În 16 octombrie 1916, se năştea la Bârca, în Dolj, cel care avea să devină tatăl tatălui meu. Învăţătorul şi artileristul din al doilea Război Mondial (pe frontul de Est, bineînţeles!) Constantin Păunescu a murit în 7 octombrie 1990, măcar în parte liniştit, pentru că şi-a văzut visul cu ochii, vis pentru care, ca liberal fanatic, a suferit condamnări de 15 ani la puşcării politice: să cadă comuniştii dela putere. Nu a mai apucat să vadă ce nouă jale "made in Romania" s-a ales din noua întoarcere a roţii istoriei din 1989 şi asta l-a făcut, poate, să plece plin de speranţe şi de iluzii că, pe aici, pe la noi, s-a terminat mizeria. Nu s-a terminat, tataie dragă, şi nu sunt semne că se va termina, nici măcar pe durata vieţii nepoţilor dumitale.Foto: Adrian, Andrei şi Constantin Păunescu, în 1982, acasă, în Bucureşti
15 comentarii:
Niciodata nu uiti de el, cred ca l-ai iubit foarte mult.
Nu numai ca am mai auzit de bunicul dvs., dar stiu chiar o poezioara ce-i apartine:
n-am fumat , n-am baut vin
Paunescu Constantin
Tot respectul pentru tine caci, nu-ti uiti radacinile.
E mai fericit ca noi batrane! Macar a plecat la Domnul pana sa se mahneasca de mizeria ce a urmat dupa demebrie '89!
De ce-ti vinzi masina? Nu ti-i mila de ea?
Foarte buna fotografia asta! In ce an e facuta?
O poza foarte frumoasa, care trezeste amintiri placute, cu siguranta. Bunicii sunt, cred eu, cei mai minunati, de multe ori mai grozavi decat parintii, pt. ca ei ne rasfata mai mult, iar cand mergem la ei, ne simtim cel mai bine.Tot respectul pt. ca vorbiti cu atat de multa dragoste si duiosie despre bunicul dvs.
Catalina 22
Salut.Frumos articol asta cu bunicul tau, desi doctrina liberala nu este chiar pe placul meu, orientarea mea fiind mai de centru. Ma rog. Nu crezi ca tatal tau ar trebui sa mai faca un efort pentru a mai readuce pe ecrane Cenaclul Flacara. In conditiile actuale cand toti se cearta pe desemnarea/numirea/demiterea/etc premierului tind sa cred ca sarbatoarea nationala ar fi un bun prilej pentru a aduce in actualitate perioada de aur a cenaclului,desi cade intre cele doua tururi de scrutin.
Usor usor valorile se sting. Valeriu Sterian, Florian Pitis, Tatiana Stepa si multi altii nu mai pot aparea pe micile ecrane sau pe scena. Sa nu ii uitam totusi. Si sa nu ne aducem de cei care acum sunt in viata abia dupa trecerea lor in nefiinta. Sunt valori ce nu pot fi trecute cu vederea. In toata mizeria asta televizata cu Pitici Porno, Bunici porno, preoti porno, senzuali, mondeni, inculti, snobi si multe altele .... banuiesc ca macar o data pe an in preajma lunii decembrie, luna cu o puternica incarcatura emotionala pentru neamul nostru putem face loc muzicii de calitate si persoanelor care au marcat tineretea parintilor nostri si copilaria unora dintre noi. Nu vreau sa imi amintesc cum eram fortati sa ascultam vinilurile in surdina de frica vecinilor al caror caracter era vandut tiranilor... sa fim Romani pentru Romani ... astept un raspuns Andrei!
Răspunsuri
Mia: nu pot să uit de omul pe care l-am iubit cel mai mult, alături de tatăl meu, dintre cei mai în vârstă ca mine.
Jelize-Rose: aşa e, n-a fumat, n-a băut vin, dar a iubit libertatea, partidul liberal, familia, femeia, mâncarea, fotbalul (Universitatea Craiova), caracterul şi munca.
Elena: Respect şi pentru tine, pentru că apreciezi când alţii nu îşi uită rădăcinile.
Dan Tanasă: nu ştiu dacă e mai fericit, dar sigur ar fi fost dezamăgit azi.
Anonim: o vând pentru că am mare nevoie de bani, am ceva datorii şi, în afară de amintiri în ea, de respectul pentru cât şi cum mi-a folosit, nu cred că trebuie să fim prea sentimentali cu fierul. Dacă nu ar conta pentru mine câteva mii de euro, aş păstra-o, pentru că m-a însoţit în cei mai frumoşi ani ai vieţii mele.
Master: în 1982, dar am scris deja asta în text, la final, la PS cred.
Cătălina: îmi pare bine că eşti pe aceeaşi undă cu mine în privinţa sentimentelor faţă de bunici.
Daniel Pitu: Cred că ar fi binevenită orice prezenţă a Cenaclului la TV, dar nu AP ar fi cel potrivit să ceară asta posturilor, ci publicul, adică dvs, dacă tot vă place şi îl vreţi. Spuneţi-o lor. Noi suntem aici.
Dani: singurul răspuns este că scrii frumos şi gândeşti nobil. Textul tău îşi conţine orice răspuns pe care l-aş putea da. Mersi.
A trecut ceva timp de la ultimul meu comentariu, dar vizitele mele pe acet blog au ramas constante. Au fost multe postari la care mi-am dorit sa comentez, dar nu am facut-o...din lasitatea de a aborda subiecte delicate precum moartea, povesti care ma zguduie si ma sensibilizeaza, iar darul de a scrie al blogerrului face ca totul sa fie intens. Mult succes in continuare si multa forta pentru a reusi in tot ceea ce va propuneti ,dar si in ceea ce nu va planificati. QUEENIE(la fel de iubitoare de rock si folk si cuvinte bine alese)
Toate cele bune si multa sanatate!Poezia e cat se poate de sonora.
Ai dreptate, scria anul. Expresiva fotografie,toti trei aveti o personalitate vie. Daca bunicul tau ar fi trait acum, ar fi fost foarte mandru de tine, desi cred ca a realizat inca de cand erai copil cat de serios si inteligent esti. Despre tatal tau am doar cuvinte de lauda si toata admiratia posibila.
RĂSPUNSURI
Queenie,
Nu-i nimic, comentariile se pun când le vine momentul. Tu îi zici laşitate, eu i-aş spune coacere a unor teme.
Blogger Master,
Mulţumesc. Da, avea încredere în mine, dar nu pot jura cât de mulţumit ar fi de mine aâzi, dacă ar trăi. Oricum, el mi-a spus pe la 12 ani că ar trebui să mă fac ziarist, să lucrez cu condeiul.
Neda,
Dacă sonor înseamnă de bine, mă bucur.
Trimiteți un comentariu