Topul locurilor pe unde am ajuns

După drumul în Australia şi Noua Zeelandă, m-am tot gândit care e topul locurilor pe unde-am fost. Mi-am făcut scheme, categorii, am şters, am permutat. M-au ajutat să-mi limpezesc ierarhia mărturisirea dură şi întrebarea fără echivoc a unui prieten din prima zi de Paşti, om despre ale cărui bune sentimente nu mă îndoiesc deloc: "Andrei, eşti prietenul meu bun, dar te urăsc pentru că eşti un om liber. Dacă vrei să pleci mâine dimineaţă la capătul pământului, poţi s-o faci. Te mai urăsc şi pentru că nu te scoli în fiecare dimineaţă, ca mine, foarte devreme. Ai fost peste tot. Dar nu mi-ai spus niciodată unde ţi-a plăcut cel mai mult, care e clasamentul?".
Sigur că nu sunt atât de liber pe cât îi par prietenului meu. Sigur că el, sculându-se zilnic foarte de dimineaţă şi ducându-se în singurul lui loc de muncă, greu, dar de continuitate, are un salariu mai mare decât tot ce adun eu, din bucăţi, ba cântând, ba predând, ba scriind, ba reparând chitare, ba una, ba alta. Dar complimentul pe care mi l-a făcut, ascuns într-o declaraţie de ură amicală, pe cât de inofensivă, pe atât de adevărată în felul ei, este suprem: mă crede un om liber. Prin comparaţie cu atât de mulţi, probabil că şi sunt. De aceea, îi sunt dator şi îmi sunt dator public cu un răspuns:

Locul 0 (zero),
de neatins,
de neclintit,
în bune şi în rele:
România
(ca dovadă că nu am emigrat,
deşi puteam s-o fac de zeci de ori),
mai ales Bucureştii,
unde mă simt o parte
a sănătăţii
şi a bolii acestei ţări;

Locul 1:
S.U.A. ,
mai ales
pentru
New York,
un oraş
cât o lume,
care trăieşte
prin tot ce are
şi visează,
inclusiv când moare
câte un pic,
dar şi pentru Los Angeles.

Locul 2:
Australia,
pentru Sydney,
singurul oraş
pe care i l-am văzut,
şi pentru impresia
de replică exotică
a Americii;

Locul 3:
Anglia,
Londra,
pentru
fascinaţia
civilizaţiei
şi a limbii
care au făcut
şi fac istorie
şi multă economie;

Dela podium în jos, lucrurile se mai complică, pentru că nu mi-e foarte clar ce şi cât ştiu, ce simt, ce mi se pare şi ce e real, aşa că îmi rezerv dreptul de a greşi şi de a corecta pe parcurs în acest top subiectiv, bineînţeles:

Locurile 4-5:
Germania şi Austria,
pentru fabuloasa ordine
şi pentru felul în care Germania, în special, te face să te simţi bine, dacă ai ceva treabă de făcut pe acolo
(iar eu nu sunt omul vacanţelor,
ci al călătoriilor cu ceva pragmatic în ele). Nu am cum să nu mă gândesc Germania din moment ce, de fiecare dată când pornesc maşina şi staţia de chitară, îmi aduc minte de şoselele şi magazinele nemţeşti;

Locurile 6-8: Canada, Irlanda şi Noua Zeelandă, pentru că, deşi încearcă să aibă identitate, tot o prelungire a SUA şi a Marii Britanii sunt, deşi au multe diferenţe faţă de model.

9-11: Franţa, Spania, Portugalia.

12-15: Italia, Brazilia, Elveţia, Grecia;

16-18: Olanda, Belgia, Luxemburg;

19-31: China (pentru aproape toate, inclusiv mâncare şi comerţul fără fund), Turcia (partea europeană sau europenizată), Suedia, Danemarca, Finlanda, Croaţia, Ungaria, Polonia, Cehia, Lituania, Estonia, Slovacia, Serbia;

32-37: Coreea de Sud, Emiratele Arabe Unite, Paraguay, Peru, Liban, Siria;
(pentru că Asia şi America de Sud chiar că sunt o altă lume, fascinantă desigur, dar greu de înţeles de către un conservator ca mine, care se simte cel mai bine între cei care îi seamănă la chip, la alfabet, la cultură. De aceea, nefiind ipocrit, pun abia aici locuri grozave pentru turistul mai puţin leneş);

38-40: Bulgaria, Macedonia, Belarus;

41-51: Rusia e, pentru mine, o combinaţie de emoţie, teamă, respingere şi revoltă şi nu are parte de o evaluare obiectivă din partea unuia ca mine. • În Albania şi Senegal am fost cât de-o gură de aer, cât de-un pas de şotron, încât nici nu pot spune că am văzut mare lucru acolo, dar aş minţi să spun că nu le-am trecut hotarul. • Vatican, San Marino, Liechtenstein şi Andorra sunt nişte bijuterii, dar intră la categoria garsoniere, nu ţări, aşa că nu pot să evaluez la grămadă aceste creuzete de civilizaţie şi restul lumii. • Fostele state făcute din bucăţi, URSS, Iugoslavia şi Cehoslovacia, au trecut prin sciziuni teritoriale între momentele în care am fost prima şi ultima oară, aşa că au parte, aici, de o reîncadrare şi de o repetare, formală, în lispa mea. • Basarabia (fie ea Republică Sovietică Socialistă Moldovenească, fie Republica Moldova) nu o pot judeca obiectiv. Este în afara topului, la fel ca România de azi, care stă pe un loc zero, al totului şi al nimicului. • În Antarctica şi la Polul Nord nu mă visez ajungând, pentru că mai vreau să trăiesc. Cu acest final confuz, trag linie după cele 51 de entităţi statale de pe cinci (şase) continente, prin care am avut norocul să ajung, şi vă mulţumesc pentru atenţie, sperând că va exista "va urma".