Emisiunile trece, perlele rămâne (51)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Dacă pe Vântu îl prinde înjurăturile astea, pe Ghiţă nu-l prinde.” (Ion Cristoiu, B1TV, 21 aprilie 2011)

Spirit popular, moromeţian, sătul de „succesurile” sale în presă şi ale protejatei sale Elena Băsescu în politică, domnul Cristoiu merge cu oralitatea limbajului până dincolo de gardul limbii române şi, „bunăoară”, încurajat de prezenţa în studio a moderatorului Robert Turcescu, face praf acordul în număr. Titanilor li se permite orice.

• „Dacă şi-au plătit taxele şi impozitele, şi-au adus aportul.” (Silviu Prigoană, Realitatea TV, 23 aprilie 2011)

Şi-or fi plătit ei taxele, şi-or fi adus ei aportul, sigur e doar că domnul Prigoană a obţinut dreptul de a utiliza preferenţial acest pleonasm de manual, fără de care limba română ar merge mult mai bine şi nu ar avea nevoie de gunoieri ca noi, care duc gafele la tomberon.

• „Trebuie să iubeşti acest sport, să te dedici măcar în parte numai acestui sport.” (Ionuţ Lupescu, Digi Sport TV, 25 aprilie 2011)

Din cele mai vechi timpuri, încă de pe când era jucător, actualul oficial FRF, Ionuţ Lupescu, a avut probleme cu vorbirea. Credeam că numai cu articularea cuvintelor, însă ne-a demonstrat că şi cu sensul lor. Aşa o fi şi activitatea lui Lupescu, care se dedică „total parţial” Federaţiei, restul de atenţie oferindu-l iubirii de o viaţă - câinii roşii, pecinginea fotbalului românesc, care îşi au adăpostul în acea casă bântuită din Şoseaua Ştefan cel Mare. Acolo, parcă din antichitate, Cristian Borcea se tot pregăteşte pentru Liga Campionilor, în care, între timp, au jucat fostele echipe de „B” şi „C” Unirea Urziceni şi CFR Cluj şi acum se pregăteşte Vasluiul.

• „Fata este ateistă.” (Lucian Mândruţă, Antena 2, 26 aprilie 2011)

Aşa e lumea, diversă, că de-aia au loc toţi în ea: şi Mândruţă care părea „creştinesc”, şi Europa Occidentală care este destul de „catolicistă”, şi Coranul care cică este „islamist”, şi Asia care ar fi parţial „musulmancă”, şi, peste toate şi toţi, vocabularul unora, care, la prima vedere, e un „mozaic” plin de nestemate. Şi când ne gândim că totul a plecat de la o simplă referire la prietena fotbalistului dinamovist Mărgăritescu, tocmai cercetat penal pentru apropieri periculoase de lumea hoţilor de maşini. Unii cred că, dacă se fură meciuri, campionate şi puncte şi nu se întâmplă nimic, merge aşa şi cu maşinile, şi cu limbajul.

• „Regele e pregătit să revină pe tron.” (Principesa Margareta, în „Adevărul”, citată de Mircea Badea la Antena 3, 20 aprilie 2011)

Afirmaţia sprinţarei principese sexagenare este, cert, de natură divină şi e de vină pentru aceste rânduri, fiindcă îşi depune candidatura la titlul de „Aberaţia tragicomică a anului”. Fiica fostului rege îşi bate joc, cumva, de tatânele său monarh? Care rege? Care tron? În ce constă pregătirea? Stă regele Mihai îmbrăcat, pieptănat, gata să ia sceptrul înapoi, deşi suntem în alt mileniu? Nu ni s-a spus dacă pregătirea e fizică, e psihologică sau e doar tehnico-tactică? Mare lucru dacă fostul suveran, uite-acuşi nonagenar în octombrie 2011, mai poate urca pe tronul de acasă. Cum să mai ajungă şi pe altul? Credem că, în subteran, sunt, de fapt, ultimele zvârcoliri ale Prinţului Butaforic Duda Uneltitorul, care ştie că, doar dacă, printr-un miracol, socrul i-ar reveni, chiar şi pentru o zi la putere, visul său de actoraş care vrea haine regale adevărate ar putea coborî în realitate.

