Acum două săptămâni, am vorbit cu Emil Onciu la telefon. L-am invitat şi mi-a spus că vine cu drag la Cenaclul de la Bucureşti, din 24 noiembrie 2008. Mi-a spus, de asemenea că, fiind bolnav grav de ceva vreme - cum ştim cu toţii - va putea călători atâta distanţă, dar numai cu avionul, pentru că drumul de la Satu Mare la Bucureşti îi este inaccesibil altfel.
Acum câteva zile, m-a sunat şi mi-a spus: "Mi-am cumpărat biletele. Acum, e clar: dacă nu mor până atunci, vin!".
Din păcate, trupul nu i-a mai rezistat. În dupăamiaza de 15 noiembrie 2008, Tatiana Stepa m-a sunat şi mi-a dat vestea cumplită. Apoi, la câteva minute - Octavian Bud, colegul şi concitadinul lui Emil de-o viaţă, plângând în hohote. Apoi Emeric Imre. Apoi Găbiţa Mardare... Onciu a murit! Deşi ştiam toţi, de mult timp, că e slăbit, operat, că se stinge ca un sunet de chitară de la final de cântec, că e foarte posibil să primim vestea finală oricând, speram că ea nu va veni, totuşi.
Onciu, ardelean serios şi grav, talentat şi încăpăţânat, cu convingeri şi idealuri, s-a ţinut mereu de cuvânt, mai ales faţă de ceea ce reprezenta relaţia cu publicul şi colegii, cu care a rămas mereu partener, fie ca folkist, fie ca realizator de radio sau de televiziune. A fost, dealtfel, primul artist de pe afişul din 24 noiembrie care m-a asigurat, cu tichetul de avion deja în mână, că va fi la Polivalentă: "Dacă nu păţesc ceva în zilele care au mai rămas, dacă nu cad de tot..." - spunea el, cu vocea baritonală, ceva mai stinsă ca altădată, recunoscând că nu îi e deloc bine, că e mai mereu pe la medici. S-ar fi ţinut de cuvânt până la capăt şi acum, dacă moartea nu ar fi ajuns la el prea grăbită. Nefiind sigur că mai rezistă viu încă două săptămâni, Emil a avut grijă să fie un om de onoare până la capăt, să ne avertizeze că ar putea, totuşi, absenta.
Câtă putere de a-ţi asuma destinul, tragedia anunţată, moartea!
Cine o să mai cânte, ca el, "Voiam să-ţi spun adio, voiam să-ţi spun că ninge..."?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
19 comentarii:
Am aflat si eu in seara asta vestea printr-un telefon si speram ca am inteles gresit pentru ca nu mi s-a spus clar ca a murit, ci doar am fost intrebata daca am aflat....in legatura cu Emilian Onciu, si atunci, stiind ca e grav bolnav de ceva vreme, am spus doar ca sper ca nu se refera la ce ma gandeam in acel moment, dar mi-a confirmat ca exact la asta se referea.M-am tot gandit la discutia de la telefon si am sperat sa nu fie adevarat si ca doar m-am pripit eu in a gandi ca Emilian Onciu nu mai este printre noi.Insa am primit confirmarea si pe acest blog.
Nu stiu ce pot sa zic.Nu l-am cunoscut personal, dar am auzit numai vorbe frumoase despre el de la cei care au avut ocazia sa-l cunoasca indeaproape.L-am admirat foarte mult, avea o voce inconfundabila care iti ramanea clar intiparita in minte.M-am bucurat tare mult cand am vazut ca va veni la spectacolul de pe 24, dar tristetea a venit repede odata cu aparitia noii liste cu cei care vor participa si numele lui lipsea.Vad ca ne cam dispar talentele si asta ma ingrijoreaza serios.Mai ales ca multi ne parasesc inainte ca noi sa fi invatat sa-i apreciem cum trebuie si sa le aratam ce pretiosi sunt.
