20 februarie 2010

Păcatul prin bagatelizare

Încep să revin cu picioarele pe pământ şi cu somnul pe ceasul de acasă. Sunt încă marcat de ceea ce am văzut, sunt încă bulversat de ceea ce am ascultat, sunt încă neacomodat cu ideea că s-a întâmplat de-adevăratelea ceea ce mi s-a întâmplat. De când am venit înapoi, cu fiecare zi, văd acele două săptămâni ca pe nişte secvenţe de film, tot mai departe de mine şi tot mai aproape de visul din care au coborât. Nu idealizez nimic, mai ales că trebuie să recunosc că, după doar câteva zile, mai precis, a treia zi după concert, cu tot Auckland-ul şi cu tot Sydney-ul în faţă, muream de dor de casă, mă atrăgea chiar asediul iernii (despre care aflasem dela telefon), sub care se aflau Bucureştii.
Am zdrăngănit la chitară în magazinul din Rotorua, pe 3 februarie, acolo, în rezervaţia naturală unde nu mă aşteptam să dau şi de Gibson, şi de Marshall, şi de Mesa. Zilele au trecut, am ajuns acasă şi, în mod ciudat, mult după aceea, încă nu-mi atinsesem chitara agăţată în perete. Starea de golire mă împiedica să-mi doresc să îi aud corzile. La ce bun? Şi ce să cânt mai întâi, chiar în mediu personal, după probabil cea mai spectaculoasă aventură a vieţii (pentru că 11 septembrie 2001 la New York a fost mai degrabă o aventură a morţii!)?
Nu puteam lua chitara şi cânta orice, oricum. Riscam un păcat de ordin intim. Şi soluţia de deblocare a venit: am deschis staţia, am dat drumul butonului de volum al chitarei şi am reprodus introducerea piesei Rock'n'Roll Train, exact cea cu care a început şi concertul AC/DC de pe 4 februarie 2010. Apoi, când am simţit nevoia să mă aud emiţând nu numai vibraţii metalice, ci şi cuvinte, am ieşit din impas după ce am găsit pe net textul piesei lui Johnny Cash care mi-a dat fiori, ascultând-o în avion de mai multe ori, "Man in Black", pe care mi-am cântat-o singur şi cu care am alungat dopul. Fără să păcătuiesc prin bagatelizare.
Intraţi pe aceste linkuri şi poate mă veţi înţelege, eventual cu ajutorul textelor originale, care sunt postate la final:

Rock'n'Roll Train, AC/DC
http://www.youtube.com/watch?v=lermqfhhJx4


Man in Black, Johnny Cash:
http://www.youtube.com/watch?v=hfI9B8e9tW4

Man in Black

Well, you wonder why I always dress in black,
Why you never see bright colors on my back,
And why does my appearance seem to have a somber tone.
Well, there's a reason for the things that I have on.

I wear the black for the poor and the beaten down,
Livin' in the hopeless, hungry side of town,
I wear it for the prisoner w
ho has long paid for his crime,
But is there because he's a victim of the times.


I wear the black for those who never read,

Or listened to the words that Jesus said,
About the road to happin
ess through love and charity,
Why, you'd think He's talking
straight to you and me.

Well, we're doin' mighty fine, I do suppose
,
In our streak of lightnin' cars and fancy clothes,
But just so we're remind
ed of the ones who are held back,
Up front there ought 'a be a Man In Black.


I wear it for the sick and lonely old,

For the reckless ones whose bad trip left them cold,
I wear the black in mournin' for the lives that
could have been,
Each week we lose a hundred fine young men.


And, I wear it for the thousands who have died,
Believen' that the Lord was on their side,
I wear it for another hundre
d thousand who have died,
Believen' that we all were on their side.

Well, there's things that never will be right I know,
And things need changin' everywhere you go,
But 'til we start to make a m
ove to make a few things right,
You'll never see me wear a suit of white.

Ah, I'd love to wear a rain
bow every day,
And tell the world that everything's OK,
But I'll try to carry off a little darkness on my back,
'Till things are brighter, I'
m the Man In Black.


********************************************

Rock’n’Roll Train

One hot angel
One cool devil
Your mind on the fantasy
Livin on the ecstasy

Give it all, give it,
Give it what you got
Come on give it all a lot

Pick it up and move it
Give it to the spot
Your mind on a
fantasy
Livin on ecstasy

Runaway Train

(Running right off the track)

One hard ring a
bell
Old school rebel
A ten for the revelry
Jamming up the agency
Shake it, shake it
Take it to the spot
You know she made it really hot
Get it on, give it up
Come on give it all you got
Your mind on a fantasy
Livin on the ecstasy

Runaway Train
(Running right off the track)

One hot southern belle
Son of a devil
School boy's spelling bee
A school girl with a fantasy
One hard ring a bell
All screwed up
A ten on the revelry
Jamming up the agency
Shake it, take it
Take it to the spot
You know she make it really hot
Give it all, give it up
Come on give it all you got
You know she just like it

Runaway Train
(Running right off the track)
She's coming off the track
Runaway Train
(Running right off the track)
Get it on, get it up
Come on give it all you got
Runaway Train
(Running right off the track)

14 comentarii:

simo spunea...

