Răspunsuri în ceasul al 17-lea de octombrie

La comentariile de la “Mare e nişa gafelor TV”

Cătălina 22 cea rea devine “cea bună” când are simţ critic. Mersi şi succes la notat, dar ai grijă şi de fraza ta, să nu îţi scape greşeli exact când critici, că te iau comentatorii la puricat.

George_biggy...
1. Alianţa nu e a perfecţilor, nici a lupilor moralişti, ci a celor care observă greşeli, mai ales la alţii, dar acceptă că ei înşişi fac erori. Poţi intra în ea, inclusiv ca să îmi arăţi gafele mele. Abia aştept.
2. Orice profesor are studenţi/e pe care îi iubeşte şi studenţi pe care nu. Care e poanta? Sau ai vrut să fii eliptic de sens? Succes la bombardament!

Gabriela Marieta Secu,
Nebuniile tale trebuie citite, neapărat înţelese şi, eventual, comentate.

Claudia,
Ştiu că e mult mai greu să îţi păstrezi corectitudinea exprimării când eşti în faţa camerelor, tocmai pentru că am stat sute de ore în direct la TV. Chiar aş fi curios să îmi spună cineva câte greşeli am făcut, ca să mă pedepsesc singur. Eu nu de micile gafe mă iau, ci de trăznăile ce doboară logica şi se bat cu gramatica. Vorbeşti de mine atunci când spui de linsul rănilor? Te întreb pentru că nu m-am trezit niciodată cu limba scoasă.

Anonimule rău,
1. În poza de la Vaslui, nu de la Paşcani, Tatiana este confirmarea, Iulia Ciopraga este promisiunea, iar eu exact la mijloc. Nici una, nici alta, şi una, şi cealaltă.2. Cum să comentez citatul? Un pamflet foarte rău, pe alocuri scabros, în cea mai mare parte mincinos şi adesea aberant, dar scris cu atâta ură combinată cu ceva abilitate literară, încât a făcut carieră. Chestiunea cu cărămida de bani este o aberaţie. Mă şi mir că mă întrebi.

hippiepittis,
Ideea e bună, dar rima unde e?

Anonimo de Yahoo,
Am citit şi mă bucur că nu eşti ireductibilă în păreri

La comentariile de la “Diferenţa dintre Cioc şi Nap”

Cătălina 22,
1. Cred că ţi-e greu să simţi pe inima ta o parte din înţelesurile acestui text. Culmea e că tatăl tău, care te-a vrut băiat, este cel care ţi-a dat genul, în momentul conceperii. Ştie asta?
2. Da, spun uneori poveşti aparent fără legătură cu tema cursului, tocmai ca să nu facem din ore spaţii rigide, teoretice şi plictisitoare. Uneori iese, alteori probabil că nu.

ForeverFolk,
Mersi pentru linkul http://www.foreverfolk.com

La textul “Valeriu Râpeanu la 77 de ani”

Queenie,
Bine te-am regăsit! Tu ai avut şansa să îi fii studentă dlui Râpeanu, eu nu. Dar am onoarea să îi fiu coleg de catedră. Fiecare cu şansa lui! Da, vremea s-a încălzit, numai să o mai ţină aşa. Cât priveşte melancolia, ea e o floare de patru anotimpuri.

Cătălina 22,
Master uşor, dar ai grijă că intri în RÂPĂ dacă nu înveţi!

George_biggy,
Dacă sunt sau nu drăguţ e de discutat, dar mă faci să râd cu transcrierea cuvântului “off”. Ca să nu pară că e de la ON-OFF, ori taie un F, ori mai pune unul. Chiar aşa: nu pierd ocazia să elogiez pe cine merită. Apropo de motivele elogiilor, ele sunt pur profesionale, că nu îmi dă dl Râpeanu nici pâine, nici viză de trecere pe unde am de mers. Cred că asta ai insinuat, nu? Mai bine te-ai alătura studentului de la Tg Mureş şi i-ai spune “La mulţi ani” literatului.

