2 decembrie 2009

Grâul de Sfântul Andrei


În ultima din zilele alese

De toamna-iarna numai farisei,

N-a încolţit iubirea-n casa noastră,

Nici grâu-n bobul Sfântului Andrei.


Când, în preziua dinaintea iernii,

Pretindem viaţă - straniu obicei,

Nici grâul nu mai vrea să dea în verde,

Nici tu nu vrei sărutul să mi-l iei.


Am răguşit pe dinăuntrul minţii,

Dar n-am să mă opresc, chiar mut, să strig

Că te-am iubit şi te iubesc, femeie!

Joci focul, însă ştiu cât ţi-e de frig.


Nici unu-unu şi nici şase-şase

În zaruri nu-mi mai iese cifrul tău,

Dar osul de sub carnea mea miroase

A tine. Nici a bine, nici a rău.


Refuzul surdomut ţi-e apărarea,

Dar gândul tău e tot pe strada mea,

Mireasă tristă, fără voal şi nuntă,

Mă vei simţi abia când voi tăcea.

7 comentarii:

Anonim spunea...

O poezie trista, ce te trimite cu gandul la o dragoste neimplinita. Cu totii avem, in trecutul nostru, o iubire ce am dori sa fie prezenta.
Inca o data va transmit urarile mele de la multi ani si sa dea Domnul ca mereu sa aveti parte de toata fericirea din lume.
P.S: Pentru rautaciosii care nu au ce face, un mic sfat: MATURIZATI-VA!
Semnat Neagra

Anonim spunea...

Hi...La multi ani!si multe bucurii...asta da poezie..mi-a placut multttttt:)(Veronica)

Anonim spunea...

Frumoasa poezie.La multi ani cu intarziere, imi cer scuze, va doresc tot ce e mai bun si mai frumos in lume.
Catalina 22
Aveti si niste versuri pt. atmosfera aceasta frumoasa premergatoare sarbatorilor?

mlx spunea...

Iubu...

negrul spunea...

....si ce versuri mai aveti?

negrul spunea...

....si ce versuri mai aveti?

elena marin-alexe spunea...

Pline de miez versurile tale Andrei, imbata sufletul ....Seara buna!
Am răguşit pe dinăuntrul minţii,

Dar n-am să mă opresc, chiar mut, să strig

Că te-am iubit şi te iubesc, femeie!

Joci focul, însă ştiu cât ţi-e de frig.