Fotbalul şi cultura generală

Nu tot ce este legat de fotbal înseamnă incultură şi ignoranţă. Până acum 20 de ani, devenise un obicei ca numele echipelor (mai ales) de fotbal să ne fixeze în minte, fără să vrem, harta hidrografică, montană, industrială, agricolă, feroviară, militară, universitară, culturală, istorică a României, ca într-o sinteză eficientă pentru cultura generală a celor mulţi care nu se omoară cu datul pe la şcoală. Acum, tendinţa este ca echipele să poarte nume aşa-zis moderne, mult mai mult legate de prezentul comercial efemer al patronilor, decât de eternitatea geografiei şi istoriei noastre. Sunt situaţii în care patronii aleg nume proaste, când ar avea atâtea variante bune, dar sunt şi situaţii când, orice ar face, tot dau în caraghioslâc. Ce să faci, ce nume să pui, dacă echipa ta este din Traian, Ovidiu, Kogălniceanu, Valea Ciorii sau Mitoc? Şi numele vechi, şi numele noi sunt, însă, parte din vitrina fotbalului românesc, care arată când ca un piedestal glorios, când ca o ştampilă a falimentului, când ca o listă de preselecţie pentru un mare festival de umor mai mult sau mai puţin involuntar, când ca un atlas util, care conţine date reprezentative despre România, cea „tristă, plină de humor”. Între nobleţe şi ridicol, între util şi absurd, sportul românesc trăieşte un continuu botez, plin de imaginaţie.

Reţeaua hidrografică

Dacă un nume ca Dunărea Galaţi era şi este aproape o tautologie, pentru că şi analfabeţii aud, cumva, de fluviul naţional, altfel stau lucrurile cu alte cursuri de apă. Fără să se uite prin plictisitoarele cărţi de geografie, suporterii iute chiulangii din sălile de clasă către mai palpitantele stadioane sau maidane ştiu măcar, parcurgând rezultatele vechi sau noi din campionat, pe unde trec Mureşul (Mureşul Deva, Mureşul Tg. Mureş, Mureşul Gâmbaş), Oltul (Oltul Slatina, Oltul Sfântu Gheorghe), Someşul (Someşul Satu Mare, Someş Gaz Beclean), Jiul (Jiul Petroşani, Jiul Rovinari), Lotrul (Lotrul Brezoi), Siretul (Siretul Paşcani, Siretul Prăjeşti), Prutul (Prutul Rădăuţi), Argeşul (F.C. Argeş Piteşti, Argeşul Mihăileşti, Argeşul Grădinari), Arieşul (Arieşul Turda), Timişul (Albina), Olteţul (Osica), Ozana (Timişeşti), Bistriţa (Broşteni), Bistriţa Aurie (Cârlibaba), Neajlovul (Iepureşti), Topologul (Nicolae Bălcescu), Deznăţuiul (Giurgiţa). Toate se varsă, finalmente, în aceeaşi Dunăre, mai în amonte sau mai în aval de Giurgiu, Turnu Măgurele, Islaz, Giurgeni, Gighera, Bistreţ şi Calafat, localităţi ale altor echipe cu numele Dunărea, mai modeste în performanţe decât gălăţenii. Îngrijorător este că nicio veste fotbalistică nu ne vine dinspre cursurile de apă dâmboviţene Bezdean şi Bizdidel, meleaguri unde se pare că fotbalul este lăsat pe pista uitării. Sonoritatea hidrografică finală cea mai frumoasă este, firesc, Delta Tulcea, echipă care nu a reuşit niciodată să iasă din mizeria diviziilor inferioare, fiind blocată de aluviunile provinciale care se depun în clasament.

Reţeaua montană

Ce s-ar fi făcut cei ce nu iubesc orele de geografie, hărţile şi atlasurile, dacă nu ar fi fost bombardaţi cu nume precum Ceahlăul Piatra Neamţ, Rarăul Câmpulung Moldovenesc, Parângul Sadu, Retezatul Haţeg (nume care poate crea confuzii cu obiceiul, abolit, al decapitării greşiţilor), Măgura Târgu Ocna, Măgura Pui, FC Movila şi atotcuprinzătorul nume Carpaţi Sinaia sau Carpaţi Nehoiu?

