Blogul acesta s-a nascut asta-toamna si cred ca tot toamna va reveni la viata. Am fost mai mereu pe drum, mai mereu cazut in gandurile mele si nu am crezut ca e demn de oaspetii mei sa scriu doar ca sa bifez postari zilnice.
Scade ziua, cade frunza, creste melancolia si incep sa se adune toti pe acasa sau prin propria inima. Si eu sunt pe aici si abia astept sa va regasesc. As vrea sa nu treaca anul si sa va ofer un album cd Andrei Paunescu si unul cu trupa Totusi. Caut sprijin inca, imi caut rabdarea si puterea de a intra in studio si ambitia de a duce la capat aceasta intentie.
Ne mai gasim pe aici!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
18 comentarii:
Ne vom gasi si regasi aici.Bine ati revenit in vietile noastre.Parca toamna da iubirii un farmec aparte,iar freamatul pulsatil de primavara-vara se transforma in gest de mangaiere,in imbratisare.Incet ,incet vine frigul si de acum caldura in casa o vom face noi...
Hei Andrei! am descoperit blogul tau de putin timp,am citit si vazut cam tot ce se poate de pe aici. Pot spune ca ai reusit sa-mi captezi atentia si visatoria.Te voi citi,asculta si privi in continuare.
O toamna frumoasa cu cei dragi pe acasa si prin inima,cu sunete,voci si ganduri transformate in cele mai frumoase cantece si versuri!
Andrei, te rog mult, daca mai ai, mai pune pe trilulilu inregistrari cu Totusi de pe vremea cand erati impreuna cu Cristi. Am gasit ceva, dar mai sunt melodii pe care nu le-am mai ascultat de vreo 25 de ani !
Multumesc frumos !
O toamna placuta !
iulian
Toamna aduce melancolie,amintirile prind si mai multa viata si totul pare apasator...si totusi,toamna poate fi si un nou inceput!Asteptam...Queenie
Pentru unii, toamna a debutat prost. Ma intreb, si va intreb, ca pe un frate mai mare, ce e de facut cand te indepartezi de cineva drag si,in plus, odata cu aceasta raceala dureroasa, pierzi contactul cu amintirea unei persoane care s-a dovedit imposibil de uitat? In rest,toate bune. Timpul trece, viata noastra trece si ochii care nu se vad ... nu se uita.
Buna seara !
Draga A...spunea(si B si Z...spunea),
asa simti acum, dar ochii care nu se vad, se uita. Ba se uita, si inca se uita bine, sau se uita deja in alta parte.
Timpul e mai ceva ca un medicament naturist, necesita tratament indelungat, dar si cand iti trece, iti trece de ramai uimit.
O prietena tare draga, cu care am desirat si blog-uit anotimpuri, relatii, intalniri si despartiri, si care foarte recent a pus capat unei relatii de genul "comedy-dramedy" cu un personaj interesant,dar in realitate si in maduva, trist si gol, mi-a replicat cu un zambet pe cat de calm, pe atat de cald, si intr-un puls de optimism viguros, ca fiecare sfarsit,nu e decat un alt inceput.
Imi permit sa citez cateva randuri din postarea ei si care in traducere suna cam asa: "…fiecare lacrima cazuta, rupta din tristete si sparta in fiecare colt al dezamagirii, este de fapt, in esenta, lacrima unei bucurii viitoare, dar tu si cum mine nu stim asta.inca." , " ...mereu exista, chiar mai aproape decat am crede, ca timp si spatiu, un alt om, care merita initiat, cultivat, culminat, explorat si sexplorat. Acel alt om e sansa mea, si a ta, pentru ca un itinerariu nou, nu este decat o noua sansa. Sansa de a renaste si a fi, traind trairi si iubind iubiri, cu trup si suflet, pana la sfarsit. Pentru ca orice sfarsit, nu e decat un alt inceput " – in realitate, o reconfirmare a faptului ca inca pulsam traire si iubire. Sfarsind cu invitatia ca "sa nu lasi pe maine ce poti face chiar azi"
Asa ca draga A, gaseste si tu puterea acestui fluviu de optimism si mobil de energie si vei vedea cum ochi noi ii vor inlocui pe cei care, spui tu ca, nu se uita.
Ce zici ?
