Fără clovn

După ce-am avut un clovn în casă,

Nu mai pot să râd cu orişicine,

Alt spectacol în neant mă lasă,

Am fost sus, prea jos nu-mi este bine.

Te-am pierdut în falduri de cortine,

Ai alunecat în crâşme oarbe,

Nu te-am mai găsit. Amin! Ţi-e bine

Mediocritatea când te soarbe?

Încă îmi mai joacă pe retine,

O icoană crudă, ne-ntinată,

Vechea ta făptură se mai ţine

Într-un un fir de lacrimă de fată.

Poţi să te şi vinzi la orişicine,

Dragostea, de-acum, ne este moartă,

Amintirile rămân puţine,

Când căpăstrul de noroi se poartă.

Şi ţi-am fost iubitul, dar şi tatăl

Care ţi-a lipsit, fugind de toate,

Şi aracul ce se frânge, iată-l,

Pe fugară ridicând-o-n spate.

Mi s-a consumat rezerva toată

De seninătate conştientă,

Carului ce sunt îi fuge-o roată

Într-un sport tragedian, cu fentă.

Dar, de te-ai întoarce, scena noastră

N-ar fi decât circul provizoriu,

Fără râs, cu lacrimi la fereastră,

Hohotul frivol pe promontoriu.