Am fost la Craiova-Dinamo 2-0

După mulţi ani, în care nu am mai ajuns să-mi văd echipa pe stadionul ei, am fost miercuri, 8 aprilie 2009, pe Centralul craiovean - azi "Ion Oblemenco", la meciul de revanşă, pe care mi l-am dorit, în toţi anii de neputinţă, în faţa adversarilor tradiţionali de la Dinamo.

Universitatea a reuşit să bată clar, cu 2-0 (Florin şi Mihai Costea), după vreo 6 ani de umilinţe, cauzate şi de diferenţa de valoare, dar mai ales de inechitatea strigătoare la cer de a lupta contra unei boli cronice a fotbalului românesc (şi est-european în general, de sorginte stalinistă), numite Dinamo, această adevărată plagă instituţională, acest muribund abuz istoric şi această perseverentă aberaţie competiţională, în care poliţia-arbitrul societăţii (echipa Ministerului de Interne) intră în joc şi tot ea fluieră, de vreo 60 de ani, deşi ar trebui să stea deoparte sau, cel mult, să joace în diviziile inferioare, de amatori.
Între timp, Universitatea Craiova, care deja visa frumos, la un nou campionat, după 18 ani, a pierdut la Timişoara cu 0-1, ieri, 11 aprilie, dar înfrângerea nu mă deranjează atât de tare, pentru că, dacă nu va fi să fie nici anul ăsta ca titlul să (re)vină în Oltenia, măcar să se ducă în Banat, şi nu tot la miliţienii bucureşteni. Miliţieni care iar au făcut praf un meci, cu prăpădiţii de la Vaslui, pe care i-au tocat mărunt cu ajutorul unui arbitru jenant, până i-au scos din minţi şi le-au luat cele 3 puncte.

În pozele făcute acolo, printre 30.000 de oameni, am surprins:
1) Tabela de marcaj cu un scor pe care orice fan al Craiovei în visează de atâta vreme, rezultat pentru care ar da chiar şi o retrogradare.
2) Momentul de emoţionantă solidarizare cu revoluţionarii anticomunişti de la Chişinău, care, decând au ieşit în stradă, acum câteva zile, să protesteze împotriva unui nou scrutin mutilat de slugile ţarismului fără frontiere, sunt arestaţi, bătuţi, persecutaţi şi urmăriţi.
3) Stadionul arhiplin, care aşteaptă demilitarizarea totală a fotbalului nostru şi confruntările de pe poziţii civile.
4) Adrian Păunescu, ascultând cum zeci de mii de suporteri cântă Imnul echipei, devenit aproape folclor, "Cântec pentru Oltenia", pe care l-a scris în 1983, împreună cu cantautorul Valeriu Penişoară:
"Oltenia, eterna Terra-Nova,
Un cântec are astăzi şi-n priviri,
Hai, Universitatea, hai, Craiova,
Tu, campioana unei mari iubiri!"