Anca
Anca, iti multumesc pentru sfauri si incurajari. Nu te contrazic. Poate ca noua, femeilor, ne sunt specifice scenele de dramatism, in care aruncam cuvinte cum ne vine si in care dam sentinte, unele mai pesimiste decat altele.
Da, poate ca voi uita acei ochi. Din pacate pentru mine si pentru senitimentele mele actuale, cred in iubirile imposibile si nu incetez sa sper ca, intr-o zi, toate se vor aseza asa cum trebuie si, implicit, asa cum am visat noi.
Deocamdata, ma refugiez in putinele priviri furate la inceput si incerc sa-mi stapanesc lacrimile, in fiecare seara in care recitesc (pentru a nu stiu cata oara!!!) sms-urile de cand ochii in cauza se vedeau mai des.
Oricum, asa e. Orice sfarsit e un nou inceput. Important e sa stim cum si de unde sa o luam de la capat...
Un strop de-nplinire se strecura in sufletul ei,
Ca a mai ucis o vara,
Lasandu-ne o lacrima,
Nascuta din amintiri
Si rasarit de soare,
Sa ne curga
Pe obrazul
Gri,
Si ,brazdandu-ne
Pe frunti,
Inca un rau.
Pe care timpul
Sa-si plimbe
Secundele
Naufragiate.
Am scris si eu..un strop dintr-o toamna tarzie....insa fiecare anotimp are frumusetea lui,si ni -se pare in fiecare an altfel...desi poate ca noi ne schimbam nu anotimpurile...
draga a…spunea,
Of, noi femeile.
Da, noi femeile si numai noi, putem fi si suntem copii, prietene, iubite, amante, sotii, bunici, mereu ingrijorate de cei de langa noi, mereu in cautarea dimensiunilor palpabile, capabile de iubiri patimase, mereu dispuse de sacrificii – da, noi femeile, si numai noi, putem maratona prin viata cu barbati de gat, cu copii in spate, cu prieteni si poverile lor pe umeri, in timp ce gasim energie sa mai si speram ca ne va fi si noua bine.
Sigur vei uita acei ochi, iar sentimentele tale actuale exista doar pentru ca tu alegi sa ramai inca agatata de trecut. Ai grija mare cand spui “cum am visat noi” si asigura-te ca ce ati visat voi, e visat impreuna - sincron si live.
Chiar tu insati spui ca e important cum si unde ...asa ca, fata draga, inchide trecutul, sterge sms-urile, si nu te refugia – tocmai asta e ideea. Inlocuieste lacrimile cu zambete si radiere si lasa ochii tai sa se uite – de jur imprejur.
Spun si eu, cum spune si prietena mea – pierderea lui ¡!!
Fruntea sus si bucura-te de toamna , imi imaginez, atat de frumoasa,
Chiar un a inceput prost, ci doar a inceput. Imi dai dreptate ?
p.s
unde sunt eu temporar, nu-i nici macar loc de toamna (Singapore), dar astept cu mare nerabdare drumul catre New York. Am auzit ca nimic un-i mai romantic …probabil, ca in filmul cu Richard Gere
Toamna frumoasa tuturor,
Anca cea nostalgica
Regret ca nu am mai dat pe aici de o sapt si ceva ,dar acum ca m-am intors ma bucur sa vad ca proprietarul s-a intors acasa si ca nu ne-a uitat . Ei bine eu cred ca toamna e un anotimp trist , care aduce intuneric , dar lasa amintirile sa faca parte din prezent .
Cam atat !
Andrei,
Am ascultat ades ”Haide mama,..”melodia are un fior adanc.
Bine ai revenit printre noi cu tot cu tandretea cuvintelor tale!
vis de vară
Geea
2008-08-31 | |
A venit azi noapte
toamna
numai tu nu ai venit
să opreşti la vamă
vară
din iubirea altui
timp...
Au căzut azi noapte
frunze
clipele s-au pârguit
în altarul
unor scuze
aruncate pe nisip...
A venit azi noapte
marea
până aproape de fereastră
ca să vadă
ca să întrebe
unde e iubirea noastră...
Şi-au venit azi noapte toate
visele
sub clar de lună
ca să-mi spună la plecare
că se duc acolo unde
dor cu dor de drag se adună...