Ma rog ca Dumnezeu sa-i intareasca pe toti cei din familie, pe prieteni si pe toti cei care l-au iubit si-l vor pastra in amintire mereu pe Emilian Onciu.
Diana Andrada
Sambata dupa-masa, pe la 17:30, m-a sunat Vasile (Mardare), care de cateva saptamani e plecat de acasa. Plangea si mi-a spus sa ma asez, ca are sa-mi dea o veste. Si atunci, printre lacrimi mi-a spus: "S-a stin Emil" .... Mi s-a pus un nod in gat. Nu am apucat sa-l cunosc pe Emil. De 3 ani de zile am tot vorbit cu el la telefon si am tot sperat sa ne-ntalnim. In primavara, cand am cumparat CD-ul "Emilian Onciu - Folk 25", l-am sunat, l-am felicitat pentru reusita si i-am spus ca abia astept sa ne vedem sa-mi dea un autograf. Dar uite ca nu a fost sa se-ntample sa ne-ntalnim. L-am admirat si l-am indragit inca din anii '80. De 3 ani incoace, de cand Vasile mi-a povestit ce om minunat era, cate au mai povestit ei in noptile cand, aflati in turneu, imparteau aceeasi camera, l-am indragit si mai mult.
Nu ne mai raman acum decat piesele compuse si interpretate de el.
Dumnezeu sa il odihneasca!
Gabriela-Cristina
Am aflat cu mare tristete vestea mortii lui Emilian Onciu.In acel moment mi-a rasunat in minte vocea sa inconfundabila si aveam impresia ca aud franturi din piesele pe care ani de-a randul le-am ascultat cu atata placere.Am sperat pentru o clipa ca nimic din ceea ce citisem pe acest blog nu este adevarat,dar vestea mi-a fost confirmata si de o prietena care o aflase cu putin timp inaintea mea.Nu stiu ce as putea sa spun in aceste clipe de tristete....Pot doar sa sper ca prin vocea sa deosebita si prin piesele sale de o sensibilitate aparte, Emilian Onciu va ramane mereu viu in sufletele noastre.Dumnezeu sa il ierte si sa il odihneasca in pace.
Nu i-mi vine sa cred nici acum ca Milu nu mai este printre noi.........plang intr-una de cand am aflat acest lucru nedorit de nimeni si venit prea repede pentru el. Nu este drept ca se intampla asa ceva unui om care a fost si va ramane in sufletul meu painea lui Dumnezeu....... o voce de aur a muzicii folk romanesti.Sper ca lacrimile mele ii vor alina suferinta prin care a trecut in nefiinta.....Tin minte si acum chipul lui de la ultimul spectacol la care ne-am intalnit in 19 septembrie in Somcuta Mare unde am cantat pentru ultima data pe aceeasi scena.La terminarea spectacolului ca niciodata ultimele lui cuvinte au fost: ceao Betty sa te ajute Dumnezeu atat pe tine cat si pe familia ta....... nu cred ca ne vom mai vedea vreodata.Dumnezeu sa-l odihneasca in pace . Multe condoleante familiei indurerate. Beatrice Cristea Lauran
Ce mai poate fi spus? Moartea e o parte a vietii... mai grea. Dar artistii nu mor niciodata... Sa-L rugam pe Dumnezeu sa-i inalte sufletul si sa dea putere celor dragi sa mearga mai departe! Iar el sa fie o lumina!
