Din puţul fără
fund, cu telecomandă
Parodii haioase
şi nostime, adevărate şi autentice
• „Este o parodie, dar,
practic, nu parodiază nimica... Sunt sigur, de fapt, nu ştiu
sigur.” („El Proyecto”, TVR 1, 14 noiembrie 2013)
Asta da piesă! Ăsta da vorbitor! Oamenii obişnuiţi ar numi confuze şi
contradictorii cuvintele solistului, care şi-a prezentat piesa într-una dintre
pauzele de la extragerea Loto 6 din 49. Oamenii răi ar spune că parodia se
străduieşte să facă mişto, dar nu reuşeşte, tocmai din cauză că autorii sunt
nesiguri pe meseria lor. Noi, fiind buni la inimă, spunem că este vorba despre
un „proyecto” complex, în care totul este posibil: să fie o parodie care nu
parodiază, bazată pe o certitudine incertă.
• „Fundaţiile domnului
Voiculescu a salvat foarte multe vieţi.” (Antena 3, 16 noiembrie 2013)
Poate se înfiinţează în cadrul fundaţiilor un departament pentru salvarea
de la penibil a vorbitorilor agramaţi şi pentru apărarea acordului dintre
subiect şi predicat.
• „Piţurcă să hotărească.”
(Emeric
Jenei, Sport.ro TV, 17 noiembrie 2013)
Noi spunem că Piţurcă nu ar mai trebui nici să hotărască, nici să
„hotărească”, decât că lasă pe altcineva la Naţională, pentru că e mult prea
puţin ce a reuşit echipa în ultimul său mandat. Venerabilul antrenor Jenei e
prea drăguţ cu fostul lui elev, Piţurcă.
• „Este o performanţă unică
pe care nu ştiu de câte ori poţi în viaţă să o atingi .” (Sport.ro TV, 17
noiembrie 2013)
Noi ştim de câte ori poţi trăi o performanţă unică: o singură dată, că
de-aia e unică. Vedeţi ce simplu este, dacă ai proprietatea termenilor?
• „Un creştin adevărat
autentic – Dumitru Stăniloae.” („Universul credinţei”, TVR 1, 17 noiembrie 2013)
Doamne al tuturor (creştini, iudaici, musulmani, budişti, hinduişti...),
dă-le comentatorilor TV astăzi mintea de pe urmă, ca să nu ne mai trântească pleonasme
la ore de maximă audienţă, şi încă la emisiuni dedicate culturii şi credinţei.
Se zvârcolesc în morminte marii cărturari, mai ales când tocmai despre ei se
vorbeşte în acest fel agramat.
• „O carte de Daniel Turcea,
prezentată ca în fiecare săptămână de...” („Universul credinţei”, TVR 1, 17
noiembrie 2013)
Ni se pare cam mult să fie prezentată săptămânal o carte a lui Daniel
Turcea, regretatul poet, mort la numai 34 de ani. Sau, poate, exprimarea
prezentatorului a fost defectuoasă şi doar rubrica este la fel în fiecare
săptămână, nu şi numele autorului recenzat.
• „Stejarul a fost plantat în
1935 în cinstea celor care au căzut în Războiul de Reintegrare naţională.”
(România
TV, 17 noiembrie 2013)
Alo! Urgenţele? Să vină Salvarea sau Poliţia să îi ia de prin studiouri pe
idioţii care nu ştiu nici măcar că războiul a fost de „Reîntregire”, nu de
„reintegrare” naţională. Ocupaţi cu clişeele de azi (integrare europeană,
integrarea romilor, reintegrarea socială a puşcăriaşilor etc), analfabeţii de
pe la televiziuni le mută şi în expresii care ar trebui ştiute perfect şi când
vorbesc în somn.
• „Haioase şi nostime.” (Dan Chişu, România TV,
17 noiembrie 2013)
Doar atât? Adică sunt „haioase şi nostime”, dar nu sunt „amuzante, glumeţe
şi vesele?” Ce-i sărăcia asta în a exprima „hazliul comic”? Se vede treaba că „Noaptea
devoratorilor de publicitate” n-a mâncat şi pleonasmele din dotare.
• „Cea mai ridicată
temperatură: 3 grade Petroşani. Cea mai scăzută temperatură: 13 grade
Ploieşti.” (pe ecran, Antena 3, 17 noiembrie 2013)
Sunteţi siguri că vă referiţi la aceeaşi zi, din aceeaşi eră? Dacă da,
atunci vă anunţăm solemn că 3 este mai mic decât 13, respectiv că 13 grade reprezintă
o temperatură mai ridicată decât 3 grade, fie ele Celsius sau Fahrenheit.
• „Imagini filmate la Bihor...
imagini, aşadar, de la Bihor.” (Antena 3, 17 noiembrie 2013)
Moda asta a folosirii prepoziţiei „la” în loc de „în” e veche, de pe vremea
când a început să se spună „Plec la Moldova”, în loc de „în Moldova”, cum e
corect. De obicei, când e vorba despre un teritoriu mai mare (continent, ţară,
provincie, regiune, judeţ), trebuie folosit „în”, iar când e vorba despre o
localitate – „la”. În ultimii ani, ignoranţa şi incultura prezentatorilor şi a
editorilor de ştiri sporesc confuzia. Cel mai probabil e că oamenii ăştia nu
ştiu că Bihorul este un judeţ, nu o localitate.
• „Biciclistul a fost lovit din
plin de autoutilitară.” (România TV, 18 noiembrie 2013)
„Din plin” exprimă, oarecum, satisfacţia pentru un fapt desfăşurat
plenitudinar. Ce satisfacţie o fi să spui că un biciclist a fost călcat de o
maşină mare? Aici trebuia spus „în plin”, care înseamnă cu totul altceva.
Săracul biciclist! Biata limbă română!
Andrei
Păunescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu