În adâncime

Timpul meu
trece în adâncime.
Stare de progres
în urmă.

Sunt tot mai gelos
pe trecutul tău,
semn că,
în adâncime,
avem viitor.

Andrei, de undeva, din trecut

Ştiri despre tata, la 65 de ani

Azi, 20 iulie 2008, Adrian Păunescu împlineşte 65 de ani. (ştire de agenţie)

Azi, 20 iulie 2008, un mare poet împlineşte 65 de ani. (ştire de cultură)


Azi, 20 iulie 2008, senatorul Adrian Păunescu împlineşte 65 de ani. (ştire politică)


Azi, 20 iulie 2008, Adrian Păunescu prinde în buchetul vieţii al 65-lea trandafir. (ştire de mica publicitate, cu inspiraţia grav tocită)

Azi, 20 iulie 2008, împlineşte 65 de ani un om care a făcut pentru alţii mult mai mult decât au făcut alţii pentru el. (ştire de bun simţ)

Azi, 20 iulie 2008, împlineşte 65 de ani un mare patriot. (ştire de domeniul evidenţei)

Azi, 20 iulie 2008, mai sunt 35 de ani până ca Adrian Păunescu să ajungă centenar. (ştire de speranţă)


Azi, 20 iulie 2008, tata împlineşte 65 de ani . (ştire de fiu)


Azi, 20 iulie 2008, împlineşte 65 de ani singurul om căruia simt că îi datorez ceva cu adevărat important. Întrucât viaţa nu mi-a fost dată în urma unei consultări cu mine, nu mă voi referi la ea. (ştire de conştiinţă)

Azi, 20 iulie 2008, semnez cu drag toate acestea şi îi mulţumesc:

Andrei Păunescu

Prietenul anevoie se cunoaşte, dar ai mei nu!

De la Ştefan Andrei am auzit, în adolescenţă, formula asta, "Prietenul anevoie se cunoaşte", în care jocul de cuvinte anevoie-la nevoie se confirmă, din păcate, prea des în realitatea relaţiilor, nu doar în realitatea sonorităţii limbii române. Dar eu nu mă pot plânge. Eu nu v-am regăsit anevoie, ci la nevoie. Am revenit, am explicat, aţi citit, aţi înţeles şi mi-aţi dat semne că am procedat şi eu şi voi ca yoghinii, care stau în nemişcare timp lung, apoi, când îşi propun să respire şi să se mişte din nou, totul se întâmplă de parcă nu ar fi avut loc nici un îngheţ al vitalităţii. Vă mulţumesc tuturor şi în parte şi vă asigur că... Ei, ia să vedem ce credeţi că vă asigur? Că nu o să mai fac? Că o să scriu zilnic, ca un tocilar speriat? Că greşelile nu le voi repeta? Nici vorbă! Vă asigur că, dacă viaţa mă va aduce în situaţia asta (acum parcă a vorbit Ion Iliescu prin tastatura mea, fibros-lemnos), o să procedez la fel, o să fiu absent, apoi o să sper că vă voi regăsi, dar voi reveni mereu din sincopele mele cu ceva de spus sau de arătat. Ce ziceţi? Nu merit şi eu un răspuns, la cât de tandru mă uit în ochii voştri, de acolo, din metroul newyorkez unde a fost făcută poza, în iunie 2008?

Da, ştiu, aveţi dreptate!... Alo! Mai e cineva pe aici?

1. Da, ştiu, aveţi dreptate, m-am purtat cu blogul meu exact cum se poartă un bărbat idiot cu nevasta pe care crede că o are pe veci, dacă ea a apucat să-l iubească şi să-i arate asta. Atât de mult timp a trecut de când nu am mai postat, că mi-am uitat şi parola şi abia am reuşit să reintru.

2. Da, ştiu, aveţi dreptate, am ajuns înapoi din America de mult, adică de pe 28 iunie 2008 seara, dar, ca în replica de film, care se repetă fără ruşine în atâtea episoade: Pot să vă explic ("Oh, Sue Ellen, I can explain that!"):

- Cum am venit în Bucureşti, am început un program haotic de somn, revenind la fusul orar de acasă.

- Între 3 şi 6 iulie 2008, am fost la Festivalul Mamaia Copiilor. Nu am intrat în apă, nu am făcut plajă. Soarele nu îmi mai e de mult prieten şi vă sfătuiesc să nu vă jucaţi cu el.

- Apoi am avut vreo două zile treburi pe la doctor, nu probleme cine ştie ce, dar necesare, după un drum care m-a dat peste cap şi peste corp. Doctorul m-a asigurat că nu e nimic organic, ci sunt agitaţii şi turbulenţe de la cap, inimă, dor şi visătorie.

- M-am apucat de învăţat şi de întocmit ultimul dosar birocratic şi tehnic pentru susţinerea doctoratului, pe care am reuşit să îl închei luni ,14 iulie 2008, după ce l-am început în toamna lui 2003. Aşa că aveţi grijă cum îmi vorbiţi de acum încolo! Pentru cine nu are umor: a fost o glumă ("cu caracter hazliu"). Nu finalizarea doctoratului, ci pretenţia la un apelativ academic.

- Am dormit puţin după doctorat şi, după ce am reuşit să îmi aflu parola şi să reintru pe blog, am şi postat.

- Dacă nu mă credeţi pe cuvânt, dacă vi se pare că mint mai ceva ca JR Ewing, vă arăt poze, şi de la Otopeni (cu Ana Maria, sora mea care a venit să mă ia, şi cu George Chirca, partenerul meu de drum american - drumul, nu partenerul, că omul e de-al nostru, din Vâlcea!), şi de la Mamaia Copiilor (care s-a ţinut la Constanţa), cu grupul câştigător, şi de la susţinerea doctoratului (cu membrii comisiei şi reprezentanţii universităţii gazdă).

- Alo! Alo! Mai e cineva pe aici?