Cristina Balanescu
Ma alatur tuturor celor ce regreta moartea lui Emilian Onciu....Personal nu-l cunosc dar ii stiu o parte din piese si asta datorita folkului.Pentru mine,iata ca pierd inca un coleg,sa spun asa de-al folkului....Cu cateva luni in urma aici acasa,la Galati,s-a stins prietenul meu si coleg de scena cu ani in urma,Marian Corjos,astazi imi e dat sa aud ca din cealalta parte a tarii a mai disparut un folkist...Emilian Onciu.Ce pot spune,doar...Lacrimi si flori pe timpuriul mormant.Ar mai fi avut multe de oferit,acum cand fiecare folkist se chinuie a revigora(asa cat si cum poate) si a ridica acolo sus unde trebuie sa fie folkul romanesc.Transmit pe aceasta cale familiei regrte eterne...Săndel Spînu
Au murit, ieri,la Petrila, parinti, soti, frati, copii, numiti la gramada "mineri". Atata nemernicie, iesita la suprafata ca in aceasta tragedie, n-as fi crezut ca am sa vad. Toata lumea suspina, da ochii peste cap si deplange soarta minerilor. Daca de la politicieni ma asteptam la aceasta atitudine, ca tot vin alegerile, sau mai bine-zis nu mai aveam nici o asteptare de la ei, marea majoritare a ziaritilor a reusit sa ma umple de scarba. Toti analistii, toti editorialistii care au sters pe jos cu minerii 15 ani suspina, storc lacrimi in reflector, au pareri complexe despre sufletele minerilor, despre destinul tragic sub care traiesc, despre cat de profunzi ar fi minerii si cat de nefericiti, nefericire a care au contribuit din plin si ei si, desigur, infiereaza clasa politica care (intentionata cacofonia) n-a facut nimic pentru minerii din Valea Jiului in acesti ani. Ca si cand ei ar fi facut altceva in afara de a-i batjocori.
Mi-am dorit sa vina si Emil la spectacolul din 24, pentru ca stiam ca avea nevoie si sa cante, si sa fie impreuna cu noi. N-a mai ajuns. Poate ca e mai bine. Mai bine ca s-a dus dintr-o lume in care se poate muri de scarba. Alege-s-ar praful de ei! Ca numai blestemul ne-a mai ramas.
M-a socat vestea, pentru ca nu stiam ca e bolnav. Si pentru ca ma incapatanez sa cred ca voi, mana aceasta de oameni care mi-ati facut si imi faceti viata frumoasa, salvand-o din mizeria acestei lumi, sunteti nemuritori.
Ascult ”O lumina sa ai” si-mi amintesc de spectacolul Cenaclului de la Oradea, in toamna lui 1996, cand am invatat un adevar simplu si fundamental: ca totusi iubirea exista si vindeca firea de toate relele clipei.
O lumina sa fii, o lumina sa ai, Emilian Onciu. Dumnezeu sa te odihneasca in pacea raiului!
Vreau doar atat sa stiti, voi, cel care-l plangeti aici: ca nu sunteti singuri, ca foarte multi dintre noi, cei anonimi, ne incalzim sufletele la cantecele voastre si va suntem profund recunoscatori. Stiu ca uneori nu va e usor in aceste vremuri sa mergeti mai departe, dar nu uitati ca avem o acuta nevoie de voi!
Dumnezeu sa va aiba in paza si sa va dea tarie sa tineti vie Flacara Iubirii!
Eram la Alba Iulia cand am aflat. Vestile rele circula rapid..la 16.30 cred ca stiau deja marea majoritate...si au inceput telefoanele intre Alba Iulia - Sighet, Cluj, Ramnicu Valcea, Bucuresti...Dumnezeu sa-l odihneasca! Ramanem cu amintirile, cantecele si cu neputinta de a schimba destinul...
Andrei,
Ascult cântecul Fir de iarbă(unul dintre preferatete mele) si plang. Ascult si plang, ascult!
E trist cand auzi ca un om s-a stins , este poate si mai trist sa primesti vestea ca s-a stins un om extraordinar care a facut multe in lumea muzicii .
Regret enorm faptul ca nu mai este , dar ma bucur ca va exista mereu prin melodiile atat de frumoase !
Cam atat !
Ai plecat prietene, ai plecat pentru totdeauna......
