Foto: Christian Silva / Jurnalul Naţional Jumătatea vieţii...
"Jumătatea vieţii la 42 de ani? La 39 de ani, Eminescu murea cu opera inegalabilă, terminată şi lăsată nouă, aşa cum încă nu o putem cuprinde nici azi. La 21 de ani, Labiş scrisese cele două cărţi pe care nimeni nu i le mai poate scoate din cultura română. Aşa că deja, la 42 de ani, nu e chiar jumătatea vieţii. Sigur că, de exemplu, la 42 de ani, Arghezi mai avea vreo cinci ani până să debuteze cu un volum de versuri, iar tatăl lui Da Vinci mai avea de aşteptat 18 ani până să-l facă pe fiul său genial... O casă am construit, copii am făcut, pomi am sădit, fără număr. Aşa că mă uit înapoi fără mânie, uneori cu mândrie, alteori cu ceva ciudă... În urmă, mai văd nişte mii de întâlniri cu oamenii, care contează cel mai mult, fie la Cenaclul Flacăra, fie în concertele cu trupa Totuşi. Văd cărţile, desenele, fotografiile, interviurile şi articolele publicate şi, nu în cele din urmă, văd urmaşii mei. Mai văd cele câteva zeci de ţări în care am ajuns, văd familia care mi-a rămas, văd amintirile cu oameni dragi sau cu inamici. De toate acestea sunt, în mare măsură, mândru. De aici înainte, văd, cu iresponsabilitatea celui care nu vrea să accepte maturizarea, că abia trebuie să mă apuc de treabă, deşi, de mic, am tot fost pus la treabă. Pentru mine, cel de azi, cel mai mult contează aceleaşi lucruri esenţiale care au contat mereu: să iubesc, să cânt, să scriu, să am alături – nu ca o cuşcă – familia, să văd, să umblu prin lume, să vorbesc, să nu sufăr prea mult, să citesc şi să ascult ce îmi place şi nu ce cred alţii că trebuie. Văd că vreau să nu trec neobservat. Totuşi, mă interesează din ce în ce mai puţin să nu-i deranjez pe alţii şi acest soi de egoism cred că e o virtute a celui care urăşte ipocrizia şi iubeşte viaţa reală, după ce a înţeles că nu-i poate mulţumi pe toţi şi că nu merită să îşi cedeze viaţa oamenilor sau ţintelor care încearcă să acapareze destine, spre binele lor, nu spre binele meu sau al tuturor. Sunt mult diferit de dumneavoastră? Cred că nu!" http://www.jurnalul.ro/caleidoscop/calendar/astazi-e-ziua-ta-andrei-paunescu-576761.html
17 comentarii:
Mă alătur celor care cu mare drag ţi-au spus urările lor.
LA MULŢI ANI Andrei Păunescu!
Dumnezeu să-ţi dea multă sănătate şi bucurie!
LA MULTI ANI DOMNULE ANDREI PAUNESCU!SUNTETI UN ON SPECIAL,VA UERZ NUMAI SI NUMAI DE BINE! T.ANTON
Multă sănătate și fericire domnule Andrei Paunescu!.La multi ani!..
La mulți ani frumoși, Andrei Păunescu!
Andrei, te asteptam si la Brasov.....
LA MULTI ANI, DLE ANDREI PAUNESCU!
MULTA SANATATE SI TOT CE AVETI IN SUFLET NEIMPLINIT SA VA DEA DZEU!!!
La multi ani!
La multi ani!