Reţeaua Provincie-Regiune-Judeţ-Grotă

Dacă există dubii în legătură cu poziţionarea pe hartă a anumitor localităţi sau incertitudini cu privire la ce oraşe se află în anumite judeţe, regiuni şi provincii istorice, sar în ajutor nume ca Bihorul Beiuş, Muscelul Câmpulung, Marmaţia Sighetu Marmaţiei, Bărăganul Ciulniţa, Peştera Dobrogei Peştera, Moldova Drăguşeni, Ardealul Cluj, Muntenia Prahova şi Bucovina, care este numele câtorva echipe, printre care cele din Suceava, Calafindeşti şi Şerbăuţi.

Reţeaua industrială

Fie că mai există sau nu, fie că este reprezentată de nume din vremea socialismului care a învins până a falimentat sau din vremea capitalismului care a falimentat înainte de a învinge, industria românească rămâne în memorie măcar prin echipele sportive care au reprezentat-o:

- Petrol şi Gaze: Petrolul Ploieşti, Potcoava, Brăila, Târgovişte, Berca, Moineşti, Teleajen, Videle, Roata, Ţicleni, Oil Terminal Constanţa, Petrom Chimia Craiova, Astra Ploieşti, RAFO Oneşti, Midia Năvodari, Petrolistul Kaproni Boldeşti; Gaz Metan Mediaş, Craiova, Podari, Târgu Mureş;

- Minerit: Minerul Lupeni, Paroşeni, Anina, Certej, Motru, Mătăsari, Mehedinţi Valea Copcii, Dognecea, Uricani; Aurul Brad, Minaur Baia Mare;

- Energetică: Energia Rovinari, Energetica Tismana, Ştiinţa Turceni;

- Siderurgie, Metalurgie: Oţelul Galaţi, Târgovişte, Ştei; Aluminiul Slatina (devenită ALRO), Laminorul Roman, Nădrag; Metalurgistul Cugir, Sadu, UCM Reşiţa (Combinatul Metalurgic), Metalul Bucureşti, Aiud, Bocşa, Oţelu Roşu, Plopeni şi, mai ales, tare ca fierul, viril ca oţelul - Metalul Băicoi!

- Chimie: Chimia Râmnicu Vâlcea, Brazi, Oltchim Râmnicu Vâlcea; Chimica Târnăveni, Găeşti, Soda Ocna Mureş, Nitramonia Făgăraş;

- Materiale de construcţii, proiectări şi construcţii: Cimentul Medgidia, Fieni, Bicaz; Industria Sârmei Câmpia Turzii; Marmosim Simeria, Marmura Deleni, ICSIM Bucureşti, ISPH şi ISPE Bucureşti, Granitul Babadag;

- Maşini, avioane, utilaje, agregate, piese de schimb, cauciuc: Dacia Piteşti şi Mioveni, ARO Câmpulung, Electroputere Craiova, Rulmentul Braşov, Bârlad, Alexandria; Tractorul Braşov, Steagul Roşu Braşov, Autobuzul Bucureşti (devenită Rocar), Aerostar Bacău, Vagonul Arad, Petrotub Roman, Aversa Bucureşti (pompe), Precizia Săcele, Mecanică Fină Bucureşti, Danubiana Bucureşti;

- Transporturi maritime: Farul Constanţa şi Tuzla, Portul Constanţa, Ecluza Agigea;

- Automatizări, Electrotehnică şi Electronică: Automatica Bucureşti, Electronica Bucureşti, Flacăra Automecanica Moreni, Arctic Găeşti;

- Industrie uşoară şi prelucrătoare: Relonul Săvineşti, UT Arad (Uzinele Textile), Viscofil Bucureşti şi Popeşti-Leordeni, Mobila Satu Mare, Lacul Ursu Mobila Sovata şi un nume atât de catifelat, Vâscoza Bucureşti.

Reţeaua Agricolă, Silvicolă, Piscicolă, Pomicolă, Viticolă şi nu numai

Cu un asemenea pământ roditor, România nu putea să nu aibă o mulţime de echipe cu numele Recolta, chiar dacă, adesea, roadele erau şi sunt mai mult pe hârtie decât în depozite, silozuri şi hambare, la Tufeşti, Urzica, Bărcăneşti, Suhaia, Stoicăneşti, Urzicuţa, Alma, Boian, Fântânele. Apropo de Recolta Fântânele, un jucător al acestei formaţii a bătut crunt arbitrul în meciul cu cei dela Ştiinţa Mitoc dela începutul anului 2010, demonstrând că lupta de clasă continuă în România, în cazul de faţă între ţăranii din Fântânele şi intelectualii, oamenii de ştiinţă din Mitoc. Dar agricultura nu se rezumă la recolte. Există AS Spic de Grâu Bucureşti, Spicul Mocira, Colilia, Şeica Mare, Agrostar Bârca, Pomicola Pogana, Pomicultorul Cândeşti şi Avicola Crevedia.

