Emoţii, inimă, privire, tot,
Mă-nscriu la doctoratul în tristeţe,
Să mă examineze un netot.
Lecturi nu am, n-am învăţat nimica,
La bibliografie stau cam prost,
N-aveţi ce-mi face, nu mă-ncearcă frica,
Îmi ştiu întreaga viaţă pe de rost.
Comisia îmi poate pune beţe
În roate şi-o săgeată în călcâi!
Dau singur doctoratul în tristeţe
Şi nu mă mir că ies pe locu-ntâi.
În lumea voastră de stupide feţe,
Sunt doctorul docent pentru tristeţe.
Andrei, 2002, dar la fel de valabil şi în 2008
6 comentarii:
Imi place tare mult aceasta poezie si ma bucur ca am gast-o aici la fel cum m-am bucurat si la Om bun sa aud cantecul scris pe aceste versuri.Felicitari!!
Foarte frumoasa poezie....
idem lovefolk. As vrea sa fii om bun si postezi cantecul pe neogen...
O POEZIE PE CAT DE FRUMOASA PE ATAT DE TRISTA, MAI ALES PT CEI CARE SE REGASESC IN EA. DUPA MINE, CELE MAI CUMPLITE BOLI SUNT SINGURATATEA SI TRISTETEA.CAND ESTI TRIST, NIMIC NU TE MAI POATE FACE SA TE BUCURI DE CEEA CE E FRUMOS IN VIATA. IN PLUS CAND ESTI TRIST PT UN LUCRU, SIMTI CA SE ADUNA ALTE SI ALTE LUCRURI CARE TE INTRISTEAZA SI MAI MULT. SUNT ETAPE IN VIATA NOASTRA CAND INTRAM INTR-O STARE DE TRISTETE DIN CARE AVEM SENZATIA CA NU MAI PUTEM IESI. DAR UN LUCRU E CERT, PUTEM SA NE GANDIM CA AZI SUFERIM UN PIC MAI PUTIN DECAT MAINE.
Către Anonim(a)
Şi eu încerc să iau mereu partea bună, chiar şi dintr-un rău major care mi se întâmplă, ca să sper că mâine voi suferi mai puţin ca azi.
Trimiteți un comentariu