Emisiunile trece, perlele rămâne (45)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Cred că aşa se duce şi regele Japoniei şi începe să bată în zgârie-nori.” (Mihai Gâdea, Antena 3, 13 martie 2011)

Se pare că, după seismul de 9 grade pe scara Richter, după valurile tsunami de 10 metri care au ucis mii de oameni şi după exploziile de la centrala nucleară de la Fukushima, dl Gâdea îi sugerează, discret, împăratului Japoniei să o lase mai moale cu titlurile şi să se mulţumească, măcar temporar, auster, să fie doar rege. Îi sugerăm şi noi dlui Gâdea să îi transmită suveranului japonez ca, dacă numărul victimelor va trece de 10.000, împăratul să fie declarat marchiz, la peste 15.000 de victime – să devină conte, la peste 20.000 – baron, iar la peste 25.000 – să devină portar necalificat la propriul palat.

• „O mică armată de mascaţi au fost azi-noapte pe urma fugarului Nicolae Galeş.” (Pro TV, 16 martie 2011)

Chiar dacă e la singular şi mică, armata a fost, se pare, suficient de activă, încât să îi provoace comentatorului un dezacord între subiect şi predicat.

• „Numai timpul este singurul şi unicul care decide.” (Radu George Serafim, TVR Cultural, 15 martie 2011)

Un şirag de perle multicolore, în doar câteva cuvinte: un ligament roz nepreţuit (pul+e) şi un pleonasm sidefiu (singurul+unicul).

• „Va scoate în stradă minimum cel puţin 50.000 de oameni.” (Gabriela Vrânceanu Firea Pandele, Antena 3, 15 martie 2011)

Uite că n-a fost aşa. Românii au oferit mereu surprize în ceea ce priveşte apatia. Deşi sondajele arătau o nemulţumire înfricoşătoare a populaţiei faţă de noul Cod al Muncii, în faţa Parlamentului nu s-au strâns, la dezbaterea moţiunii de cenzură decât doar numai maximum cel mult în cel mai bun caz vreo circa aproximativ în jur de cam 15.000 de protestatari.

• „Arbitrul s-a grăbit repede să fluiere.” (Sevilla-Barcelona 1-1, DigiSport TV, 13 martie 2011)

Când îi arbitrează pe nişte extratereştri, conduşi de Leo Messi, orice arbitru nu trebuie să se grăbească lent şi încet, ci rapid şi iute, ca să nu aibă surprize şi să-l prindă etapa viitoare tot printre noi, nu printre ei.

• „Am stat în casele japonejilor.” (Mihai Tatulici, Realitatea TV, 13 martie 2011)

Puternic marcat de tragedia poporului japonez, venerabilul teleast a mărturisit, stâlcind consoane, nu numai că a stat o lună la niponi în ţară, ci chiar în casele lor. Dacă tot a avut ocazia, privilegiul, ar fi trebuit să ne spună dacă japonejii, în intimitate, sunt mai rafinaţi ca francejii, mai băţoşi ca englejii, mai serioşi ca suedejii şi mai perverşi ca olandejii. Mai muncitori decât chinejii se pare că nu mai sunt.

• „Cum a spus domnul Şmecher.” (Robert Negoiţă, Antena 3, 10 martie 2011)

Nu ştim dacă intenţionat sau nu, dar dl Negoiţă a pocit cumva în sens corect numele analistului TV Niels Ştecher... Schnecker.

• „Lăsaţi-mă să termin tot ce am de spus până la capăt.” (Parlamentar al opoziţiei, Realitatea TV, 13 martie 2011)

Aşa e! Opoziţia trebuie lăsată să-şi ducă propoziţia până la final, încheiere, sfârşit şi epilog.

• „Le pică ca o mănuşă în autismul pe care ei şi l-au dezvoltat.” (Niels Schnecker, Antena 3, 16 martie 2011)

• „Acesta e scopul adevărat al moţiunii.” (Emil Boc, Antena 3, 16 martie 2011)

Străduindu-se să nu facă o nouă gafă de limbaj, premierul s-a ţinut tare până la ultima propoziţie de la dezbaterea moţiunii de cenzură, când a oferit naţiunii, în loc de soluţii, acest ligament, pe cât de mare, pe atât de impertinent.