Unde să se refugieze românii, în clipe de restrişte, dacă nu în păduri sau în tribune la Foresta Fălticeni sau Mălini, Forestierul Frumosu, Moldo Forest Moldova Nouă, Bradul Caşin şi Putna, Stejarul Vlădeşti şi Cajvana, Arinul Dorna Arini, Silvania Şimleu Silvaniei, Bujorii Târgu Bujor? Dacă în pădure nu găsesc înţelegere, se pot refugia într-un pahar cu alcool, la Viticola Feteşti sau Dumitra, Vincon Vrancea sau măcar în spuma berii dela Fulgerul Bragadiru.

Şi, pentru că tot vorbirăm de codru (frate cu românul, desigur), tradiţiile cinegetice şi pescăreşti trăiesc o nouă viaţă la Vânătorul Dorna Candrenilor şi la Pescarul Ghindăreşti.

Agricultura nu se mai poate face, azi, doar cu sapa şi palma, aşa că e nevoie de Tractorul Ighiş, Horia şi Viziru, de Mecanizatorul Şimian, Urdeşti, Bilciureşti. Existenţa noastră cea de toate zilele nu e de conceput fără Abatorul Bucureşti sau Slobozia. Toate, însă, trebuie să fie cu ochii spre Capitală, acolo unde răsare soarele, la Agronomia Bucureşti.

Reţeaua de animale sălbatice semnificative

Frate cu codrul, românul are ca soră însăşi fauna patriei. Astfel se explică nume ca Vulturii Fărcăşeşti şi Lugoj, Şoimii Sibiu, Ciumbrud, Chiraleş şi Topolog, Pescăruşul Sarichioi, FC Pelicanul, Albatros Bucureşti şi Zimbrul Siret.

Reţeaua universitară şi şcolară

După câte echipe se laudă cu propriul nume că reprezintă învăţământul românesc, e ciudat că unii jucători abia silabisesc şi rup pixul când dau autografe, fie ei dela Universitatea Craiova sau Cluj, Politehnica Timişoara, Iaşi sau Galaţi, Sportul Studenţesc Bucureşti, FC Şcolar Reşiţa, Club Sportiv Şcolar Blaj, Atletic Club Universitatea Vasile Goldiş Arad, Universitatea Constantin Brâncuşi Târgu Jiu. Corifei ai educaţiei sunt şi la mulţimea de echipe cu numele de Ştiinţa: Craiova, Timişoara, Bacău, Baia Mare, Corabia, Turburea, Ceplea, Godineşti, Ghiroda, Calopăr şi la ultima, dar nu cea de pe urmă, oximoronica formaţie Ştiinţa Mitoc!

Reţeaua de localităţi istorice, culturale, turistice

Mereu iubitori de simboluri, de heralzi care să le umple conştiinţele şi să dea o motivaţie zilei de mâine, suporterii români nu au de ce să se plângă: dacă nu deschid cartea de istorie sau de geografie, dau năvală peste ei echipele din campionatele de fotbal de toate nivelurile, unde evoluează, într-un spirit pur românesc, trupe din oraşe cu o rezonanţă legendară, cu o geografie aparte sau cu nume care impun respect: Unirea Alba Iulia şi Focşani, Cetate Suceava, Deva şi Târgu Neamţ, Dacia Orăştie, Chindia Târgovişte, Bradul Putna, Corvinul Hunedoara, Callatis Mangalia, Tropaeum Adamclisi, Pandurii Târgu Jiu, peste toate plutind visul de aur dela FC 1 Decembrie (fost 30 decembrie până în 1989), după ce FC Aurora 23 August a pierdut statutul de localitate cu nume de zi naţională.

Patriotismul fără frontiere se simte pe deplin când rostim nume ca Dacia Brăila şi Aţel, FC Naţional Bucureşti, Naţional Sebiş, Naţional Somova, Tricolorul Breaza şi Tricolorul Alparea.