Si bine ai revenit... toamna e unul dintre cele mai frumoase anotimpuri... sa ne bucurăm de toamnă atâta timp cât ea mai există... în rest ai dreptate, trebuie sa te mobilizezi si să-ţi duci la împlinire planurile... deci toamna să-ţi dea puterea marilor împliniri.
cu drag
Nu aprinde lumina
personale
Geea
2007-11-10 | |
Nu aprinde lumina
rămâi încă vis
aproape de vina
fructului interzis...
Rămâi miez de clipă
în sufletul meu
să-ţi fiu poate aripă
de atunci, de mereu...
Să-ţi fie de mine
copac fără rod
să-mi fie de tine
frunzar şi prăpăd...
Nu aprinde lumina
nu aprinde nimic
ne bântuie vina
de scrum şi de frig...
uite, am gasit o poezie a mea mai veche, imi povestise o amică o situatie-poveste de amor, şi la o cafea i-am scris cateva versuri... cred eu, ca se potrivesc si aici in toamna ta...
cu drag
Vine toamna si o data cu ea se adanceste in noi sentimentul de tristete, de melancolie, de singuratate.Toamna este atat de urata(ca stare de spirit) si atat de frumoasa(daca ne refrim la peisaje).Ma bucur ca avem acest blog unde putem sa plangem pe "umarul imaginar" al celor care citesc, putem sa radem, sa simtim intens sentimente de mult uitate , undeva, in sinea noastra.
cat despre muzica, ce sa va spun, va doresc putere de munca multa, rebdare si cel mai important muze care sa va inspire in creatie!
CATALINA22
Imi cer scuze pt. greselile de ortografie, sunt din graba tastarii.
CATALINA22
De taină cu Dumnezeu
personale [ ]
(1) restanţe
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de Gabriela Marieta Secu [Geea ]
2008-09-24 | |
Vezi Doamne, nu mi s-a terminat mirarea... mă mai minunez în faţa unor situaţii roz-bombon cu gust de acru-amar... Trebuie s-o ştii şi Tu pe Laura, studenta care a luat restanţa la matematici superioare cu nota şapte... Recunosc, mie matematica mi s-a părut o scară către tine... i-am admirat pe aceia care mânuiau cifrele aşa cum mânuiam eu stihurile... În liceu, proful meu de mate, mă tot sâcâia să-i spun definiţii, după ce umpleam două table cu rezolvarea exerciţiilor pe care socotea el că trebuie să le rezolv eu... Nu eram însă în stare să declam definiţii, le înfloream, le povesteam divagând... lucru ce nu părea a fi permis... şi aproape ca nu conta faptul că ştiam să rezolv ecuaţiile alea îmbârligate, pentru câte o definiţie din asta povestită, primeam cu felictările de riguare câte un trei dolofan... mă salvau tezele şi extemporalele în care nedeschizând gura să povestesc definiţii, rezolbam de la coadă la cap tot ce mi se cerea. Trebuia să-ţi amintesc asta, fiindcă vezi, Laura, primind felicitările mele pentru nota obţinută, mi-a spus că a copiat din carte nişte definiţii şi gata şi-a luat restanţa.
Ar trebui să nu mă mai mire nimica... să constat că se poate şi aşa... "Cum adică ai copiat din carte, ce poţi copia la matematică?" - am întrebat eu şi mirarea experienţei mele de viaţă... "Aveţi cărţi cu probleme rezolvate? - am continuat să-mi exprim mirarea şi bucuria faţă de ajutorul pe care îl poţi avea ca student în aceste matematici superioare?" "Nu, dragă,, noi nu ştim să rezolvăm probleme şi exerciţii, noi avem doar teorie, n-am avut vreme să copiez tot că aş fi luat zece..."
Şi uite, pe carnetul meu de student n-am împuşcat nicio notă sub zece... şi n-am copiat la nici un examen nimic... am scris numai ce-am avut în cap, poveşti de poveşti, că de facultatea mea nu avea nicio cifră.
Şi mie îmi era teamă de matematică... daca aş fi ştiut cum se mănâncă azi matematica aş fi fost cu siguranţă doctor în matematici superioare şi inferioare...
Salut Andrei
Astept discurile, mai bine BINE si mai tarziu, in fond daca exista intentia sunt convins ca va fi si realizarea ei. Sunt convins ca vei pune cantece frumoase si versuri interesante in interpretarea ta si a trupei Totusi .
Trimiteți un comentariu