Pamflet şi încântare

Vă mărturisesc că, de câteva zile bune, adun, cu febrilitate şi mai mare decât în ultimele luni (de când m-am apucat), cărţi şi reviste pentru capitolul de stilistică a presei contemporane româneşti, la care lucrez pentru un curs dela facultate. Evident, cele mai bune şi mai inspirate pagini sunt de pamflet (indiferent cât de nedrepte sau, pe alocuri, de vulgare sunt).
Am cerut şi am primit foarte repede, prin bunăvoinţa autorilor, texte excepţionale dela Cristian Tudor Popescu, Mircea Dinescu, Corneliu Vadim Tudor. Am pus mâna şi pe cărţi de Fănuş Neagu şi Ion Cristoiu, iar doamna Geta Dimisianu mi-a împrumutat o carte de publicistică a lui Octavian Paler. Clasicii genului, N.D. Cocea şi Tudor Arghezi, sunt demult la locul lor într-o altă epocă, în lucrarea pe care o pregătesc.
O încântare, recunosc, e lectura, cu toate paginile critice, chiar dure, pe care le-am regăsit la adresa tatălui meu şi chiar a mea. Dar nu contează decât că materialele acestea intră, fără dubiu, în orice antologie a presei româneşti de vârf. Cât îl priveşte pe Adrian Păunescu, la opera sa am acces mai de demult şi, din motivul acesta, alături de celelalte motive, cred că mă pot considera un cititor fericit. Şi un autor privilegiat de material didactic.