20 februarie 2013
Emisiunile trece, perlele rămâne (117)
Din puţul fără
fund, cu telecomandă
Limbă violată cu
blândeţe
• „Oamenii politici locali
îi subjugă pe oamenii de afaceri şi îi pune să plătească.” (Dan Diaconescu, B1 TV, 2
februarie 2013)
Adevărat a grăit nea Dan, dar nu şi corect gramatical. Acordul dintre
subiect şi predicat trebuie respectat, cu toată otevizarea la care asistăm,
chiar dacă reuşitele mediatice şi politice ale lui D.D. se bazează pe succesul OTV
la oamenii fără prea multă cultură.
• „Anul trecut s-a depus
10.000 de amendamente... Încercăm cam de vreo 2-3 luni s-o invităm
în emisiune.” (Silviu Mânăstire, Realitatea FM, 1 februarie 2013)
Incisiv discursul noii vedete a Realităţii TV, dar, uneori, neatent
construit. Hai să spunem că nu am auzit noi acel „u”, care făcea diferenţa
dintre singularul greşit şi pluralul corect, dar pleonasmul triplu este clar.
De ce triplu? Pentru că „vreo” şi „cam” înseamnă acelaşi lucru, iar „2-3”
presupune, în sine, o aproximare.
• „Gâlceava aceasta veşnică
care ia naştere.” (Hanibal Dumitraşcu, Antena 3, 6 februarie 2013). • „Oameni din anturajul lui Cioacă care
ştiu mai mult.” (avocata Elodiei, Antena 1, 31 ianuarie 2013)
Hai poftă bună tuturor cacofonicilor din mass-media, care mai au şi diplome
de specialişti în exprimare (un psiholog şi o avocată).
• „Doişpe mii de euro... Este
36.000 rămaşi!” (Dan Negru, Antena 1, 31 ianuarie 2013)
După ce că nu sunt „douăsprezece”, nu sunt nici măcar „douăşpe”! Nasol şi
ciudat, ţinând cont măcar de faptul că, pentru Dan Negru, suma „care sunt” chiar
nu e una mare şi ne aşteptam ca freneticul om de televiziune să folosească pluralul
şi când vorbeşte în somn, mai ales când e vorba de bani.
• „Turnul Eiffel este din oţel
armat.” (concurentă, Antena 1, 31 ianuarie 2013)
E doar din oţel, doamnă! Betonul e armat, dacă are plasă de oţel înăuntru,
dar oţelul e oţel şi atâta tot. Vă daţi seama cum ar arăta Turnul Eiffel, dacă
toată structura de oţel ar avea şi beton în jur?
• „Răpite, sechestrate şi violate
cu sălbăticie de trei bărbaţi.” (sumar-promo la „Un show păcătos”, Antena 1, 31
ianuarie 2013)
Păi cum să fie violul, decât sălbatic? Se poate viol cu blândeţe, cu
tandreţe?
• „Domnule Dan Diaconescu,... îi rechemaţi
înapoi pe cei rătăciţi?” (Laura Chiriac, România TV, 6 februarie 2013)
Pleonasm, cuvânt dulce, când te-aud, eu m-aş tot duce. Din faţa
televizorului.
• „Cristina Vărzaru, cu
siguranţă poate cea mai valoroasă jucătoare din lume.” (TVR 2, Spania – România
26-30, 7 decembrie 2010)
„Evident probabil” că „în mod cert posibil” aşa este sau nu este aşa.
• „Ursul latră, câinii trec.”
(Lucian
Bute, Realitatea TV, 30 mai 2012)
Greşeala marelui nostru boxer este scuzabilă, fiind făcută la numai trei
zile după ce Carl Froch i-a luat titlul mondial la Nottingham cu nişte pumni
devastatori.
• „Ne putem privi în urechi.”
(traducătoarea,
după meciul de box dintre Lucian Bute şi Carl Froch, Realitatea TV, 30 mai 2012)
Greşeala traducătoarei nu are nicio justificare, pentru că nu ea a luat
pumni în cap, deşi, poate, ar fi meritat măcar unul, aşa, uşor, în joacă.
• „Să avem succes de cauză.”
(Realitatea
FM, 5 februarie 2013)
Formula bună, care nu i-a venit vorbitorului la timp, era „câştig de
cauză”. Treacă de la noi...
• „Îi cerem premierului Ponta
să-l demită pe ministrul Fenechiul.” (Cezar Preda, Realitatea TV, 4 februarie
2013)
Cât respect! Un PDL-ist să articuleze inutil numele propriu al unui PNL-ist
nu credeam că va fi posibil.
• „Răbdare am enorm de mult.
Cu timpul stau prost.” (Victor Ponta, Realitatea FM, 5 februarie 2013)
Premierul se pare că nu stă foarte bine nu numai cu timpul, ci şi cu
identificarea formulelor tautologice.
• „Magistraţii a admis
cererea şefului statului (care-i cere lui Dinu Patriciu despăgubiri de 50 de
bani).” (Realitatea FM, 4 februarie 2013)
Cum? Ei „a” admis? La asemenea magistraţi, iată şi jurnalişti pe măsură,
care nu fac nici măcar acordul între subiect şi predicat.
• „Omu’ e mult mai relaxat...
Ca drept dovadă” (Luis Lazarus, Antena 2, 1 februarie 2013)
Noi ştim că lui Luis Lazarus îi plac femeile şi, probabil, sexul fără
prejudecăţi, dar ar fi bine să formuleze mai atent, ca să nu înţelegem că ar fi
vorba despre un sex oral relaxat, ci despre un om foarte relaxat. În plus, sunt
de evitat formulele redundante: era suficient „ca dovadă”, nu mai era nevoie şi
de „drept”.
Andrei
Păunescu
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu