Emisiunile trece, perlele rămâne (73)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Aport ministerial impetuos necesar

• „Am putut să-mi aduc aportul punctual.” (Claudia Boghicevici, Realitatea FM şi TV, 8 februarie 2012)

Nici nu ajunsese în faţa Parlamentului, pentru validare, că doamna candidat la postul de ministru al Muncii a şi trântit un pleonasm crâncen, care se elimină, în mod normal, din vorbirea copiilor, încă din gimnaziu. Pentru o fostă învăţătoare, lector universitar, cu trei masterate, gafa e cam nasoală. Zicem şi noi...

• „Sunt revoltaţi de sărăcia în care i-a adus Băsescu şi Boc.” (Claudiu Săftoiu, Antena 3, 22 ianuarie 2012)

O fi un dezacord gramatical, dar este un perfect acord logic, pentru că domnii Băsescu şi Boc au făcut priză, până la contopire, ani şi ani, devenind unul. Până preşedintele s-a lepădat.

• „În urma acestor prezentări, cresc numărul oamenilor care merg la medic.” (Daniel Buzdugan, Antena 2, 8 februarie 2012)

Emoţionat că discuta cu Andreea Marin, zâna călăuzitoare a tinereţilor sale ieşene, domnul Buzdugan a încurcat acordul şi a decis că „numărul cresc”, ceea ce înseamnă că „oamenii este” mai grijulii cu sănătatea lor.

• „E lung pământul, ba e lat, / Dar ca săgeata de bogat...” (Virgil Ianţu, Kanal D, 5 februarie 2012)

Jucând rolul de judecător exigent şi ironic, care dă sau nu milioane pentru răspunsuri corecte, Virgil Ianţu a citit de pe prompter celebrele versuri din „Nunta Zamfirei” de George Coşbuc. Din păcate, neavând diacritice româneşti, monitorul a arătat că vorbitorul habar n-avea că e vorba despre un domn, pe care-l chema Săgeată, nu de o săgeată propriu-zisă.

• „Miliardarul din Adjud mănâncă fasole cu ceapă de rupe... Lucrează de la 4 dimineaţa până seara la 11 noaptea.” (Radu Banciu, B1TV, 6 februarie 2012)

Şi „la prânz în zori” ce face? Alte miliarde sau râde de limba română vorbită de intransigenţii monştri ai micului nostru ecran?

• „În zona Bărăganului, vitezele vântului a depăşit 90 kilometri pe oră.” (Realitatea FM, 8 februarie 2012)

Mai bine se spunea „viteza” şi totul era mai simplu.

• „Mitrea ia rupt mâna unui bărbat.” (pe ecran la România TV, 7 februarie 2012)

Iar editorul a rupt în direct ortografia limbii române, cu această burtieră de repetenţi.

• „Vă prezentăm acum o ştire bombă din lumea mondenă: Gina Pistol e din nou singură.” (Cristian Sabbagh, Kanal D, 7 februarie 2012)

Întâi, că monden vine de la „monde” (lume), ceea ce înseamnă că aici avem un pleonasm. În al doilea rând, unde e bomba? Poate doar în speculaţia că pistolul s-ar fi transformat, în singurătate, în bombă, şi nu în praştie.

• „Preşidenţia României bate monede în valoare de 1 milion de euro.” (Paula Rusu, Realitatea TV, 2 februarie 2012)

Dacă pe monede s-ar mai lipi, ca perlă, termenul „preşidenţia”, şi nu preşedinţia (vine de la preşedinte, nu de la „preşidente”), nestemata ar rămâne sigur în eternitate, în colecţiile personale şi publice.

• „Statele Unite trimit în ţările importante diplomaţi care ştiu ce trebui şi vorbesc ce trebui.” (Antena 3, 3 februarie 2012)

Am crezut, la început, că vorbitorul, un analist cu ochelari de Marin Preda şi John Lennon în acelaşi timp, se exprimă ironic. Imediat ne-am dat seama că nu, că, pur şi simplu, aşa „trebui” că vorbeşte domnia sa, intelectual subţire cu lentile groase şi limbă greoaie.

• „Nicio localitate nu este vădită de energie electrică.” (Traian Igaş, Antena 3, 4 februarie 2012)

Vădită sigur nu este, poate văduvită, la fel ca limba noastră, biata de ea...

• „Francezii... nu uitaţi că au avut colonie juma’ de lume... Face ei ceva pe MCV-ul nostru, nici nu-i interesează.” (Traian Igaş, 13 septembrie 2011, citat de Antena 3 în 4 februarie 2012)

Vorbind despre Mecanismul de Cooperare şi Verificare al României, în chestiunea aderării la Schengen, ministrul Internelor a arătat că şi domnia sa face ceva, direct pe gramatică.

• „Cetăţenii să nu încerce în această perioadă sau să nu plece la drum dacă nu este impetuos necesar.” (Traian Igaş, Antena 3, 3 februarie 2012)

Impetuos cum îl ştim, ministrul de Interne s-a luat cu una, cu alta („branconaj”, MCV, politică etc), şi a uitat semnificaţia unor cuvinte. Chestiune care este imperios necesar a fi rezolvată.

• „Presa pune în gura unor politicieni vorbe pe care nu le-a spus.” (Traian Igaş, Antena 3, 4 februarie 2012)

Noi nu punem nimic în gura nimănui. Noi „decât” cităm din ce „spune” politicienii.

• „Să rămânem sănătoşi tot timpul anului..., să suplimentăm cu un supliment natural de vitamina D... Chestii forţate pe cale chimică să crească care n-au nici miros, nici gust” (Cori Grămescu, Realitatea FM, 3 februarie 2012)

După un aperitiv cu o frumuseţe de ligament (pul+anul), după felul întâi (pleonasm „tautologic”), ni s-a servit la desert ditamai cacofonia. Cerem dreptul la replică: unele chestii au miros! De exemplu, când spunem „că-care”.

• „Înc-o dată vă repet, înc-o dată vă repet, înc-o dată vă repet: este dreptul premierului desemnat să anunţe componenţa guvernului.” (Gabriel Oprea, Realitatea FM, 7 februarie 2012)

Ca să nu scape nimeni pleonasmul, ministrul Apărării l-a spus de trei ori la rând. Deci, 3 x 2 = 6, adică un adevărat pleonasm ridicat la putere.

• „Premierul Emil Boc s-a decis să rezolve mai bine lucrurile din birou, decât dând la sapă pe autostradă.” (Teodora Trandafir, Antena 3, 4 februarie 2012)

Vorbitoarea, ştiindu-l pe domnul Boc bun mânuitor de coasă şi de lopată, şi-o fi zis, probabil, că liderul PDL ar fi putut trece şi la sapă, şi încă unde?, tocmai pe autostradă! Dar – spunem noi - n-a mai apucat, pentru că, peste nici două zile, preşedintele Traian Băsescu „l-a mai decis cu ceva” pe Emil Boc: demisia! Dacă dădea la coasă prin troiene, Emil Boc poate mai rămânea prim-ministru. De ce? Coasa e specialitatea guvernului Boc: 30 morţi de frig în câteva zile şi milioane de victime ale austerităţii degeaba.