Există viaţă şi după moartea hard-diskurilor

BITCONSULTING reînvie computere clinc decedate

Am încheiat anul 2009 prost, l-am început pe 2010 la fel de prost şi mi-am propus să nu scriu aici decât după primul semn bun. S-a întâmplat acel semn bun, aşa că mă simt dezlegat să povestesc. S-o luăm pe puncte:

- Imediat după Crăciun, după ce am şters din aparatul foto – cu un click dispreţuitor - ceea ce tocmai descărcasem în computer (pozele de familie dela sărbătoare, inclusiv cele cu sora mea, care a împlinit 19 ani pe 25), am verificat ce am în PC şi am văzut că nu mi-am mai făcut un backup general de prin vară. Aoleu! Lenea a învins, însă, în câteva secunde, şi mi-am găsit imediat scuza cea mai la îndemână: lasă, că fac pe 1 sau 2 ianuarie o copie cu tot ce am în calculator, ca să prind tot anul 2009. Numai că data următoare când am încercat să deschid computerul, era mort. Mort de tot. Nebutabil. Nedetectabil. Răposat. Decedat. Inert.

- Prietenul care se ocupă de sistemul meu, venit degrabă, nu a avut ce să îmi facă. Am dat un SOS la prieteni şi cunoştinţe, inclusiv în direct, la emisiunea dela Radio Bucureşti din 29 decembrie, în care îi sfătuiam pe toţi să nu amâne niciodată salvarea datelor pe un alt suport, pentru că pot păţi ce am păţit eu, şi anume să rămână într-o clipă fără nimic: muzică, poze, arhive, documente, filme, inclusiv cele unicat, cum era cazul fişierelor mele cu înregistrări audio şi imagini foto-video proprii. Le mulţumesc tuturor celor care s-au oferit să mă ajute, dar problema mea era mai gravă decât îmi închipuisem chiar eu. Domnul Nicolae Badea dela ComputerLand mi-a deschis, cu eleganţă şi prietenie, imediat, calea către service-ul marii firme, care, însă, nu deţine şi un laborator de recuperări de date. Aşa că am plecat din nou în pribegie.

- Veştile proaste continuau: firma specializată, către care mă îndrumaseră mai mulţi, se destrămase de curând şi oamenii ei lucrau separat, pe cine ştie unde.

- Nu mă gândeam decât că am pierdut sute de gigabiţi de texte, cursuri, poze, filmări, cântece, cărţi, documente şi atâtea altele, inexistente în afara computerului meu.

- Un vechi prieten, Cătălin Vasilescu, mi-a deschis lumina în plin întuneric când m-a îndrumat către firma BITCONSULTING, specializată în recuperări de date (harduri, stickuri USB, cd, dvd, carduri stricate). Am vorbit la telefon, acolo (0726-111550, 021-3264470, 021-2524478, www.bitconsulting.ro, www.recuperaridate.ro), cu Ionuţ Olariu, un om de mare bun simţ, care, după anul nou, ce s-o mai lungesc, m-a ajutat să-mi recuperez comorile pierdute.

- Atât de tare m-am bucurat că am revenit la normalitate (mare lucru starea normală!), încât am trecut mai uşor peste faptul că, exact în timp ce eram la biroul dlui Olariu care îmi dădea vestea bună că datele au fost detectate, câteva bucăţoaie de gheaţă cât capacul aragazului au căzut de pe acoperiş exact pe maşina mea şi mi-au lăsat amintiri adânci în tablă. Treacă dela mine acest impozit ce ţine de tinichigerie pe care, probabil, am fost pus să-l plătesc pentru că nu mi-am pierdut informaţiile importante din acel Hdd răposat şi resuscitat prin grija celor care se ocupă de înviere şi în afara perioadei de Paşte: Ionuţ Olariu şi colegii săi, cu care puteţi lua legătura dacă vă uitaţi pe coloana din stânga blogului, sus.

- I-am şi scris lui Ionuţ Olariu un e-mail, de pe computerul renăscut, în care îi mulţumeam şi îi recunoşteam sincer că trăiesc o dilemă: deşi le doresc tot binele prietenilor mei posesori de computere, dacă, totuşi, va fi să li se strice hardurile, există un aspect bun în necaz: vor avea la cine să se adreseze, iar Bitconsulting va avea noi clienţi. Din această dilemă eu tocmai încerc să ies, sfătuindu-vă, până să ajungeţi în zona Pache Protopopescu-Agricultori cu hardurile, cardurile de memorie, cd-dvd-urile sau stickurile în braţe, pe strada Bâlciului nr.7, să vă salvaţi datele în locuri cât mai sigure şi cât mai diverse.