Emisiunile trece, perlele rămâne (92)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• În ceea ce privesc... Doctorul Vasile Lascăr la DNA • Avantajele bune şi avantajele rele • Copilul tânăr • Domnul senator ex-Voiculescu •

• „21 de milioane de italieni au urmărit meciul cu Anglia. Comparativ, numărul românilor din întreaga lume este egal cu numărul italienilor care au urmărit la TV sfertul cu Anglia.” (Antena 3, 26 iunie 2012)

O tâmpenie nu e tâmpenie până la capăt, decât dacă e spusă de două ori, ca să nu avem nicio îndoială că a fost doar o scăpare nevinovată. Degeaba se chinuie mamele să nască şi să crească români, degeaba se chinuie istoricii, scriitori, jurnaliştii, sociologii şi geografii să afle şi să ne spună că suntem vreo 35 de milioane de români pe lume (aproape 22 de milioane de cetăţeni români, dintre care vreo 3 milioane plecaţi la munci temporare + circa alte 13 milioane, mai ales în comunităţile compacte din Basarabia, Bucovina de Nord, Banatul Sârbesc, Grecia, Ungaria, plus America de Nord, Australia, majoritatea ţărilor europene etc. Vine un ignorant şi dă o asemenea idioţenie pe post, ca să demonstreze, pentru un efect de 10 secunde, că propriul lui popor este egal numeric cu telemicrobiştii italieni ai unui meci de la Euro 2012, în care englezii au pierdut româneşte la loviturile de departajare şi au ratat semifinalele. Bine că nu i-a contabilizat pe italienii de pe stadion şi pe ăia de la radio, că eram în inferioritate netă.

• „Spania  a avut un avantaj bun.” (Gheorghe Hagi, Digi Sport 1 TV, 26 iunie 2012)

Aşa e, mai ales când adversarele au avut un „dezavantaj nasol”. Aşteptăm un turneu final în care România să se califice şi să câştige oricum, fie având un „avantaj rău”, fie un „handicap mişto”.

• „Prin chemarea doctorului Vasile Lascăr la DNA...” (Mihai Gâdea, Antena 3, 26 iunie 2012)

Totul e bine, în afară de ceva esenţial. Ca fost ministru de interne, de finanţe şi parlamentar, Vasile Lascăr putea fi chemat la DNA, dacă nu murea în 1907, cu un secol înainte să se înfiinţeze Direcţia Naţională Anticorupţie. Deci, „bănuim sigur” că e vorba de medicul Ioan Lascăr, somitate a chirurgiei plastice mondiale, cu care suntem contemporani, spre norocul nostru. Dăm circumstanţe atenuante domnului Gâdea: a fost foarte lungă emisia despre interogarea medicilor care l-au tratat pe Adrian Năstase după tentativa de sinucidere, foamea a apărut inerent, iar pe strada Vasile Lascăr (fostă Galaţi) din Bucureşti sunt mai multe restaurante chinezeşti, de exemplu „Templul Soarelui”. Pariem că nu ne-am înşelat făcând aceste conexiuni.

• „Tezele de doctorat sunt acuzate de plagiat.” (Realitatea TV, 29 iunie 2012)

Obsesia pentru găsirea plagiatelor demnitarilor face din anumite teze de doctorat personaje sinistre, care trăiesc pe cont propriu, fură pasaje când alte lucrări nu sunt atente, iar, când sunt prinse, sunt acuzate. Corect era „suspecte”, nu „acuzate”.

• „Domnul senator ex-Voiculescu.” (Robert Turcescu, B1TV, 27 iunie 2012)

Pardon! Domnul Voiculescu, ex-senator, ex-colonel, ex-general... Pardon, colonel e vorbitorul, nu mogulul... Mai degrabă, „Domnul Voiculescu, viitor când va vrea el senator”.

• „Să producă cartofi.” (Corina Drăgotescu, România TV, 18 iunie 2012)

Poftă bună dumneavoastră şi invitaţilor dumneavoastră! La urma urmei, orice s-ar produce şi s-ar consuma în domeniul alimentar, tot cacofonie ajunge, în canal, în haznaua din curte sau în tufe.

