AC/DC a confirmat la Bucureşti

16 mai 2010. Bucureşti, Piaţa Constituţiei, concertul AC/DC

După ce Cristi Minculescu şi Iris şi-au făcut treaba cu aşteptatul respect, înaintea idolilor, Brian Johnson ne-a dat emoţii la primele 2-3 piese, când a intrat neîncălzit şi părea că ar putea capota. (Am auzit că oaspeţii ar fi venit direct dela Aeroport, unde ar fi ajuns abia pe la 19, din Bulgaria). Dar nu s-a întâmplat nimic rău şi concertul a mers conform aşteptărilor. Cei circa 60.000 de oameni nu au venit degeaba, dimpotrivă, în uriaşul spaţiu din faţa Casei Poporului. Show-ul a urmat acelaşi program ca în tot turneul Black Ice, început în 2008. Nicio piesă în plus, niciuna în minus, aceleaşi 2 cântece la bis, aceeaşi durată, de 2 ore. Fix la 21 a început, fix la 23 s-a terminat. Nu am mai plâns, ca în Noua Zeelandă, nu am mai filmat decât pentru câteva amintiri, ci m-am bucurat de concert. Dacă aş scrie cu inima, aş zice că visul de zeci de ani a mai coborât o dată în realitate şi că a fost senzaţional. Şi nu aş minţi. Dacă aş scrie cu mintea, aş spune că, inerent, proximitatea cu idolii te scoate din durerea dar şi din plăcerea aşteptării momentului.
Angus Young a avut momente opuse, cântând când exuberant, când economicos (la Thunderstruck).
Impecabili, ca întotdeauna, ceilalţi trei, dar nici partiturile lor nu sunt de mare virtuozitate, ci doar de mare seriozitate.
Sunetul a fost bun, cu câteva microfonii şi valuri, şi din cauza vântului. Nici măcar tehnicienii lor nu au putut prevedea că sunetul va fi atât de dificil de făcut într-un spaţiu neconvenţional pentru rock, dar a ieşit bine.
Faţă de Auckland, unde i-am văzut în 4 februarie 2010, au fost mai calzi cu publicul, dar şi publicul a cântat cu ei, ceea ce a produs şi câteva tentative de dialog cu fanii.
Pe mine şi pe Cristi D. ne-a enervat că, pe scaune, abţibildurile cu numerele şi rândurile au fost în ungureşte.
Oricum, cred că e cea mai numeroasă prezenţă a publicului la un concert în România şi nici în visele cele mai negre ale celor ce au proiectat şi realizat Casa Poporului cu tot cu piaţa de lângă, nu apăreau zeci de mii de rockeri cu corniţe diavoleşti, asistând la nebunia rockului făcut de extraordinarii dela ACDC.