6 iunie 2010
27 şi 29 mai 2010, nopţi de folk alături de Magda, Moldovan, Gogu, Bud, Napu + Piatra Craiului
27 mai 2010.
Prima escală a serii a fost la Crossroads, unde Tavi Bud nu începuse cântarea, pentru că nu se adunase lumea. Am fugit la SALT Pub, unde Magda Puskas şi Vali Moldovan tocmai voiau să se apuce de treabă. După vreo jumătate de oră, m-au invitat pe scenă, am cântat două piese şi cineva mi-a strigat să nu uit de "Doamne, ocroteşte-i pe români". Am râs şi am zis că o să cânt piesa numai dacă, înainte, cânt "Doamne, ocroteşte-i pe maghiari", în onoarea Magdei. Am făcut două strofe din piesa în ungureşte Tilosban a trupei Bergendy, apoi ne-am încins cu Doamne... Vali Moldovan, care l-a sunat înainte de show pe Vanghele Gogu şi l-a invitat la spectacol, l-a chemat pe scenă pe trubadurul aromân, cu care e coleg de Cenaclu din 1985, astfel: "Şi acum, un mare artist, un mare coleg, un mare prieten... Vanghele...Vanghele...Cum te mai cheamă, Vanghele?"
Gogu mi-a cerut să mai rămân, ca să îl ajut cu chitara la piesele lui şi abia după aia am fugit iar la Crossroads, unde Tavi Bud, cu doar 4-5 oameni în club, terminase cântarea. Am urcat pe scenă şi, alături de Bud, am cântat o mulţime de piese şi am vorbit celor prezenţi ca şi când ar fi fost sala plină, subliniind că aşa am învăţat de mic la Cenaclu, să respectăm publicul. După cântare, unul dintre cei 3 oameni rămaşi la o masă mi-a spus că l-a impresionat atitudinea, că e angajat al Ministerului Culturii şi că vrea să facem împreună nişte proiecte. Să dea Domnul!
A treia destinaţie a nopţii a fost la Restaurantul Piazzeta, unde colegul meu, Mihai Napu, cântă coveruri. Când cineva i-a cerut o piesă cu "sunt gigolou" (şi nu avea cum să refuze, că îi pusese bani pe clape), mi-am băgat şerveţele în urechi şi, ca să-l fac să tacă, i-am dat şi o şpagă simbolică, doar să tacă. Dar nu a tăcut decât după ce s-a terminat piesa. Aşa că eu am rămas şi traumatizat, şi cu banii luaţi.
29 mai 2010.
Am urcat la Cabana Garofiţa Pietrei Craiului (la vreo 20 de km mai sus de Rucăr) pentru o seară şi o noapte de folk, împreună cu cei peste 30 de participanţi la un concurs de fotografie, organizat de Gabi Nedelcu. Nici nu mai ştiu câte zeci de piese am cântat în faţa focului de tabără, şi de-ale mele, şi, mai ales, hituri din Cenaclul Flacăra. Când friptanele şi paharele au început să îşi ceară dreptul la locul din faţă, am lăsat în prim plan alţi folkişti posesori de repertorii compatibile cu momentul euforic, care au ţinut-o până dimineaţa, iar eu am plecat spre Bucureşti, prin pădurile şi drumurile pline de sălbăticie dintre Câmpulung Muscel şi Braşov.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
3 comentarii:
Foarte frumos,iubitorii de flok sunt fericiti cand aud de asemenea evenimente.Important e sa nu lasam flokul sa se simta marginalizat... e un personaj mult prea interesant si n-ar prea merita
Iubitorii de floc? nici nu se mai prea poarta...
R,
Glumita cu flokul este atat de naiva si de rasuflata, incat am lasat-o fara comentarii. Fiecare cu ortografia si cu flokul lui.
Trimiteți un comentariu