• „Vine Râpă şi vrea să-i ia faţa din spate.” (Ion Crăciunescu, Digi Sport TV, 26 aprilie 2011)

Adânc! Perla fostului mare arbitru nu este atât de simplă, de monocordă, pe cât pare, pentru că ne lasă mai multe variante de interpretare: a) Fundaşul, dacă ar fi mai abil, ar putea să-i ia adversarului spatele din faţă; b) În condiţii normale, atacantului i-ar putea fi luată faţa din faţă, dar la noi în campionat - nu; c) Poate că omul are faţa ca un dos sau spatele ca o faţă; d) Ultima soluţie ar fi să-i ia faţa din lateral sau de sus, că de jos nu poate fiindcă îl opreşte gazonul.

• „Suporterii ăia nu sunt ăştia.” (Gigi Becali, Sport.ro TV, 26 aprilie 2011)

Şi bătut de Dinamo cu 1-0 acasă, şi cu Rolls-ul îndoit şi spart de pietroaiele propriei galerii, patronul stelist europarlamentar a ajuns la un mare adevăr, exact în lunea Paştelui, când miracolul s-a revelat: ăia nu sunt ăştia, nici ăştia nu sunt ăia, la fel cu una-i una şi alta-i alta. Mai vorbim după ce iese limuzina din service şi judecătorul îi pedepseşte pe vandali.

• „Mulţi suporteri ai Stelei se gândesc dacă să mai meargă la stadion sau să urmăresc meciul de acasă.” (Sport.ro TV, 26 aprilie 2011)

Învăţătura Elenei Băsescu proliferează. Generaţia EBA a ajuns la microfoanele televiziunilor şi nu o mai poate opri nimeni din „succesuri”, când încep comentatorii „să vorbesc”.

• „Moderator: Rămâne Cârţu la Steaua?

Mircea Rădulescu: Poate rămâne, poate nu rămâne.” (GSP TV, 21 aprilie 2011)

Uluitor! Temerară prognoză! Ce să-i facem, specialistul – tot specialist! Fostul antrenor al naţionalei, şef al Şcolii de antrenori încă de dinaintea erei noastre, se dovedeşte nu numai un consecvent practicant al singularului, pe care îl bagă în teren şi când ar trebui să evolueze pluralul, ci şi un mare vizionar, un oracol. Asumându-şi riscul unui pronostic dificil, profesorul dă, curajos, verdictul la întrebarea shakespeariană despre continuitatea lui Cârţu la stâna lui Gigi Becali: poate că da, poate că nu. Şi noi, care credeam invers!

• „Aşa a fost soarta vieţii.” (Helmuth Duckadam, Digi Sport TV, 25 aprilie 2011)

Nu ştim de ce, această propoziţie scurtă, dar încărcată de sensuri filosofice, ne-a adus aminte de gigantica teoremă a cântătorului Mihai Constantinescu: „Fiecare are o soartă şi un destin!” Şi una şi alta, că alta fără una nu se poate. Pentru cine nu s-a prins de dubla strălucire a perlei, precizăm: soarta şi destinul, deşi „este ambele” acelaşi lucru, ar trebui să pretindă pluralul.

• „I-au bătut foarte cumplit şi i-au băgat în închisoare.” („De la suflet la suflet”, Radio Bucureşti FM, 27 aprilie 2011)

Trist! Bătaia nu e ruptă din rai, ci e „extrem de cel mai rău” lucru uneori. Dacă, totuşi, se aplică, e bine să fie „mai puţin groaznică”, „îngrozitor de uşoară” sau „teribil de ponderată”.