Reţeaua feroviară

Pe urma celor dela Rapid Bucureşti, Piatra Olt, Arad, Feteşti şi Izvoarele, vin tare din urmă cei dela alte regionale CFR (Cluj, Timişoara, Gaz Metan Craiova), dar nici Locomotiva Dorneşti, Zvoriştea, Constanţa şi Bălţi nu se lasă.

Reţeaua de figuri ilustre

Dintotdeauna, românii şi-ai cinstit eroii, o mulţime de localităţi purtând nume care au făcut istorie, fie în politică, fie în arte, fie în viaţa militară, socială, sportivă. Cum este şi firesc, totul începe cu FC Decebal Cricău, FC Traian, FC Scorilo Caransebeş şi FC Ovidiu. De aici încolo, dicţionarul de personalităţi este deschis: FC Voinţa Ştefan cel Mare, FC Stanca Ştefan cel Mare, Dacia Mircea Vodă, Recolta Negru Vodă, FC Cantemir (echipă din Basarabia), Recolta Gheorghe Doja, Recolta Gheorghe Lazăr, ACS Mihai Vodă, Arieşul Mihai Viteazul, FC Mihai Viteazu, Inter Ion Corvin, FC Itrom Trakt Tudor Vladimirescu, AS Nicolae Bălcescu, Sportul Nicolae Bălcescu, Victoria Avram Iancu, FC Avram Iancu Comăneşti, Dacia Vasile Alecsandri Galaţi, Unirea Mihail Kogălniceanu, Voinţa Badea Cârţan, care ne umplu de mândrie. Mândria de a fi în galeria care strigă: “Hai, Kogălniceanu! Bate-i, Avram Iancu! Rupe-i, Mihai Vodă! Pe ei, pe mama lor, Gheorghe Lazăr! Cu Scorilo până la moarte! Huo, Ovidiu! Du-te-acasă, Gheorghe Doja! Traiane, lasă-ne! Ruşine, Cantemire! Nu te lăsa, bagă viteză, Badea Cârţan!”

Până la FC Unirea Ion Roată e cale lungă şi se face mult mai uşor pe aripile muzicii imnurilor echipelor Fulgerul Ciprian Porumbescu şi FC Enescu Star, eventual cu influenţe lirice a la CS Luceafărul Mihai Eminescu (echipă care joacă în aceeaşi serie cu FC Willy 2001 Bacău).

De faptul necruţător că roata istoriei merge şi înainte, şi înapoi, s-au convins jucătorii şi suporterii echipelor Mecon Gheorghe Gheorghiu Dej şi Energia Gheorghe Gheorghiu Dej, când s-au trezit că oraşul a reprimit vechiul nume, Oneşti, după câteva decenii de conformism politic proletar. Nici FC Uzina Vasile Roaită Bucureşti nu mai e azi la modă, dar va stârni mereu interesul tot ce se întâmplă la FC Marius Lăcătuş Bucureşti şi la FC Nicolae Dobrin!

Reţeaua de unităţi militare

După Război, în 1947, s-a născut direct ca să dea ordine în fotbalul românesc echipa Armatei, C.C.A. Bucureşti (Casa Centrală a Armatei), redenumită Steaua, care, conform solidarităţii militare şi legii că ordinul dela centru se execută, nu se discută, a fost mereu înaintea provincialilor dela A.S. Armata Tg Mureş, Armata Craiova, Arsenal Reşiţa, Arsenal Dârlos şi Arsenal Havarna, Frontiera Curtici şi chiar A.S.A. Vânju Mare (devenită Building).

Nici miliţienii şi securiştii nu au stat mult pe gânduri şi, în 1948, şi-au făcut echipă, preluând un nume de rezonanţă sovieto-stalinistă: Dinamo Bucureşti, care a făcut repede pui-sateliţi la Piteşti, Bacău şi chiar la Stăneşti (semn că miliţia era şi încă mai este în toate, din moment ce păstrează cu sârg acelaşi nume de import - relicvă a ocupaţiei şi influenţei muscăleşti-bolşevice, siglă afirmată în perioada cruntă a lagărului dela Estul Cortinei de Fier). Vajnici tablagii au fost în tot lanţul dinamovist din paradisul socialist: la Moscova, Kiev, Minsk, Tbilisi, Berlin (de Est), Tirana, Zagreb şi cine mai ştie unde.

Mult mai firavă este, pe la noi (neam cuminte!) mişcarea paramilitară, în care acţionează Partizanul Bacău şi Merei şi poate alţi câţiva insurgenţi mai puţin vizibili şi vocali.

