30 ianuarie 2010

O zi lipsă în calendar: drumul spre Noua Zeelandă











29-30 ianuarie 2010

De ce nu am spus aproape nimănui, nici pe blog, nici direct, dinainte, că plec în Noua Zeelandă şi Australia? Pentru că m-am temut să nu mi se năruie planul, în ultima clipă sau cu un kilometru înainte de destinaţie. E mai bine să se adeverească un vis şi să-l povesteşti apoi, decât să povesteşti ce ai visat, dar visul să nu se mai transforme în realitate.
Am plecat către capătul lumii doar cu un rucsac, în care am pus la loc sigur paşaportul şi biletele la concertul trupei ACDC, programat pe 4 februarie la Auckland, pe care nu am reuşit să le cumpăr din România, pentru că nicio bancă din România nu a fost acceptată la plată de organizatorii turneului Black Ice. L-am rugat, deci, acum câteva luni, pe prietenul meu Radu Popescu, cetăţean danez, să facă operaţia şi, în câteva minute, mi-a trimis confirmarea că am biletele. Rămânea să mai şi ajung la destinaţie. Potcoava calului o aveam, trebuia să construiesc calul.
Asta se întâmpla prin septembrie 2009. După ceva vreme, s-a confirmat că ACDC va veni şi la Bucureşti, în 16 mai 2010. "De ce te mai duci?", m-au întrebat toţi, inclusiv tata, consternat că vreau să fac nebunia de a merge la Antipozi hodoronc tronc. Ce nu a înţeles nimeni este că eu am visat dintotdeauna să ajung, în orice condiţii, în acea parte de lume şi am ales să fac drumul în perioada în care trupa mea favorită e în turneu acolo, ca să încerc două vise simultan. Aş fi încercat să mă duc oricum, dar cu atât mai mult dacă un asemenea concert mărea miza călătoriei.
De aceea, nu mi s-a părut o piedică nici faptul că singurul mod de a ajunge în Noua Zeelandă a fost o călătorie din patru zboruri însăilate (Bucureşti, Atena, Dubai, Syndey, Auckland), cu un total de vreo 35 de ore estimate de zbor şi aşteptare în aeroporturi.
Ăsta a fost planul. Să vedem ce iese din el.

Poze:
- La plecarea din Bucureşti, cu puţin bagaj, dar cu un bilet la ACDC pe care îl visez de mic
- Ţărmul Atenei, la aterizare
- Portocale coapte în pomi din Atena, la final de ianuarie
- Contrabandişti de mărunţişuri lângă o biserică din Atena
- Dubai: Andrei, un cărucior şi nerăbdarea de a ajunge în Australia şi Noua Zeelandă

Un comentariu:

violeta chiscop spunea...

fiecare are o zi lipsa in calendar:aceea cand va muri