Emisiunile trece, perlele rămâne (114)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

Toţi la unison, cu mâinile curate şi vorbele murdare, despre moartea lui Sergiu Nicolaescu

• „Oamenii au venit să-şi ia la revedere pentru totdeauna de la marele regizor Sergiu Nicolaescu.” (România TV, 4 ianuarie 2013)

Până una-alta, până vom fi siguri că, după moarte, ne întâlnim cu cei deja plecaţi, să ne decidem: ori „la revedere”, ori rămas bun „pentru totdeauna”.

• „Vor bani sau avere?” (România TV, 4 ianuarie 2013)

Noi ştiam că banii sunt, şi ei, avere.

• „Îl avem la telefon pe Eugen Nicolaescu... Graba a lămurit-o sora lui Eugen Nicolaescu.” (Antena 3, 9 ianuarie 2013)

Emoţionată, moderatoarea emisiunii a făcut o fixaţie pentru un nume greşit (nu era deloc în cauză ministrul Sănătăţii, liberalul Eugen Nicolăescu). În primul caz, era vorba despre actorul Eugen Cristea, care se afla la telefon, iar în al doilea caz, era vorba despre regretatul regizor, Sergiu Nicolaescu, a cărui soră, Iolanda, spusese de ce incinerarea fratelui său s-a făcut atât de repede.

• „Nu sunt nimeni de vină.” (Iolanda Nicolaescu, România TV, 4 ianuarie 2013)

Corect era „nu e nimeni de vină”, adică la singular.

• „Apar controverse despre copiii legitimi şi ilegitimi al lui Sergiu Nicolaescu.” (România TV, 7 ianuarie 2013)

Două gafe în doar câteva cuvinte: 1) Sergiu Nicolaescu nu a avut, pe durata vieţii, copii pe care să îi cunoască sau să îi recunoască, deci este absurd termenul „legitimi”; 2) se poate vorbi, cel mult, despre posibili copii „nelegitimi”, dar în niciun caz „ilegitimi”, termen nepotrivit contextului.

• „Nimeni n-are voie să facă aşa ceva. Sergiu Nicolaescu era proprietatea mea, a dumneavoastră, a lui dânsul.. Lumea stau ca proştii aicea... Ruşine au strigat toţi la unison.” (România TV, 5 ianuarie 2013)

Cuvintele, adevărate perle de cultură şi educaţie, sunt culese dintre nenumăratele formule de ocară ale mulţimii adunate în faţa crematoriului să protesteze că marele regizor este incinerat, din dorinţa sa şi a familiei. Vorba jurnalistului Victor Ciutacu, chiar dacă Sergiu Nicolaescu nu ar fi precizat însuşi asta, familia era îndreptăţită să decidă ce se întâmplă cu trupul răposatului: „Dacă familia vrea, poate să-l şi detoneze.” „Tare, dar dură”, oricum memorabilă, exprimarea domnului Ciutacu!