Un drum departe şi mai multe răspunsuri la comentarii

Am lipsit fiindcă am fost plecat pentru câteva zile cu un bun prieten, care a trecut, în ultimele luni, printr-o perioadă foarte grea. A venit în ţară să stea lângă tatăl lui, în ultimele săptămâni de viaţă, l-a pierdut, s-a ocupat de toate cele, apoi a trebuit să o ia spre ţara lui de adopţie. Am străbătut împreună o jumătate de continent. Am trecut şi pe la mallul de instrumente muzicale Thomann, unde „ne-am dat” cu toate staţiile şi chitările pe care doar le visam, când eram puştani. Ne-am despărţit la Stuttgart, de unde, după ce am votat, aşteptând la o coadă de 200 de oameni, el a luat-o spre casa lui din nordul Europei, cu maşina, iar eu am luat-o spre Bucureşti, cu avionul (vorba cuiva, cu o cursă „Low fat”).

Când am revenit, am găsit aici un sac de comentarii, la care mă simt plăcut obligat să răspund, cerând iertare pentru întârziere. E vorba de ceea ce mi-aţi scris la postările „Drogări”, „Cel mai apreciat scriitor român...”, „Hai în rai...” şi „Manual de virilitate electorală”.

La „Drogări”

Anonim 1,

Am pretenţia că înţelegi că nişte versuri nu sunt o declaraţie la circa financiară sau una la poliţie, despre lista cu ce ne-a furat hoţul din maşina spartă, şi că pot exista realităţi de text care să nu coboare din realităţi imediate. Păstrând, desigur, proporţiile, imaginează-ţi ce ar fi pe lume dacă iubitorii de Bacovia s-ar sinucide în masă de deznădejde sau dacă eminescofilii, după citirea Doinei, ar umbla după ciori, să le convingă să-i îndrăgească pe duşmani, şi după câini, să le dea la cină inima trădătorilor. Asta apropo de sunat.

Cătălina,

E bine că îţi păstrezi gândurile şi cumpătul, indiferent de miştourile şi răutăţile celor ce pândesc. Mersi pentru prezenţa constantă.

Alex,

Comentariile lungi şi dese – cheia marilor insuccese, mai ales dacă sunt comentarii la comentarii la comentarii. Dar eşti binevenit, mai ales că se vede că ai ce spune, uneori.

Anonimilor evazivi,

Scrieţi mai la obiect, că nu toată lumea vă ghiceşte ironiile fine. Asta dacă mai ştiţi la ce v-aţi referit.

Rodica Cernau,

Vorba lui Ion Iliescu: viaţa m-a inspirat. Şi dragostea. Şi suferinţa. Şi speranţa. Şi imaginaţia, desigur.

Elena Marin-Alexe

Şi eu i-am rugat de multe ori pe anonimi să se identifice, dar se pare că e grea responsabilitatea.

Vio,

1. Între timp, modificarea pozelor şi a filmelor în Photoshop a devenit scuză (cam penibilă) pentru disperaţii care văd cum li se duce tronul de sub băs... de sub fund.

2. Problema trecerii pragului virtual există, ai dreptate. Şi asta pentru că, indiferent cât de rapid şi de eficace e un orgasm cu partener virtual, tot te ajunge din urmă nevoia de partener real.

Oprişan I,

Să auzim de bine şi după 6 decembrie 2009, că, altfel, vine bau-băs, după ce se trezeşte din beţia victoriei, şi ne face praf şi următorul cincinal.

Veronica,

Cred că ai dreptate, şi eu simt o diferenţă de nivel între strofe, dar aici e ca un laborator, în care totul se poate îmbunătăţi. O să mă gândesc, să văd dacă pot găsi ceva mai bun.

A-M,

Ai auzit bine. Sper să iasă toate ca să se şi întâmple drumul la ACDC.

Master,

Pentru mine, ACDC face muzica din care îmi răsar cele mai multe satisfacţii, per total viaţă de ascultător (de prin 1978 încoace). O fi bine, o fi rău, ăsta e adevărul şi nu se minte cu pasiunile care fac părul de găină.

