Tatiana Stepa - operă completă

Nu am putere să scriu prea multe, acum, când, de câteva ore, Tatiana a murit. Iar, dacă ştim să înţelegem cât de mult înseamnă câteodată tăcerea şi spaţiile albe, i le ofer pe toate acum, ca semn de amărăciune şi durere fără sfârşit.
Chiar dacă, prin absurd, am vrea, nu am mai putea să ne scoatem, unul pe altul, din viaţa celuilalt - deşi ea s-a grăbit să termine această viaţă la numai 46 de ani. Rămân toţi anii apropierii noastre, ai depărtărilor noastre, ai cărţilor şi ai cântecelor noastre, în care eu sau ea ne auzim în piesele celuilalt. Şi mai rămân câteva scrisori, filme şi poze, care păreau o operă deschisă. Pentru Tatiana, de azi, 7 august 2009, încep Operele Complete.
Într-una dintre pozele pe care vi le ofer aici, făcută la mine în studio, pe 25 ianuarie 2009, aveam alături, pe o foaie, ultimul cântec compus de ea şi de tatăl meu, "Mor actorii", pe care venise să îl înregistreze. Şi l-a înregistrat, cu ceva dificultăţi, promiţând că, după operaţia pentru care se pregătea, se va reface şi va veni să încercăm o variantă mai bună. Am încercat atunci să tragem şi "A fost cândva o ţară", dar, după o strofă şi un refren, Tatiana nu a mai avut suficient aer în plămâni să finalizăm piesa. A rămas pe altădată. Care nu va mai veni. În dimineaţa de 7 august 2009, Tatiana a şi trăit, a şi murit cântecul ultim, "Mor actorii".
În a doua imagine, de prin 1996, pe scena Cenaclului, Tatiana trecuse deja recent de prima veste că suferă de o boală care i-ar putea fi fatală şi de primul tratament, care a avut succes.
Mi se răsuceşte, tot mai adânc, în creier, ca o gheară, gândul că nu trebuie să amânăm nimic din ceea ce putem face sau din ceea ce putem trăi frumos. Pentru că nu rămânem decât cu ceea ce trăim aşa cum se cuvine şi nu ne supravieţuieşte decât ceea ce avem puterea să construim autentic, la timp.