Hibernare timpurie şi duhoare neaşteptată

• Auzisem că doar urşii hibernează, dar văd că şi taurii au talentul ăsta, ba o iau chiar de timpuriu, din septembrie. Iar eu sunt o taurină de mijloc al zodiei, acolo unde e măduva horoscopului mai puternică şi mai conservatoare.

• Abia mă urnesc spre Radio, în aceste săptămâni, deşi nu o fac decât marţea seara. Şi mi se pare prea des!

• Abia m-am încordat puţin să trag câteva piese la studio cu doi colegi artişti (pe care, însă, nu le-am terminat încă).

• Abia am reuşit să mă obişnuiesc cu gândul că e gata cu căldurile şi să închid ferestrele, altfel permenent deschise în casa mea, din mai până în octombrie. Dar asta numai după ce afară au fost îndelung 10-12 grade şi am înţeles, dârdâind, că mintea mea setată pentru vară nu mai ţine pasul cu frigul neaşteptat.

• Singura umbră de forţă a zilelor din urmă a fost să cânt la chitară la sala de repetiţie, acompaniat de o viitoare mare figură a percuţiei, care cred că vrea să îşi ia numele de scenă Dr.MAM şi care a descoperit, în fine, că tobele sunt instrumentul său preferat.

• De când cu canicula ultimilor ani, iubesc ploaia şi mă rog să am parte de ea, de la primele zăpuşeli care ne ucid, de prin mai până în septembrie. Rugile mi-au fost auzite, dar am primitpicături în exces, că am avut şi infiltraţii în plafonul din baie, de atâtea precipitaţii. Cineva, acolo, sus, cred că îşi bate joc de mine.

• Azi noapte, căţeaua mea, Bora, şi-a bătut şi ea joc de mine. După ce am tot auzit pe la radio şi televiziuni că e un frig de nici câinele nu poţi să îl laşi afară, am luat-o în casă şi am lăsat-o să doarmă lângă pat. Pe la 3 noaptea, am început să visez că lucrez la canalizare şi că avem ca bonus de desfundat haznalele oraşului. Când putoarea din vis a devenit insuportabilă, m-am trezit de nevoie la realitatea la fel de puturoasă şi am înţeles că biata boxeriţă nu se mai putuse ţine şi făcuse în baie un cârnat (mai mare decât cel de Pleşcoi), cu moţ spiralat şi cremos în loc de creneluri. Ea se dusese, amărâta, în baie, dar nu ştiuse cum se foloseşte wc-ul, aşa că a capotat în faţa laxaţiei devastatoare. Şi uite-l pe Andrei, la 3 jumate noaptea, spălând pe jos şi aerisind disperat încăperile, nevoit să aleagă frigul decât duhoarea, în timp ce animala, ştiind ce făcuse, stătea ascunsă cu capul după draperie, cu convingerea că restul trupului rămas afară nu se vede. O umbră de conştiinţă a făcut-o pe boxeriţă să nu mă lase să persist în eroare. S-a agitat cu capul sub clanţă, până nu am scos-o în curte, la ea la coteţ, unde a intrat abia după ce a mai eliberat în natură un ocean de pipi şi un odgon de alte alea. Semn că în baie îmi făcuse doar vârful aisbergului.

• Apropo: a început şcoala!

• Mai vorbim!