Nimic a fost,
Nimic va fi,
Nimic în tot
Nimicul gri.
Cei de pe scenă nu-s artişti,
Nimic nu s-a jucat, cu jind,
Iar spectatorii pleacă trişti,
Pe nimeni n-au văzut murind.
Mai sunteţi teferi? Ce păcat!
Vă bucuraţi de viaţă? Vai!
Dar teatrul ăsta s-a stricat,
Să mergem, doamnă, ce mai stai?
Pistolul a rămas în ham?
Poliţia nu e pe drum?
Nu e scenariul cum credeam,
Ne plictisim, plecăm acum.
Dar unde-i crima din poveşti?
De ce măcelul s-a oprit?
Cruzime dragă, unde eşti?
Aduc benzină şi chibrit
Să terminăm cu teatrul prost,
Cu filmul fără sânge-n brici,
Că arta nu mai e ce-a fost,
S-o-ntindem grabnic de aici!
8 comentarii:
Salut Andrei,
Referitor la articolul de ieri si eu astept ac/dc de 25 de ani .Singurul lucru care ma nelinisteste, nu este marshall-ul din spate si nici Gibsonul din mana lui Angus si faptul ca nu stiu cum se va auzi fata.Ii astept de prea multa vreme si noi nu am avut timp sa avem o arena sau o sala polivalenta adevarata.Pe stadoinul 23 August The Rolling Stones s-au auzit fenomenal si nu pot spune ca sunt un mare fan al lor. Te rog sa ma incurajezi si sa-mi spui ca AC/DC se vor auzi asa cum ne dorim noi in Piata Constitutiei.
un joc de-a v-ați ascunselea,de-a hoții...
la zidul vieții ne-așezăm cuminți.
să tragă cineva în noi cu arcul!
teatre și circuri,scrâșnete din dinți.
și totuși...
Pistolul a rămas în ham?
Poliţia nu e pe drum?
Nu e scenariul cum credeam,
Ne plictisim, plecăm acum.
Nu ...nu plecam inca.
Sincere salutari din Vrancea!
Am citit putin din ceea ce scrieti, insa au fost de ajuns cateva versuri pentru a intelege putin din ceea ce exprimati.Poezia imi place.
Blogul meu: http://son1ofthe3earth.wordpress.com/
Sper sa nu considerati spam. Multumesc si felicitari pentru ce faceti :)
Cristi.r,
Din fericire, am auzit ca vin cu amplificarea lor, ca sa nu ia vreo teapa cu instalatiile noastre proverbiale. Imi amintesc de un mare concert dela Bacau, acum vreu 11 ani, cand era montat un perete de boxe care aratau bine din fata, dar nu erau nici cablate. Iar numele firmei care asigura sonorizarea era mare, de oto lasa in gura experienta, dar nu de sfinx, ci de pisoi.
Elena Chiriac,
asta nu mai e joc, e ori viata, ori moarte. Ca in clasicii poeziei
Elen Alexe,
salutarile o iau inapoi, ca un ecou, catre Vrancea
Son1,
Atunci mergem mai departe, si cu scrisul, si cu cititul
Trimiteți un comentariu