Răspunsuri:
1. Trist pentru dumneata, prăpădit expeditor din umbră, este că nici nu vei afla niciodată exact ce a tras-o pe mama la tata, pentru că dragostea este lucru mare, iar ei atunci chiar s-au iubit. Probabil ai fi vrut să fii în locul lui, dar nu ai fost, din niciun punct de vedere. Nici măcar din punctul de vedere G, ca să nu mai vorbesc de alte puncte denumite geniu, feromoni, spirit, fascinaţie, familie, copii, entuziasm... Totuşi, îţi dau nişte indicii despre motivele care ar fi putut s-o facă să-l aleagă de bărbat: a) el îi scria şi îi recita zeci de poezii, ceea ce pentru o femeie poate fi un motiv de îndrăgosteală; b) eu am avut la naştere 4,4 kg, iar sora mea, Ioana, 4,2 kg, amândoi fiind nişte nou-născuţi foarte lungi; c) mama era curtată de mai mulţi bărbaţi, inclusiv poeţi, dar s-a îndrăgostit de tata, de care, în anii care au urmat - ca să vezi paradox! - s-au îndrăgostit sute de alte femei (sunt modest când spun asta). d) Apropierea şi despărţirea sunt chestiuni la latitudinea partenerilor, ca dovadă că au avut o căsătorie de 17 ani, urmată de un divorţ liber consimţit. Şi eu am regretat că nu au rămas împreună, dar, odată ce despărţirea era ireversibilă, decât o căsnicie falsă şi chinuitoare, mai bine o separare dureroasă, dar, finalmente, sănătoasă.
2. Din păcate, nu cunoşti istorie. Ceauşescu a venit la putere în 1965, iar părinţii mei s-au căsătorit în 1961. Cum rămâne cu afirmaţia că mama s-ar fi alăturat "hoitului de lingău al Ceauşeştilor"? Ruşinică!
3. Născuţi la ţară sunt mulţi pe lumea asta, aş spune majoritatea artiştilor de valoare, ca să rămânem în sfera unde ai propus discuţia: Brâncuşi, Eminescu, Creangă, Preda, Blaga şi câţi alţii... Dacă ai vrut să te referi la semnificaţia modernă a termenului "ţărănoi" ("yahoo"), îţi dau un punct bonus, pentru adaptare la lumea virtuală, în care cine ştie câte vise de amor ţi-au "come true" în secret.
4. Dacă nu este poet, ci doar versificator, cel ce a scris "Rugă pentru părinţi", "Repetabila povară", "Nebun de alb", "Doamne, ocroteşte-i pe români", "Manifest pentru sănătatea pământului", "Totuşi, iubirea" şi alte zeci de poeme pe care le ştiu şi copiii, şi bătrânii, defineşte, te rog, caietul de sarcini al unui poet adevărat şi rigorile unui versificator. Îţi mai dau un indiciu: pentru poemele sale, "versificatorul" a fost îndrăgit şi de Mircea Eliade, şi de Academia Română care l-a premiat, şi de Nichita Stănescu care i-a predat ştafeta simbolică a poeziei române, şi de Lordul englez Finsberg care a cerut testamentar ca la serviciul său funerar să fie citită o poezie de Adrian Păunescu. Ce zici?
5. Cât priveşte limbajul dumitale, se vede că ai citit multă poezie şi că versurile mamei mele, pe care spui că le iubeşti, ţi-au intrat adânc în vocabular şi în sufletul ingenuu cu care emani cuvinte ca: lingău, porc, bestie, hoit, ţărănoi, mitocan. Eşti o bibliotecă vie de poezie şi de inefabil, anonimule!
6. Nu eşti singurul (asta dacă eşti bărbat) care îl urăşte pe cel care şi-a adjudecat femeia la care el poate că doar a visat. Asta e! Poate cu altcineva, poate altădată, poate chiar în altă viaţă îţi vine rândul şi dumitale. Se vede că nu ţi-ai revenit nici acum. Frustrarea e o povară cumplită, dacă nu te lasă în pace nici într-un weekend al anului 2010, la 34 de ani de când Adrian Păunescu şi Constanţa Buzea s-au despărţit. Eram sigur că te-a bucurat divorţul lor. Cum altfel? Dar ce-ai făcut între timp, că mama nu s-a recăsătorit? Slab! Mă dezamăgeşti! Dincolo era mai ieftin!
7. Calitatea de lingău trebuie bine analizată, înainte de a fi atribuită. Poţi folosi acest cuvânt când dovedeşti care a fost poziţia dumitale împotriva lui Ceauşescu, înainte de decembrie 1989. Din poeziile publicate ale lui A.P. în acei ani, ţi-aş extrage măcar câteva versuri, specifice, desigur, unui lingău ceauşist, care mai punea la îndoială şi sistemul comunist. Dumneata cu ce te prezinţi?
"De epocă sătul sunt până-n gât,
Şi ei de mine poate-i este silă,
Las masca mea vitală în argilă,
Că vreau să mă retrag numaidecât."
"V-am spus că vremurile s-au schimbat
Şi că situaţia e mai complexă,
Nu-i intelectualul - servitor,
Cultura nu-i ceva ca o anexă.
Şi lumea nu se poate cuceri
Umflând la cifre şi mimând tumulturi,
Cu aroganţi şi trândavi doctoranzi,
Cu papagali care ţin loc de vulturi.
V-am spus să nu-l fetişizaţi pe Marx,
Să nu-i păstraţi în spirt învăţătura
Şi voi, întruna, fără să-l citiţi,
Îl pomeniţi până vă doare gura.
V-am spus că bătălia pentru om
Nu iartă astăzi nici o dezertare
Şi voi v-aţi decorat voi între voi,
Când lupta este în desfăşurare.
V-am spus, concetăţeni analfabeţi,
Să luaţi aminte şi să ţineţi minte,
Dar nu ştiam că v-aţi născut şi surzi
Şi scoateţi arma când vedeţi cuvinte."
•
Concluzie:
Nasol moment, nu? Sunt perfect de acord că ai motive să urăşti un om cu atâtea reuşite. Ieşi la lumină cu realizările dumitale. Abia aşteptăm să simţim deliciile.
Tata, mama, Ioana şi eu, Andrei, prin 1973. Sunt sigur că zâmbetul mamei mele se datorează prezenţei dumitale solidare şi complice de după o tufă, nicidecum tatălui meu, cu care a făcut copiii monstruoşi din poză şi casa cu curte, în care nicio femeie nu şi-ar dori să trăiască alături de soţ şi de prunci.
Anonim:
"Ce nu pot să înţeleg e cum de o femeie atât de frumoasă şi o poetă atât de sensibilă s-a putut alătura unui hoit de lingău al Ceauşeştilor, un ţărănoi care se credea poet când era şi a rămas doar un oarecare versificator. O femeie atât de minunată şi un mitocan desăvârşit. Frumoasa şi Bestia... Frumoasa şi Porcul..."
"Oi fi fost prea dur, dacă da, îmi cer scuze, dar sincer, iubesc atât de mult versurile mamei tale, Andrei, o consider o poetă desăvârşită, reală, am cunoscut-o cândva şi ca prezenţă, o femeie superbă şi nu-mi revin. Ce-o fi atras-o la ţărănoiul versificator care şi-a bătut joc de sufletul ei, nu ştiu... Când a divorţat, m-am bucurat. E o purificare să scapi de un astfel de spectacol uman care e Adrian Păunescu, în sensul prost al cuvântului."