Muşti, gâşti şi răţi

Memorialistică de vacanţă semidoctă

Scriu din vacanţă. E concediu. Mi-am luat câteva libere. Sunt la ţară, într-un mediu rustic ca de basm şi de poveşti. Numai praf, dar parcă respiri altfel. În zori de zi nişte şoferi localnici neaoşi beţi cu câteva Dăcii au venit în trombă de la o înmormântare şi au făcut varză nişte gâşti şi răţi care scurmau agale în băligar. Îi înţeleg că erau îndoliaţi, dar de ce să omoare paserile oamenilor? În altă ordine de idei, mă inervează că e plin de muşti, dar măcar ţânţarii e bine că nu prea m-au perturbat. Fac protuberanţe dacă mă muşcă. La muşti nu am alergii. În prima zi am mâncat vreo două sute de cireşi şi cred că mi-au cam făcut rău sigur. Toată noaptea am stat prin curte dar a meritat zic eu.
Peste drum, doi neni au o terasă cu parabolică. Sunt şi două mamari, probabil nevestele lor, care servesc cu vodci, beri, eugenii şi pe la 9 seara pleacă pe la căşi din lipsă de clientelă sau de bani. Aseară a fost un documentar cu galioane şi caravele franceze de acum sute de ani, care aveau ditamai tunurile la prori, dar la pupi nimic. Pupile, descoperite, erau fără nici o apărare. De aceia cocoşul calic era uşor de bătut de engleji. Nu contează câte armate viteze ai, dacă tehnica era execrabilă, totul se pierde pe fundul abisului mării. Şi nu erau nici veşti de salvare pe atunci. Dacă cădeai în apă, pa şi pusi.
A fost mare circ în campania electorală pentru alegerile locale. Eu, fiind aici, n-am putut vota şi nici ai mei nu au putut să votează, dar sper măcar că va fi mai bine dacă au câştigat ai noştri. Ce or găsi de râs oamenii că au candidat Marcel Muia şi Vasile Labă. Ei, şi? Dacă sunt gospodari, foarte bine! În orice partid s-ar manifesta. Oricum, ce alegem aia avem! Asta nu a înţeles electoratul semidoct. Un arogant încrezut de la terasă care voia neapărat cu tot dinadinsul să aive umor a inventat nişte glume populare, cică dl. Muia ar fi avut slogan electoral “Dacă nu mă votaţi, o s-o luaţi în bot!”, iar dl. Labă cică ar fi mers cu lozinca “Alegeţi Laba, ca să n-o frecaţi după aia!”. Exagerări supradimensionate într-un limbaj subliminal de cea mai joasă spiţă.
Pe de altă parte, să nu uit că începe turneul de la Roland Baros. Poate anul ăsta se hotăresc, renunţă la zgură şi trec în fine la tartan până la urmă. Praf, praf şi iar praf! În plus, fumatul, care e un viciu păcătos, mă ucide şi îmi face foarte rău. Simt asta, dar nu am ambiţie. Mi-am propus, până în iarnă, să renunţ la acest obicei novice şi, orice ar fi, mă las. Sută-n mie!