Rămâi cum eşti

Demult, mi-ai spus
Că m-ai iubit cum m-ai văzut
Şi că te temi
Că n-ai păstrat un minim scut.

Atunci, şi eu
M-am dat de tot pe mâna ta,
Să fim egali,
Să nu avem ce regreta.

     Eu atât îţi cer: să fii a mea,
     Dar să rămâi aşa cum eşti,
     Orice ar fi, cu orice risc,
     Chiar dacă nu mă mai iubeşti.

Am fost întregi,
Nu incompleţi, nu jumătăţi,
Şi ne-am iubit
Şi dureros, şi în răsfăţ.

Iar, când s-a stins
Tot ce odată ne-a legat,
Am scris ce-a fost:
Şi o minune, şi-un păcat!

     Eu n-o să mă schimb şi-atât mă rog
     Şi tu să fii aşa cum eşti,
     Orice ar fi, cu orice risc,
     Chiar de-ar fi să nu mă iubeşti.

       Andrei Păunescu, 2013,
       un cântec nou, pe care îl pregătesc pentru întâlnirile noastre viitoare