Nu tonul, oarecum răutăcios, ne deranjează în textul despre concertul Cenaclului Flacăra din 24 noiembrie 2008, apărut în „Evenimentul zilei” de marţi, 6 ianuarie 2009, ci erorile greu explicabile, care ne arată un jurnalism aproximativ, construit după ureche. Nu trebuie, bineînţeles, ca autorii – Doinel Tronaru şi Florentina Ciuverca - să iubească Cenaclul, dar s-ar cuveni măcar puţin profesionalism şi puţin respect, atât faţă de ziar şi cititori, cât şi pentru morţi şi adevăr. Supărarea nu ar fi atât de mare dacă una dintre gafe nu ar fi de-a dreptul lugubră, în textul intitulat „Cenaclul lui Păunescu renaşte la TVR”.
Doinel Tronaru bate un record greu de egalat, în doar câteva rânduri, în care spune: «Printre cei care au urcat pe scenă alături de Adrian Păunescu, pentru acest spectacol „remember”, se numără atât artişti consacraţi, precum Tudor Gheorghe, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru, Mircea Vintilă, DUMITRU FĂRCAŞ, Doru Stănculescu, George Nicolescu, Tatiana Stepa, cât şi nume mai „proaspete” şi necunoscute, ca Emilian Onciu, Emeric Imre, Valentin Moldovan, Mădălina Amon.» Să analizăm, punct cu punct, această contraperformanţă gazetărească, în care nu se poate spune pardon, pentru că inexactităţile sunt multe, grave şi neforţate:
• Emilian Onciu murise de 9 zile la ora desfăşurării concertului la care îşi anunţase, e adevărat, intenţia să participe, motiv pentru care îşi şi cumpărase bilete de avion. Dar folkistul, ştiind că e bolnav grav, avusese grijă să îmi spună chiar mie la telefon, cu câteva zile înaintea morţii: "Mi-am cumpărat biletele. Acum, e clar: dacă nu mor până atunci, vin la Bucureşti, la Cenaclu!". Dispariţia sa tragică a fost anunţată şi la conferinţa de presă de dinaintea săptămânii de tenis şi cultură de la Polivalentă, şi pe internet, şi în presa scrisă. De altfel, la acel spectacol, în memoria lui Emilian Onciu, s-a şi ţinut un moment de reculegere, iar colegi din cenaclu au cântat piese ale artistului sătmărean dispărut, în semn de omagiu. Toată lumea ştia de asta încă de la finalul lui noiembrie 2008, numai cronicarul de la “Evenimentul zilei” şi colegii săi de redacţie nu, ocupaţi fiind, probabil, să încropească o cronică a afişului iniţial, iar nu a spectacolului propriu-zis, şi să lanseze o stare de suspiciune asupra TVR2 pentru “vina” de a fi preluat şi difuzat un concert în care au evoluat atâtea nume de referinţă ale scenei noastre.
• Emilian Onciu, mai ales după moarte, nu poate fi considerat nume “proaspăt”, “necunoscut”, după o carieră de 25 de ani în folkul românesc, timp în care a realizat mai multe discuri şi a avut apariţii pe toate marile posturi de radio şi televiziune din ţară. Născut în 1957, el a fost considerat una dintre cele mai bune voci ale genului şi unul dintre compozitorii cei mai profunzi pe care i-a dat folkul românesc. Nu şi pentru specialiştii paginii de “showbiz / cultură” de la Evenimentul, care îl trec la debutanţi, chiar şi după moarte!
• Nici Dumitru Fărcaşu nu a fost prezent la manifestarea din noiembrie 2008, deşi, iniţial, îşi anunţase participarea. Dar faptul nu i-a împiedicat pe cei de la “Evenimentul zilei” să îl treacă “printre cei care au urcat pe scenă alături de Adrian Păunescu“, în cronica de spectacol şi de preluare TV, apărută după 43 de zile de la spectacol şi după 2 zile de la rezumatul televizat, în care fireşte că Dumitru Fărcaşu nu a apărut nicio secundă. Nu, Dumitru Fărcaşu nu a urcat deloc pe scena Polivalentei, în acea seară, din simplul motiv că se afla pe o altă scenă, la sute de kilometri de Bucureşti.
• Pe marele rapsod şi taragotist nu îl cheamă Fărcaş, ci Fărcaşu.
• Fotografia care ilustrează textul este întoarsă în oglindă, dar responsabilii cu tehnoredactarea ai ziarului nu ştiu (lacună gravă!) că procedeul (“flip”) nu se poate face atunci când inversarea denaturează realitatea. În cazul de faţă, eu, Andrei Păunescu, apar în imagine cu chitara în mână de parcă aş fi stângaci, ceea ce nu este confrom cu adevărul. Pentru viitor, computeriştii de la “Evenimentul” ar trebui să reţină, deci, că poza nu se poate da “în oglindă” într-o asemenea situaţie şi în alte câteva ce nu suportă simetria perfectă stânga-dreapta (când ceasul pare că este purtat la dreapta, când verigheta pare pusă pe mâna unde nu îi e locul, când subiectul dreptaci are pixul în mână şi reiese, fals, că scrie cu stânga, când volanul pare că e al unei maşini englezeşti etc).
• Primele spectacole ale Cenaclului Flacăra din 1973 au avut loc la Casa de Cultură a Sectorului 1 din strada Ion Slătineanu, şi nu la Teatrul Creangă din Bucureşti, cum greşit scrie Florentina Ciuverca, în acelaşi grupaj din „Evenimentul” („Primele spectacole de muzică folk şi poezie sub această titulatură au avut loc la Sala Teatrului Ion Creangă, din Capitală...”)