La foarte multi ani Andrei, sa fii coplesit de iubire si continua OPERA PAUNESCIANA!tE APRECIEM SI TE IUBIM FOARTE MULT!
frumosule,simpaticule,dragalasule
Rapid Bucuresti este prima echipa din Romania care a reusit sa se califice intr-o finala de cupa europeana. Se intampla in 1940, cand al doilea razboi mondial batea la usa. in acele vremuri, Europa Centrala dadea ora exacta in fotbal, aici organizandu-se “strabuna” Cupei Campionilor de mai tarziu, Cupa Europei Centrale sau Cupa Mitropa. Rapid Bucuresti a reusit atunci o performanta istorica, ajungand in finala acestei puternice competitii, care, din cauza razboiului si tensionarii relatiilor internationale, nu a mai gasit loc si date de disputare. La 70 de ani distanta, Rapid Bucuresti si Ferencvaros Budapesta, formatiile care trebuiau sa se dueleze pentru trofeu, sunt gata sa joace un meci cu o incarcatura simbolica extraordinara. Dupa cum informeaza Mediafax, actionarul majoritar George Copos a declarat, intr-o conferinta de presa, ca vrea ca Rapid sa joace la vara finala Cupa Europei Centrale cu Ferencvaros Budapesta, nedisputata in 1940 din cauza razboiului, profitand de faptul ca ambele cluburi au acelasi sponsor principal Unibet. ” Rapid a fost prima echipa din Romania care s-a calificat intr-o finala de cupa europeana , in 1940. Noul nostru partener, Unibet, este si sponsorul formatiei Ferencvaros Budapesta . in 1940, Rapid trebuia sa joace finala Cupei Europei Centrale cu Ferencvaros, insa, din cauza razboiului, aceasta nu a mai avut loc. Acum, ii rog pe partenerii nostri sa ne ajute sa jucam acest meci in 2011, dupa 70 de ani. Trebuie sa jucam acest meci pentru suporteri, dar si pentru jucatorii nostri din 1940 care s-au calificat atunci in finala Cupei Europei Centrale”, a spus Copos pentru sursa citata.
Consideram ca lotul de la acea vreme al Rapidului merita cu prisosinta un locsor in paginile noastre: Petre Radulescu, Negru (portari), Iosif Slivatz, Iosif Lengheriu, Vintila Cossini,Gheorghe Rasinaru, Ioachim Moldoveanu, Wiliam Sipos, Iulian Wetzer, Iuliu Baratky, Dan Gavrilescu, Ionica Bogdan, Francisc Simko, Ioan Costea, Radu Florian, Jurca, Marton si stefan Auer (antrenor-jucator).
si pentru ca suntem in epoca romantica a fotbalului, merita mentionat faptul ca tot in acest zbuciumat an 1940, giulestenii au mai fost protagonistii unui alt fapt rarisim. Ei au castigat Cupa Romaniei la capatul unei dispute cu marea rivala Venus Bucuresti (campioana din acel an), care a durat… 194 de zile, 450 de minute si s-a intins pe durata a 4 meciuri. Finala de pomina a inceput la 30 aprilie si s-a incheiat la 9 noiembrie. Dupa egaluri succesive (2-2, 4-4, 2-2), ultimul joc a fost adjudecat de giulesteni cu 2-1, prin golurile semnate de “minunea blonda”, Baratky si Gavrilescu. Astfel, Rapidul a castigat cea mai lunga finala de cupa din istorie.
La multi ani! ma bucur ca ajungeti la Saliste. cred ca si Nicu Ceausescu se va bucura mult! l-a iubit enorm pe tatal tau. sper sa ai vreme intr-o zi sa-i dedici un post lui Nicu, asa cum numai tu sti sa o faci. poate reusesti sa poostezi si cateva poze cu el.
pe cind un nou articol
altceva nu mai stii sa postezi? blogul are mai mult farmesc decat feisbucu!de ce l-ai abandonat?
leon,esti un mare bou
anonim, nu am nimic cu comentariul la adresa mea. am postat acest comentariu stiind ca Andrei a mers la Saliste chiar la cabana lui Nicu. daca gresesc cand spun ca Nicu a tinut enorm de mult la Adrian Paunescu, numai Andrei poate sa lamureasca asta. stiu ca s-au ajutat reciproc in momente grele din viata lor.daca am suparat pe cineva cu comentariul meu, imi cer scuze. Andrei, iti doresc tot binele din lume si multa sanatate!
Pentru 3 mai si pentru fiecare zi: Astazi e ziua ta, zi frumoasa ca tine, Paunescule!
Trimiteți un comentariu