Lângă stejar,
nu spera
decât la statutul
de frunză.
Lângă un uriaş,
nu poţi fi organism,
ci doar unul dintre
organele titanului.
Lângă un geniu,
nu poţi fi frază,
ci doar cuvânt
în tumultul lui.
Lângă fluviu,
ce poţi fi,
decât afluent?
Lângă planetă,
n-ai decât ocazii
de satelit.
În deşert,
eşti numai
fir de nisip.
Pune stejarii
lângă fluvii,
colonizează deşertul
cu titani,
mută geniile
pe alte planete,
frunzele pune-le
să curgă-n pâraie,
organele
transplantează-le-n cuvinte,
firele de nisip
aruncă-le
în sateliţi.
Vei obţine
un alt univers,
care-ţi aparţine.
19 aprilie 2002, Borden, o parte din cartea "Doctoratul în tristeţe" (2002)
nu spera
decât la statutul
de frunză.
Lângă un uriaş,
nu poţi fi organism,
ci doar unul dintre
organele titanului.
Lângă un geniu,
nu poţi fi frază,
ci doar cuvânt
în tumultul lui.
Lângă fluviu,
ce poţi fi,
decât afluent?
Lângă planetă,
n-ai decât ocazii
de satelit.
În deşert,
eşti numai
fir de nisip.
Pune stejarii
lângă fluvii,
colonizează deşertul
cu titani,
mută geniile
pe alte planete,
frunzele pune-le
să curgă-n pâraie,
organele
transplantează-le-n cuvinte,
firele de nisip
aruncă-le
în sateliţi.
Vei obţine
un alt univers,
care-ţi aparţine.
19 aprilie 2002, Borden, o parte din cartea "Doctoratul în tristeţe" (2002)
9 comentarii:
Da, nu insemnam mare lucru pe langa stejari, titani, genii, planete sau fluvii. Dar, ce-ar fi stejarul fara frunze, titanul gol pe dinauntru, geniul lipsit de cuvinte, fluviul fara afluentii care se aduna pentru a-l alcatui? Sa ne bucuram ca toate astea exista, sa le privim fara invidie, doar cu bucuria ca impreuna suntem o lume. Spre inaltimile careia suntem obligati sa aspiram; si, chiar daca nu vom reusi sa-i atingem piscurile, ramane bucuria incercarii. In fata Creatorului suntem cu totii - titani si genii, stejari si planete,cuvinte si frunze, doar fire de nisip... Sa ne bucuram ca tot ce vedem ne apartine si ca putem avea, fiecare dintre noi, universul nostru.
Cu bine si cu ganduri bune pentru toti si, mai ales, pentru draga noastra Tatiana Stepa, pentru care viata nu si-a terminat marile incercari!
Cristina Balanescu
Cristina Balanescu,
1.Frumos si interesant comentariu. Iti fac o marturisire: eu am admis pozitia frunzei fata de stejar cu o anumita aroganta, pentru ca nu cred ca frunza e mai slaba decat stejarul, nici afluentul decat fluviul. Era doar o forma de a ridica la putere pe cei aparent mai slabi, mai putin vizibili.
2. E uluitor ca Tatiana este atat de tare sa nu o doboare cele prin care a trecut.
Toate lucrurile mici creeaza universul, un univers mai bun , mai frumos , mai aproape de un ideal cautat de fiecare. Chiar mi-a placut poezia , m-a facut sa ma gandesc la elemente ale vietii in care m-am simtit mica fata de ceva urias, apoi la altele in care am sustinut acel urias. Asa ..din gand in gand am ajuns sa ma gandesc la viata .
Ma bucur ca ne-ati incantat cu noi cuvinte calde adresate cititorilor din casa dumneavoastra .
Cam atat!
Suferinta Tatianei doar ea o cunoaste, dar sper si cred ca nu se va lasa doborata. E un om special si puternic, caruia Dumnezeu ii va da din nou puterea de a merge mai departe. Pentru ca are de ce si pentru cine...
Am revăzut astăzi,la tvr cultural,portretul în oglindă ...
am (re)venit,să (re)citesc poezia ...
pentru mine eşti(doar,ia-o în contextul acela) Andrei Păunescu şi mă bucur să te cunosc (aşa) !!!
nu cred în coincidenţe,cred că nimic nu-i întîmplător
şi mai cred că faci BINE, ce faci
Andrei,
La o prima lectura a poemului am putea percepe ca frunza,firul de nisip ori cuvantul nu ar avea o identitate proprie ci ar fi doar c parte a intregului.Dar sa ne gandim bine..fluviul ,la isvor e doar firicel de roza alba iar despre cuvant ,la inceput era Cuvantul.
Caci e in toate un numen licarind si toate cele din felurite regnuri ori categorii se regasesc pe sine intru acelasi Unul.
Nu stiu de am citit in cheia poetului ,in partea a doua poemul capata ”carne”, e viu ,curge dimpreuna cu frunzele in paraie (fertilizator)iar organele canta in cuvinte inventand un univers propriu deopotriva familiar si cosmic.
Poezia e foarte bine elaborata si de aceea simpla,vie.Asa se vede de aici.
Ps.E o bucurie sa descoperi sensibilitate si inclinare spre ideal in lumea limitata ades la consumism si socializare facila in spatii publice .De cele mai multe ori ”comunicand” neautentic intr-o singuratate colectiva.
De aceea mi-am declarat admiratia si aseara cand am descoperit blogul.Cu sincera admiratie,LW
Kannaary, Angela,Laurawingfild,
Orice ar spune oricine de rau, ceea ce imi scrieti voi imi arata ca e si semn de bine in randurile pe care vi le deschid. Sarut mana!
Foarte frumoasa poezie ...uneori cele mai mari bucurii se nasc din lucruri marunte,desi depinde de fiecare ce considera a fi marunt...uite si o definitie a vietii...prin ochii de copil.
VIAŢA
Viaţa e asemeni
Unui cub perfect.
Cu fiecare faţă
De alta culoare.
Incercăm,
Tot timpul,
Să-i aflăm aria
Şi sfârşim,
Prin a-i uita
Definiţia.
Trimiteți un comentariu