Parca ieri a fost, ultima scena pe care am fost impreuna, dar de asta data nu Tavi a intirziat, tu nu mai vii.
Joi mi-ai scris ultima data, si mi-ai promis fotografii, fotografii despre fetele tale, de care erai atit de mindru, mi-ai promis ca-mi vrei scrie luni, cind ajungi acasa, dar simbata ai plecat pentru totdeauna.
Dumnezeu sa te ocroteasca, tu ai ramas vesnic in sufletele noastre, adio prietene,
Fábry Aladar Budapesta 2008.12.01.
Scuze Emil, comm. meu se refera la nimicuri mult prea lumesti, dar la ultimele 2 postari pe Blog nu se admit comentarii...
Andrei, ce-ti trebuie filmulete de la Cenaclu, doar s-a filmat de catre TVR2 cu 3 camere de filmare profesioniste !!! Nu mai aveti nici atata trecere la TVR incat sa va dea o copie dupa film? Eu chiar vroiam sa te intreb pe tine cand va fi gata filmul si daca e pe 2 sau 3 DVD-uri !!!
Al tau putin luat, hippiepittis
A tacut o voce de referinta a folkului romanesc ....Dumnezeu sa il odihneasca pe Emilian Onciu
Doamne! Nu se poate! Am vazut pe 3 net un concert cu el alaturi de Octavian Bud!M-am bucurat enorm ca a aparut dupa atita vreme!Si acum!
Abia acum am aflat si eu de moartea lui Emilian Onciu. Mi-a placut foarte mult vocea lui si acum ma bucur mai mult ca nu am ratat nici un spectacol al Cenaclului din orasul meu. Suntem atat de aproape de Bucuresti si totusi atat de departe....Vrem Cenaclul in toata tara...
Iar lui Emilian - Sa-i fie tarana usoara !-
Oare cat mai putem fi ignoranti?! Spre rusina mea,"mare intelectual", am aflat doar de doua zile de existenta lui Emilian Onciu... A aflat la un an de la moartea unui artist........ Sunt indignata! Da, ma condamn si ma judec!
Contextul este si mai patetic... Dupa ce am trimis un mesaj de felicitare pentru cantecul "cade zapada"...
Doamne, cat mai putem fi lipsiti de dorinta de a cunoaste, de a cauta sau de asculta valorile acestei tari?
Doream sa fac o serbare pentru 1 Decembrie. Doream sa aduc ceva nou si dand cautare pe YouToube am descoperit melodia Imnul Transilvaniei. Extraordinara piesa pentru momentul Zilei Nationale. Asa am aflat ca Romania l-a avut pe Emilian Onciu... mult prea tarziu!
Ce mai pot spune acum, oare?
L-am cunoscut pe Emilian personal de la radi Transilvania din Satu Mare eu faceam o emisiune de tineret iar el emisiunea de dimineata pe vremea aceea nu stiam ca s-a apucat si de cantat am aflat abia cand l-am vazut alaturi de Tatiana Stepa, Nicu Alifantis Tavi Bud la mai multe concerte folk care au avut loc bin Satu Mare. De atunci am inceput sa-i ascult melodiile si sa-i cumpar albumele pe care le ascult si azi cu mare placere si durere in suflet. Nu eram in tara cand s-a dus am aflat de pe net si imediat am sunat acasa la prieteni sa ma asigur ca Nu e adevarat dar din pacate a fost adevarat. a plecat prea devreme, prea tanar dar sant sigur ca alaturi de Florian Pitis , Tatiana Stepa acolo sus dau niste concerte extraordinare pe care insusi Dumnezeu le asculta si le aplauda ...........odihneste-te in pace Emilian Onciu
Noua satmarenilor ne este dor de Emilian Onciu dar si de Tavi Bud! Personalitati distincte si atat de frumoase! Ne-au inveselit tineretea...am trait si cu muzica lor..
Trimiteți un comentariu