Reţeaua din Sănătate şi Educaţie fizică

„Minte sănătoasă în corp sănătos” (Mens sana in corpore sano) era un slogan afişat pe multe arene sportive, care a cam dispărut. În aceste condiţii, a fost o necesitate istorică sănătoasă înfiinţarea Clubului Sportiv Sănătatea Cluj. Sunt aşteptate rezultate mai bune dela Apemin Borsec, Hercules Băile Herculane, FC Olăneşti, Lotus Băile Felix şi Hebe Sângeorz Băi, măcar cât au reuşit echipierii formaţiilor Sporting Suceava, Athletic Dărmăneşti, Satu Mare, Sibiu, Cugir, Gherla şi ai mai pretenţioasei trupe Atleticos Bucureşti. Surprize pot apărea dela Sportul Răcăciuni şi Livezile, care nu şi-au spus ultimul cuvânt. Dela Tracţiunea Bucureşti şi Sparta Techirghiol avem pretenţii mari.

Reţeaua de echipe cu rezonanţă inclusă

Unele localităţi nu trebuie decât să-şi tragă un prefix, gen Fotbal Club, Club Sportiv, Asociaţia Sportivă etc, că restul este inclus şi spune totul despre forţa, obiectivele, valoarea şi şansele echipelor: CS Vişina Nouă, CS Peştera, FC Urleasca, FC Balş, FC Chitila, FC Caracal, CS Albota, CS Ineu, FC Zalău, CS Zlatna, FC Cisnădie, FC Crevedia, CS Mogoşoaia.

Reţeaua de noi aştri

După ce a apus Selena Bacău (firma patronului-primar de Bacău, Dumitru Sechelariu), alte nume stau de veghe în oraşul moldav: FC Willy 2001 şi Pambac. În alte zări, s-au întrupat Electra Dubirom Bucureşti, Utchim Găeşti, Comprest Gim Bucureşti, Electrosid Titu, Seso Câmpia Turzii, Aurora Mangalia, Dodu Bucureşti, Royal Braşov, Nova Mama Mia Becichercul Mic, Larix Dornişoara, FEPA 74 Bârlad, Nova Force Giurgiu, Ghecon Lăpuşata, Ralbex Turcineşti, CS Smart Ionescu Bucureşti, dar numele lor pălesc când se pregătesc să arate ce pot FC Floarea Voicilă Alexandria, Venus Coţuşca, FC Magic Bârzeşti şi – atenţie, intră în teren, doamnelor şi domnilor, un nume care ne ia aerul! - Fagga Pârteşti!

Podiumul complexităţii

Sunt şi echipe care conţin termeni de o complexitate şi o diversitate fără egal, care plasează într-un top eclectic cuvinte ce păreau că nu vor sta niciodată împreună: Sticla Arieşul Turda, Vulturii Textila Lugoj şi Pandurii Lignitul II Târgu Jiu.

Reţeaua de termeni universal valabili:

Viitorul, Victoria, Unirea, Progresul, Voinţa şi Avântul

Românii trăiesc mai mult în viitor, încă de pe vremea primului preşedinte, Nicolae Ceauşescu, al cărui sat natal a dat primei divizii fotbalistice şi chiar cupelor europene pe Viitorul Scorniceşti, unde performau Şoarece, Prepeliţă, Piţurcă (şi unde au fost transferaţi Balaci, Dan Petrescu, Ilie Dumitrescu, Bumbescu, Bărbulescu, Donose, Crişan şi Dorinel Munteanu). Naţiunea a avut şi are un cult pentru perspectivă, de vreme ce, la fiecare pas, găseşti câte o trupă sportivă redutabilă purtând numele Viitorul, dela Valea Ciorii, Sânandrei, Însurăţei, Ianca, Pucioasa, Chirnogi, până la Toporu, Hârlău, Zalău, Agârbiciu, Târnava, Constanţa, Măceşu de Sus şi Adâncata. Cel mai autentic româneşti sunt, dintre toate, Viitorul Afumaţi şi Viitorul Întorsura!

Românii trăiesc dintotdeauna cu spectrul victoriei deasupra grumazului. De aceea, atâtea echipe au purtat sau poartă numele Victoria, dela trupa Miliţiei Bucureşti, până la alte victorii mai mici din Adunaţii Copăceni, Brăneşti, Nădlac, Carei, Brăneşti, Bod, Ţăndărei, Apa şi Borduşani.