În rest, numai de bine şi urări de însănătoşire a profesionalismului jurnaliştilor de la „Evenimentul zilei” pentru noul an 2009. Recesiunea mondială poate explica multe, nu şi aberaţia de presă!
Doinel Tronaru bate un record greu de egalat, în doar câteva rânduri, în care spune: «Printre cei care au urcat pe scenă alături de Adrian Păunescu, pentru acest spectacol „remember”, se numără atât artişti consacraţi, precum Tudor Gheorghe, Victor Socaciu, Vasile Şeicaru, Mircea Vintilă, DUMITRU FĂRCAŞ, Doru Stănculescu, George Nicolescu, Tatiana Stepa, cât şi nume mai „proaspete” şi necunoscute, ca Emilian Onciu, Emeric Imre, Valentin Moldovan, Mădălina Amon.» Să analizăm, punct cu punct, această contraperformanţă gazetărească, în care nu se poate spune pardon, pentru că inexactităţile sunt multe, grave şi neforţate:
• Emilian Onciu murise de 9 zile la ora desfăşurării concertului la care îşi anunţase, e adevărat, intenţia să participe, motiv pentru care îşi şi cumpărase bilete de avion. Dar folkistul, ştiind că e bolnav grav, avusese grijă să îmi spună chiar mie la telefon, cu câteva zile înaintea morţii: "Mi-am cumpărat biletele. Acum, e clar: dacă nu mor până atunci, vin la Bucureşti, la Cenaclu!". Dispariţia sa tragică a fost anunţată şi la conferinţa de presă de dinaintea săptămânii de tenis şi cultură de la Polivalentă, şi pe internet, şi în presa scrisă. De altfel, la acel spectacol, în memoria lui Emilian Onciu, s-a şi ţinut un moment de reculegere, iar colegi din cenaclu au cântat piese ale artistului sătmărean dispărut, în semn de omagiu. Toată lumea ştia de asta încă de la finalul lui noiembrie 2008, numai cronicarul de la “Evenimentul zilei” şi colegii săi de redacţie nu, ocupaţi fiind, probabil, să încropească o cronică a afişului iniţial, iar nu a spectacolului propriu-zis, şi să lanseze o stare de suspiciune asupra TVR2 pentru “vina” de a fi preluat şi difuzat un concert în care au evoluat atâtea nume de referinţă ale scenei noastre.
• Emilian Onciu, mai ales după moarte, nu poate fi considerat nume “proaspăt”, “necunoscut”, după o carieră de 25 de ani în folkul românesc, timp în care a realizat mai multe discuri şi a avut apariţii pe toate marile posturi de radio şi televiziune din ţară. Născut în 1957, el a fost considerat una dintre cele mai bune voci ale genului şi unul dintre compozitorii cei mai profunzi pe care i-a dat folkul românesc. Nu şi pentru specialiştii paginii de “showbiz / cultură” de la Evenimentul, care îl trec la debutanţi, chiar şi după moarte!
• Nici Dumitru Fărcaşu nu a fost prezent la manifestarea din noiembrie 2008, deşi, iniţial, îşi anunţase participarea. Dar faptul nu i-a împiedicat pe cei de la “Evenimentul zilei” să îl treacă “printre cei care au urcat pe scenă alături de Adrian Păunescu“, în cronica de spectacol şi de preluare TV, apărută după 43 de zile de la spectacol şi după 2 zile de la rezumatul televizat, în care fireşte că Dumitru Fărcaşu nu a apărut nicio secundă. Nu, Dumitru Fărcaşu nu a urcat deloc pe scena Polivalentei, în acea seară, din simplul motiv că se afla pe o altă scenă, la sute de kilometri de Bucureşti.
• Pe marele rapsod şi taragotist nu îl cheamă Fărcaş, ci Fărcaşu.
• Fotografia care ilustrează textul este întoarsă în oglindă, dar responsabilii cu tehnoredactarea ai ziarului nu ştiu (lacună gravă!) că procedeul (“flip”) nu se poate face atunci când inversarea denaturează realitatea. În cazul de faţă, eu, Andrei Păunescu, apar în imagine cu chitara în mână de parcă aş fi stângaci, ceea ce nu este confrom cu adevărul. Pentru viitor, computeriştii de la “Evenimentul” ar trebui să reţină, deci, că poza nu se poate da “în oglindă” într-o asemenea situaţie şi în alte câteva ce nu suportă simetria perfectă stânga-dreapta (când ceasul pare că este purtat la dreapta, când verigheta pare pusă pe mâna unde nu îi e locul, când subiectul dreptaci are pixul în mână şi reiese, fals, că scrie cu stânga, când volanul pare că e al unei maşini englezeşti etc).
• Primele spectacole ale Cenaclului Flacăra din 1973 au avut loc la Casa de Cultură a Sectorului 1 din strada Ion Slătineanu, şi nu la Teatrul Creangă din Bucureşti, cum greşit scrie Florentina Ciuverca, în acelaşi grupaj din „Evenimentul” („Primele spectacole de muzică folk şi poezie sub această titulatură au avut loc la Sala Teatrului Ion Creangă, din Capitală...”)
În rest, numai de bine şi urări de însănătoşire a profesionalismului jurnaliştilor de la „Evenimentul zilei” pentru noul an 2009. Recesiunea mondială poate explica multe, nu şi aberaţia de presă!