La textul “Hibernare timpurie şi duhoare neaşteptată”

Delia,
O să fiu brutal de sincer cu privire la textele tale.
1. Nu invoca niciodată vârsta la care ai scris, pentru că arta nu are vârstă şi nici nu acceptă scuze sau pretexte pentru nereuşite.
2. Ortografia în textele din computer nu e ceva de nerezolvat. Corectează-le, adaptează-le, că nu sunt sculptate în granit, ci în tastatură.
3. Unele versuri dau impresia de substanţă, dar alternează prea repede cu naivităţile (“Aşteaptă probabil veniri nepromise”), ambiguităţile şi locurile comune (“Romanul nostru-a-nceput cu sfîrşitul… Ce taine ascund cuvintele scrise…Ce rost au, de fapt, chemările mele… Regret că nu pot să te-ating şi să simt… Regret că nu meriţi, regret.”).De bine: “În primul capitol trăim în zadar.”, “Mă văd cuprinsă într-un ciob de sticlă… Măsor timpul cu lacrimi.”,De rău: “E nou şi e vechi, e curat şi murdar.”, Prizonieră
4. Mulţumesc pentru îndrumări la blog, am redirecţionat deja comentariile pe mail.

Queenie,
Nu ne lăsăm deprimaţi, pentru că noi avem deprimarea şi toamna în oase!

hippiepittis,

Caut şi, după cum auzi la emisiune, marţea, găsesc din când în când. Mersi pentru sprijin.

Anonimo, preocupată de căsătorie,
Nu sunt nici acum adeptul căsătoriei, dar chiar că nu se ştie! Indiferent ce şi cum scriu madamele pe care le-am cunoscut despre mine sau despre personaje care aduc cu mine, eu le respect în amintire şi te rog să nu vorbeşti de liposucţie până nu îţi arăţi faţa sau poponeaţa, să vedem dacă nu ai nevoie tu de aşa ceva. Apropo de tango, fiecare femeie dansează ce vrea, cu cine are chef, aşa cum fiecare jurnalistă pretinde ce îi trece prin cap, lunar sau în funcţie de propriul ciclu de apariţie. Nu am mai citit presa pentru femei de un an, dar, când o făceam, exista o anume revistă care stătea detaşat pe primul loc la calitatea scriiturii. Nu ştiu care mai e situaţia acum, dar atunci se mişca foarte bine. Unde voia dânsa. Inclusiv la uşă. Pe dinafară.

Whatever,
1. Atunci îţi urez o climă ploioasă, cu ger şi caniculă, papa acră-oţet, sărată-potroacă, dulce-miere şi amară ca pelinul, cu cafea în coadă, în fum şi foşnet de carte.
2. Boxeriţa îţi mulţumeşte pentru compliment.

Neagro,
1. Ai dreptate, în principiu, aş ignora anonimii, dar unii sunt de nevoie aşa, pentru că nu se înregistrează, nu din răutate.
2. Eu cred că, dacă sunteţi aici, nu sunteţi limitaţi la minte.
3. Bora iubeşte să stea afară, dar mai vrea şi ea din când în când atenţie ca un copil şi atunci latră până o iau înăuntru. Nu ea a fost de vină pentru caca din baie, ci eu, pentru meniul ei şi pentru că nu am reacţionat când a vrut să mă trezească să o scot la cele cuvenite de dimineaţă.
4. Mulţumesc pentru felicitări. Le merit şi eu, le merită şi ea. Cu casa de piatră e o vorbă fără acoperire, pentru că ştiu atâtea cupluri care au avut relaţii de piatră îndelungate, care s-au făcut praf imediat ce li s-a urat “Casă de piatră” la primărie.
5. Dacă ştii cum să iei legătura cu studenţii care mi-au luat cărţi şi nu mi le-au restituit, fă-o, că eu vreau să le dau curând numele şi prenumele pe blog, cu tot cu tilul cărţii, ca avertisment pentru alţi amatori naivi de împrumuturi pe care i-ar putea înţepa.