Foarte frumos. imi place sa citesc despre oameni care simt nevoia de a canta , de a picta. astea sunt impulsuri socotite de cei ,,normali'' drept hobby-uri si nimic mai mult. dar noi stim ca sunetul si culoarea isi pot cere drepturile la egalitate cu oxigenul.

Anonim spunea...

Ce frumos ai scris, Simo!

Maria spunea...

Andrei, foarte bun articolul tau din Flacara! Astept urmatorul numar pentru continuare.

Darie Ducan spunea...

Andrei,

Sunt foarte reusite pozele tale din Noua Zeelanda. La fel si notele de calatorie de aici. E un chin groaznic sa alegi ce sa scrii si ce nu in jurnalele astea de calatorie pt ca implica un compromis criminal. Ori sa accepti sa traiesti mai putin si sa scrii ad-hoc, (ad-boc!) fie risti sa uiti si sa masacrezi adevarul. Notele de calatorie, vazand ca le scrii intr-o poza, trebuie scrise atunci, altfel, dupa cateva saptamani se sterg din minte, ordinea lor sigur. E ca razbunarea locurilor de a nu se lasa luate, ca indienii vechi care nu se lasau fotografiati pentru ca ei considerau ca prin aceasta li se fura sufletul. Mai exista o sansa sa stii data ce ai uitat atunci, sa corelezi fotografiile, care au data trecuta jos, cu amintirile in risipire, ca o tactica din Joyce. Mie nu imi place sa vad nici macar data in josul unei fotografii, ma enerveaza asta ca si cum ar fi sigla unui post tv de manelisti.

Anonim spunea...

Buna seara Andrei,am intrat pe la tine sa vad ce mai scrii?Calatoria sunt sigura ca a meritat efortul... dar chiar asa de tare te pasioneaza AC DC?de curiozitate am ascultat back in back,pot spune ca muzica are forta,dar de ce trebuie sa urle solistul asa de rau?nu inteleg mesajul acestei muzici(imi place toata muzica din lume ,inafara de rock).Jean Michel jarre iti place?O sa treaca si pe la noi,cica.Un buchetel de ghiocei pentru tine dela mine.Violeta din Constanta

Andrei Păunescu spunea...

Simo,
Nu ai nevoie de raspuns. Ai scris frumos.

Andrei Păunescu spunea...

Maria,
Va veni si urmatorul episod si, cat de curand, voi publica si aici Jurnalul cu capul in jos, completat

Andrei Păunescu spunea...

Darie,
1. Multumesc.
2. Acest chin groaznic este printre cele mai placute momente ale existentei cuiva care traieste si prin scris, notat, observat, asa ca nu ma plang.
3. Oricat de multa imaginatie ai avea, nimic nu e ca jurnalul scris pe loc si nu recompus ulterior, adica distorsionat, dupa ce faptele si finalitatile se cunosc.
4. Mie imi place sa vad data, dar nu pe poze, ostentativ, ci in detaliile fisierului, ca sprijin al memoriei.

Andrei Păunescu spunea...

Violeta,
1. ACDC ma pasioneaza nu pentru ca mor dupa acest gen, ci pentru ca am simtit de la inceput afinitati energetice cu acest grup, inclusiv cu ceea ce numesti tu urlet. Stii ce spunea Octavian Paler despre urletul sau, care, de fapt, ar fi un plans nedemascat.
2. Titlul corect e Back in Black, ceea ce poate da sens acolo unde crezi ca nu este.
3. Pe Jean Michel Jarre il respect pentru performantele sale, dar nu il iubesc. Nu iubesc niciun muzician care pune baza atat de mult pe electronica sintetizatoarelor, pe lumini, pe scenografie, iar nu pe expresia directa a fiintei sale.
4. Si dela mine un martisor bloggerit pentru tine

Andrei Păunescu spunea...

Simo,
Nu ai nevoie de raspuns. Ai scris frumos.

Maria spunea...

Astept cu viu interes urmatorul numar al revistei!

Andrei Păunescu spunea...

Maria,
Astept cu si mai viu interes comentariile tale de dupa.

Maria spunea...

DA, stiu. Asa faci tu.

Andrei Păunescu spunea...

Maria,
Asa si pe dincolo