Românii au fost mereu uniţi, în afară de momentele în care au fost dezbinaţi. Ca atare, campionatele sunt pline de echipe care cinstesc Unirea, la Urziceni, Slobozia, Tărlungeni, Sânnicolau Mare, Dej, Ungheni, Mărăcineni, Costeşti, Floreşti, Călmăţuiu de Sus, Valea lui Mihai, Floreşti, demne descendente indirecte din străvechea formaţie Unirea Tricolor Bucureşti. Unio Satu Mare nu face decât să pună bomboana pe tortul unităţii româno-maghiare din Ardeal.

Românii sunt avizi de glorie şi nu e de mirare, deci, că există echipe numite Gloria şi la Bistriţa, şi la Buzău, şi la Deveselu, şi la Arad, şi la Agighiol, chiar la Şmig, dar mai ales la Ograda şi la Vişina.

Românii sunt progresişti, dacă nu în viaţa reală, măcar în fotbal, unde înfiinţează pe bandă rulantă echipe numite Progresul nu doar la Bucureşti, dar şi la Corabia, Bogdana, Palanca, Isaccea şi chiar la Gătaia (localitatea bănăţeană, aflată sub semnul tutelar al ospiciului de renume internaţional pe care-l găzduieşte).

Românii, legaţi simbiotic de muncă şi perseverenţă (Muncitorul Reşiţa şi Stăruinţa Laslea), sunt un singur gând şi-o singură voinţă. Şi iată de ce Voinţa le apare peste tot în cale: la Livezile, Sibiu, Bucureşti, Macea, Stroieşti, Sătmărel, Salcia, Reviga, Oituz şi, fireşte, la Podu Turcului.

Românii sunt solidari, prieteni, fraţi, ca nimeni alţii. Cum altfel să fie un popor care e înţesat de echipe de fotbal ca Înfrăţirea Oradea şi Înfrăţirea Ghimeş, Prietenia Viişoara, Frăţia Bucureşti şi Frăţia Rm. Vâlcea, Concordia Chiajna şi Amicii Copşa Mică?

Românii sunt tineri, chiar dacă sunt bătrâni. Se vede asta numai pomenind numele formaţiilor Juventus din Bascov, Bucureşti şi Fălticeni.

Românii sunt firi comunicative (Mesagerul Bacău), deschise spre universalitate, dar şi spre interiorizare. Mărturie sunt echipele Internaţional Curtea de Argeş şi Stoeneşti şi galeria de formaţii Inter: Sibiu, Clinceni, Blaj, Pantelimon, Stelnica, Făgăraş, Căiuţi, Capu Câmpului, Cândeşti, Voluntari şi Inter Gaz Bucureşti. Cine crede că există echipe Real doar în Spania nu a auzit de Real Hudeşti şi Real Hobaia.

Românii sunt suflete ce se hrănesc cu nădejdi, oriunde s-ar afla, fie în vestiare la echipele Speranţa Halmeu, Biertan sau Richiş, fie în tribuna oficială dela Dumbrăviţa.

Apărători ai performanţei şi ai standardelor înalte, iubitori de triumf şi de libertate, avem în diverse eşaloane echipe ca Performanţa Alba Iulia, Standard Rădăuţi, Triumf Cerna şi Liberty Oradea şi, la nevoie, ca să răzbatem prin timp (Millenium Giarmata), suntem în stare să punem mâna pe arme (Săgeata Stejaru).

Drept credincioşi, corecţi şi astrologi amatori, iubitorii de fotbal dela noi au zămislit echipe ca Fair Play Bucureşti, FC Icoana, Steaua Mizil, Luceafărul Slava Cercheza, Luceafărul Bucureşti şi Luceafărul Oradea.

Mitologia ne-a fost dintotdeauna pe noptiera cu cărţi esenţiale. Cum altfel să se fi înfiinţat echipe ca Prometeu Craiova, Phoenix Ulmu, Olimpia Mârşa, Olimpia Râmnicu Sărat, Olimpia Satu Mare, Sparta Mediaş şi Fortuna Covaci?

Şi victoriile, şi înfrângerile au fost, pentru români, prilej de noi avânturi. Ţara musteşte de echipe din care sar scântei ale performanţelor viitoare: Avântul Reghin, Mâneciu, Vânători, Volovăţ, Grămeşti, Baia de Fier, Făcăeni, Cireşu şi, ultima echipă, dar nu cea din urmă, Avântul Bârca.