Zodiacul cu femei

Iubita mea eternă, te desfac

În filele acestui zodiac,

Tu ai de toate şi tu eşti din toate

Femeile din vis, din realitate.

Ai fost un foc mutat într-un berbec

Cu care îmi doream la drum să plec,

Nu am crezut că inima se-ndoaie

Şi că poţi deveni o biată oaie.

Ai fost un taur aspru în cuvânt,

Un semn solid, pământ, cum însumi sunt,

Nu pot să cred că şira ţi se pleacă

Şi că poţi paşte ca o simplă vacă.

Ai fost şi eşti ambiguu stol de gemeni,

Dar în adâncul meu speram că semeni

Cu mine. Şi-n oglindă mă încaier

Când te arată că eşti vid, nu aer.

Ai fost, de firea mea-ncleştată, rac,

Un semn de apă, un fluid opac,

Am vrut să facem lumea doar în doi,

Dar tu te-ai dus pe drumul înapoi.

Ai fost mutată-n strigătul de leu

Din jungla mea şi har din harul meu,

Şi, când credeam că lumea ni-i prea mică,

Te-ai dovedit în luptă o pisică.

Când te-am atins şi te-am găsit fecioară,

Povara am simţit cum mă doboară,

Dar, mai târziu, din pură peste poate,

Ai decăzut în curiozitate.

Mi-ai fost balanţă-n haosul din viaţă,

De tine am văzut cum mi se-agaţă

Speranţe, vise, binele, amarul,

Dar n-am ştiut că ţi-e nebun cântarul.

Mi-ai fost în plin deşert un scorpion

Ce m-a tratat cu un venin afon,

Am mai rămas o clipă pe picioare,

Pân-am simţit cât de uşor se moare.

Ai fost arcaşul tu, săgetătoare,

Şi am sperat că dragostea nu moare,

Când o loveşti în inima deschisă,

Dar miza ta era o biată fisă.

Ai fost şi capricorn de vreme lungă,

Fugeam de toţi, să nu ne mai ajungă,

Dar eu o conturam prea omeneşte

Pe capra care-n drum se răzgândeşte.

Mi-ai fost şi vărsător, să simt cum trece

Un râu de dragoste-n ulciorul rece,

Eu te ţineam, îndrăgostit, de toartă,

Iar tu mă iroseai prin vâna spartă.

În tot oceanul, am văzut doar peşti

Şi mântuire am crezut că mi-eşti,

Dar binele s-a transformat în rău,

Când ai plecat în hău cu bancul tău.

Nu cred în horoscop, în zodiac,

Iubirile din liste nu se fac,

Cu şobolani, cu bivoli şi vreun câine,

Cu capre şi cocoşi, de azi pe mâine.

Dragoni şi cai, maimuţe cu dispreţ

Şi iepuri, tigri, şerpi şi un mistreţ

Pot să se-adune şi să se răsfire,

Cred doar în visul de-a iubi-iubire.

Iubirea mea, încerc să te refac

Din semnele sculptate-n zodiac,

Pământ, metal, lemn, aer, foc şi apă

Nu au putere toate să te-ncapă.

Şi, dacă noi ne-am risipit mereu,

Şi, dacă te-a lovit cuvântul greu,

De vină nu eşti tu, nu-i Dumnezeu,

Ci vinovat sunt eu, mereu doar eu.

Andrei Păunescu,

din volumul omonim, abia tipărit, la a cărui lansare vă aştept pe 7 octombrie 2012, la Club MoJo din Bucureşti