Ionutz,

1. Adevăr grăit-ai, Ioane!

2. Tocmai am spus la început că am ajutat un prieten să ajungă spre casa lui scandinavă şi de aia am lipsit. Dar am revenit.

Mada,

Eşti bun de avocat. Cine are nevoie ar trebui să te caute. Mersi. Gândim la fel în problema cârnaţilor.

Bau bau,

Vino, dar nu-i lua pe palavragii, că, fără ei, ar fi mai trist pe aici.

Sexy,

Încă un oaspete căruia îi cad greu cârnaţii. Bine ai venit!

Pink Panter,

Am vizitat Amsterdamul şi m-am abţinut fără probleme să încerc una-alta de pe-acolo. Nici măcar nu am cumpărat un vibrator souvenir, care acolo e la preţ fără concurenţă. Uneori îmi pare rău, că aş avea ce să le ofer comentatorilor răutăcioşi pe care îi mănâncă în „posterioritate”. Evident că drogarea din vers e de cu totul altă natură.

Valerie,

Nu are niciun motiv să se schimbe blogul. Decât dacă mă schimb eu. Iar eu nu-mi schimb decât hainele, corzile dela chitară, uleiul dela maşină şi alte chestii de suprafaţă. Nici măcar părul. Necum năravul. Şi ştii de ce? Pentru că sunt poliţist dela Năravuri grele şi detectiv dela Moravuri uşoare.

Anonimă combinatoare,

1. Bănuiesc că eşti feminină, că sper să nu primesc propuneri indecente dela masculi. Brrr!

2. Nu mă combin cu anonime. Şi nici cu celebrităţi.

3. Nu e încurajator pentru un bărbat să fie ameninţat cu dragostea non-stop. Măcar din când în când merge o pauză.

4. Mai caută, că sună ocupat.

5. Vezi că Pink Floyd te aşteaptă şi nu are un caiet de sarcini chiar atât de exigent.

S,

În afară de sintagma cu vacile, sunt de acord cu tine.

Miro,

1. Nu vorbesc în numele lui A.P.

2. Nu te teme pentru mine, nu sunt în preicol. Oricum, mulţumesc.

Pink Floyd,

1. „Nu regret, nu mă jelesc, nu strig” (Esenin). De ce să regret că am blog?

2. Aşa pare, că nu eşti fraieră.

Queenie,

Ehe-he! Ia uite cine a revenit pe aici! Dacă îţi place, o să mai scriu.

Woman in love,

Ai dreptate în toate, cu exceptia cuvantului „ştii”, unde ai scăpat un i în plus.

Man in love,

Nu e aşa, dar putea fi.

Turean Cosmin,

Rişti ca, din cauza cantităţii, să sperii posibilii cititori.

Gabriela,

Şi ţie la mulţi ani în fiecare zi.

La „Cel mai apreciat scriitor român...”

Tuturor,

mulţumiri pentru cuvintele de bine despre poet.

Marcu,

Ai dreptate, dar sunt mici până şi puterile de a face revista tipărită, aşa că nu am găsit încă soluţia pentru varianta electronică. Poate în viitor.

La „Hai în rai...”

Anonim,

Versuri bune, adaptări interesante, imagini inedite, ce mai, talent de scriitor!

Ica,

Tot respectul pentru strofă!

Anonim cu corniţe,

Şi eu le văd la fel, nu corane de drac, ci de acadac.

Înger şi drac,

Mai scrie, că o faci bine!

Oana Racheleanu,

Sărut mâna! Când pot, trec pe la blogul tău. Sfaturi nu dau, decât prin puterea exemplului, asta dacă o fi ceva de învăţat de pe aici.

La „Manual de virilitate virtuală”

Dan Tănasă, Andrei Ciortan, P,

Vă mulţumesc. Şi mie mi-a plăcut textul, fără modestie, că, altfel, nu ajungea nici la dvs, nici în Jurnalul naţional. Sper să mă adun şi să mai fac şi cărţi, nu doar fragmente.

Anonim,

Numai dacă pluta lui Remus Cernea e ecologică, din buşteni prăbuşiţi natural, nu din copaci tăiaţi intenţionat.