decât apa. Ca urmare, un metru cub de zăpadă, în funcţie de cât de afânată sau de bătătorită este, când se topeşte, se transformă în 100 până la 500 litri de apă. Şi bănuim că reporterul a luat bacul sau notă de trecere la tezele de la fizică.

• „O femeie din Timişoara a scăpat cu viaţă, fără nicio zgârietură, după ce o bucată de gheaţă s-a năpustit şi a căzut asupra ei... Femeia a fost norocoasă, nu a suferit leziuni grave.” (România TV, 20 februarie 2012)

O, ce frază mi-i-nuna-a-ată!... cu multiple perle, care ne provoacă să vă propunem un chestionar de tip grilă. Alegeţi, deci, varianta corectă, referitor la bănăţeanca atacată mârşav de o bucată de gheaţă perfidă, care, fiind însufleţită, ca orice fiară, „s-a năpustit” asupra „nefericitei norocoase”:

a) femeia a fost aproape moartă;

b) femeia a suferit leziuni, dar nu grave;

c) femeia nu a avut nicio zgârietură.

Deci? Ce aţi ales? Greşit! Toate variantele sunt valabile, deoarece femeia, care cică a fost în pragul morţii, a scăpat, totuşi, cu viaţă, ba chiar n-a avut absolut nimic, deşi loviturile nu au fost grave şi nu i-a rămas nicio zgaibă.

• „Sigur c-a bătut-o ceva, dacă fata a rămas să facă cam aşa.” (Radu Banciu, B1 TV, 24 februarie 2012)

Noroc că sigla emisiunii este o lămâie, că, altfel, ni s-ar fi făcut greaţă, din două motive: 1) justificarea glumeaţă a unei bătăi şi 2) cacofonia în formă continuată.

• „Ceea ce presupunem că probabil sigur a fost un accident.” (Pavel Abraham, România TV, 20 februarie 2012)

Generalul antidrogurilor noastre, vorbind despre un accident cu 5 morţi şi trei răniţi români în Spania, ne-a lămurit, încât nu mai ştim cum să ieşim din ceaţă. Dar „poate cert bineînţeles” că ne limpezim noi, finalmente.

• „Parlamentarii USL beneficiază de toate beneficiile.” (Sever Voinescu, Realitatea TV, 20 februarie 2012)

În barca puterii fiind, domnul Voinescu, intelectual fin (naş politic – Băsescu), lasă să se înţeleagă, oare, că, în schimb, parlamentarii PDL-işti şi aliaţii „beneficiază de toate pierderile”?

• „Oano, ca ce te cheamă ei la DNA?” (Dan Capatos, Antena 1, 16 februarie 2012)

O cheamă ca mărturisitoare, pentru „că când” cineva ca Oana Zăvoranu ştie „că careva” face ceva ilegal, trebuie să spuie, „ca corupţia” să dispară. În primul rând din breasla vrăjitoarelor.

• „Cămătarii, baragladinele..., în şarlatanismul lor, sunt foarte trecuţi prin viaţă.” (Oana Zăvoranu, Antena 1, 16 februarie 2012)

Consemnăm o minune de vocabular, demn de o divă, actriţă, cântăreaţă, teleastă şi fiică bună, adânc trecută prin viaţă, care, după mariajul cu Pepe, nu numai că are cuvinte tandre la adresa minoritarilor ţigani (baragladină - ce mândru sună-acest cuvânt!), dar şi inovează lingvistic, până dă în şarlatanismul mediatic.

• „De fotbal nu mă las niciodată, pentru că e un hobby şi-mi place.” (Gigi Becali, România TV, 24 februarie 2012)

Ar fi fost mai greu de suportat un hobby care să nu placă.

• „Datorită forţei şi puterii sale.” (Andrei Gheorghe, reluare „Oameni şi oameni”, The Money Channel, 25 februarie 2012)

Încercând să facă turul tuturor televiziunilor româneşti, realizatorul îşi ia cu el peste tot şi bagajul de pleonasme şi alte greşeli de exprimare. Aşteptăm continuarea, deşi, recunoaştem, ne uităm rar la canalele de nişa nişei.

• „Timpul emisiunii a fugit.” (Doru Braia, N24 Plus, 20 februarie 2012)

Cu vorbire apăsată, realizatorul face din ligamentul de consistenţă sexuală ceva şi mai vârtos.

• „Vor fi trei zile libere, după care vom fi fresh şi mai proaspeţi.” (Dan Petrescu, Digi Sport 3, 17 februarie 2012)

Remarcabilul antrenor, de când lucrează în Rusia, probabil că simte nevoia unor pleonasme „întăritoare şi susţinătoare” de efort, ca jucătorii săi să nu fie „obosiţi, osteniţi, leşinaţi şi fără vlagă”.

• „Acel element financiar care dau stabilitate.” (Gabriel Berca, februarie 2012)

Noul ministru de Interne se dovedeşte, încă de la începutul mandatului, un adevărat model pentru poliţişti, făcând prost acordul între subiect şi predicat. Dar nu cum fac toţi tablagiii, care folosesc verbul la singular pentru un subiect la plural (după modelul „miliţienii ştie ce face”), ci, mai şmecher, invers, ca un adevărat reprezentant al elitei.

• „Situaţie psihologică care există.” (Raed Arafat, Antena 3, 18 februarie 2012)

Cacofonia, venită de la un nativ arab, este pe jumătate iertată, cu multe circumstanţe atenuante pentru faptele sale bune în medicina românească de urgenţă.

• „La faţa locului s-au deplasat două echipaje pentru a ridica corpul acestuia.” (Realitatea TV, 17 februarie 2012)

Sincer, ne săturaserăm să to-o-t semnalăm acest ligament (pul+a), care se poate evita atât de uşor, dar construcţia inovatoare şi contextul de aici ne-au făcut să revenim, pentru că avem acum mai multe elemente decât altădată. Deci nu e vorba doar despre o simplă asociere sonoră nefericită, ci se şi întâmplă ceva cu „ligamentul” în cauză: ar părea că echipajele ridică o anume parte a corpului răposatului Dinu Damaschin, fost protector şi presupus tată al Monicăi Gabor Columbeanu, decedat în sala de judecată.

• „Sinceră să fiu, sunt neaşteptat de şocată.” (Ramona Gabor, Antena 3, 17 februarie 2012)

La vestea că a murit Dinu Damaschin, presupus tată al surorilor Gabor, mezina Ramona a fost „neaşteptat de şocată” mai ales după întrebarea de ţinută academică şi creştinească a reporterului: „A avut parte de o soartă prea aspră pentru ispravele lui?”. Astea da „isprave” mediatice, să nu ştim care vorbeşte mai prost: reporterul sau piţipoanca!

• „O afecţiune psihiatrică care însoţeşte asemenea comportamente.” (România TV, 20 februarie 2012)

Îl completăm pe jurnalistul Cătălin de la revista Kamikaze: o afecţiune digestivă poate însoţi asemenea cacofonii.

• „Reiau încă o dată declaraţia pe care am făcut-o.” (Liviu Popa, România TV, 20 februarie 2012)

Nu credem că e suficient. Mai bine „reveniţi iarăşi din nou a treia oară”, să ne edificăm. Dacă un purtător de cuvânt (al Poliţiei Mureş) vorbeşte aşa, „reluând încă o dată”, cum o vorbi şi de câte ori o relua un nepurtător de cuvânt?

• „Este o abatere gravă de la deontologia profesională.” (B1TV, 16 februarie 2012)

Pleonasmul cesta este deja clasicizat (deontologia presupune tocmai un set de valori profesionale, fiind chiar o morală profesională, conform dicţionarelor), „dar însă totuşi” jurnaliştii de televiziune de caracter nu se sperie: „ei nu renunţă la el şi nu cedează pentru că nu dau înapoi”.

• „Şase lei pensie la 82 de ani! Maramureşeanul a jucat la CFR şi în mină, dar nu a avut carte de muncă.” (România TV, 18 februarie 2012)

Afirmaţia ilară pare să fie făcută de un redactor de la sport, rătăcit în alt studio şi pus să citească ştiri sociale. Nu toţi ceferiştii au fost jucători la CFR Cluj şi nu toţi minerii sunt atât de veseli în timpul programului, încât să încingă hora în abataj. Mai multă seriozitate, băieţi, mai ales la citirea unei informaţii de o asemenea gravitate!

• „Lipseşte salata românească care ar fi trebuit să invadeze deja pieţele.” (Antena 3, 26 februarie 2012)

Cacofoniile sunt de evitat în orice situaţie, mai ales când e vorba de mâncare. Poftă bună dumneavostră şi invitaţilor dumneavoastră!

• „Oamenii spun că se simt neîndreptăţiţi, mai ales că sunt la zi cu plata facturilor.” (România TV, 24 februarie 2012)

La ceas de proteste, e tocmai invers: oamenii se simt îndreptăţiţi să li se respecte drepturile şi să nu fie nedreptăţiţi.

• „Onoratele feţe bisericeşti... au făcut această găselniţă împotriva primarului Mircia Muntean din Deva.” (România TV, 24 februarie 2012)

Găselniţa vine, nu se face, indiferent dacă e vorba de slujitori ai Domnului sau de primari.

• „Cassius Clay a şi fost amendat de Comisia de Box al statului Florida.” (Sport.ro, 26 februarie 2012)

Dezacordul de acest fel este intrat de atât de mult timp în proasta tradiţie a multor vorbitori, încât ne simţim noi prost să îl mai semnalăm. Totuşi, nu ne lasă inima să nu o facem.

• „Închirierea unui buldozer pentru o săptămână a costat un miliard de euro, în timp ce bugetul total al primăriei e de 3,5 miliarde de euro pe an.” (Alina Dinu, Realitatea TV, 18 februarie 2012)

Corupţie, corupţie, dar nici chiar în România nu se poate aşa ceva, nu pentru că nu ar vrea părţile, ci pentru că nu pot, iar părţile nu pot, pentru că nu există asemenea bugete, în afara Capitalei. Afirmaţia fetei să zicem că e corectă, dar cu două precizări: nu erau euro, ci erau lei, nu erau lei noi, ci erau lei vechi, ceea ce înseamnă că închirierea s-a făcut pentru 23.000 de euro, care înseamnă, totuşi, ceva mai puţin decât 1.000.000.000 (un miliard) de euro!

9 martie 2012

Cântăm la Vaslui pe 10 martie 2012

Sâmbătă, 10 martie 2012, ne întâlnim cu prietenii noştri din Vaslui (şi, de ce nu, şi cu duşmanii, dacă sunt), pentru două spectacole de folk, accente rock, piese naţionale, evergreenuri şi dialog, la care vom fi pe scenă Ion Chiriac, Andrei Păunescu şi Jelena Milovanovic, după următorul program:

Ora 10 - Sala mare a Hotelului Racova
Ora 20 - Cafe '80.

Vă aşteptăm cu drag, să reînnodăm starea incendiară de la fiecare cântare vasluiană, aşa cum a fost şi în 2011.