• „Vehemenţa doamnei Macovei este şi dânsa de înţeles.” (Dorin Chioţea, Realitatea TV, 25 iunie 2012)

1) Dacă „dânsa” se referă la vehemenţă, ne sună a grai moldo-bucovinean, unde „dânsa” se foloseşte şi altfel decât pentru persoane, ceea ce face posibile asemenea construcţii stranii: „Bă, uiti-ti mai ghini, bă, pi undi mierji, că aieste un rahat pi podişcă, să nu calşi în dânsul!”, unde politicosul „bă” se referă la bunic, tată, unchi, frate, coleg, profesor, primar, preot etc, iar dispreţuitorul „dânsul” la rahat; 2) Dacă „dânsa” se referă la Monica Macovei, ne sună a construcţie defectuoasă şi trebuie ştiut că „dânsa” nu e un pronume de politeţe. Deci, cum rămâne? Cine sau ce e de înţeles?

• „La prăbuşire, s-a produs incendierea avionului.” (Realitatea TV, 17 iunie 2012)

Alo, alo, copii fără proprietatea termenilor! Incendiul e una, incendierea e puţin altceva! Când cade un avion, ia foc singur, de cele mai multe ori, nu mai trebuie să vină cineva să-i mai dea foc („incendierea” sună a punere intenţionată de foc). Lângă Băneşti, tragediile aviatice continuă, din 1913, de la Aurel Vlaicu, până azi, când li se adaugă şi tragedia necunoaşterii propriei limbi exact de către cei care o au ca profesie.

• „Liniile de înaltă tensiune se întind pe câţiva zeci de kilometri.” (România TV, 17 iunie 2012) • „Medicii sunt rezervaţi în ceea ce privesc şansele de recuperare.” (Antena 3, 18 iunie 2012)

Greşeli tipice de mutare a acordului în gen după o referinţă falsă, de la un termen la altul, pe care am remarcat-o de „câţiva” zeci de „oare”, sau chiar de „câţiva” mii de „orori”. În primul caz, deşi, logic, e vorba de „kilometri” (masculin), acordul trebuia făcut cu „zeci” (feminin), aşa zice cartea. În al doilea caz, trebuie ţinut cu dinţii de forma unică „în ceea ce priveşte”.

• „Dacă ajungem la alegerile prezidenţiale, repet încă o dată, îl susţin pă Crin Antonescu.” (Radu Câmpeanu, B1TV, 18 iunie 2012)

Dacă, în privinţa cuvintelor „se”, „pe”, „de”, venerabilul liberal ne-a obişnuit de mult cu rostiri de genul „să” (nu să face aşa ceva...), „pă” (...pă cuvânt...), „dă” (...dă onoare!), acum ne surprinde cu un pleonasm consistent, nepotrivit unui intelectual rafinat.

• „Trebuie o mână forte ca să reorganizeze această reorganizare.” (Vasile Dâncu, România TV, 19 iunie 2012)

Preocupat să folosească termeni dintre cei mai elocvenţi pentru statutul său de specialist în sociologie şi comunicare publică, domnul Dâncu s-a blocat şi s-a încurcat tocmai în familia unui cuvânt ca organizare. Trebuie o minte forte, într-adevăr, ca să limpezească lucrurile.

• „Intelectualii n-au nicio şansă să preia conducerea Partidului Democrat Liberal, au o singură şansă: dacă se primeşte ordin de la Traian Băsescu.” (Bogdan Niculescu Duvăz, România TV, 19 iunie 2012)

Ăsta a fost mereu secretul lui Traian Băsescu: nu a avut nicio şansă la început, a câştigat mereu pe ultima linie dreaptă, a dat ordine cui a vrut şi cum a vrut şi a irosit toate şansele. Ale noastre inclusiv.

• „Lebăda neagră / Black swan este una din cele mai comentate filme.” (Rock FM, 20 iunie 2012)

Bravo, bravo! Aţi reuşit să faceţi varză acordul în gen! Normal, dacă vă gândiţi numai la varză + lebădă = „unul dintre cei mai buni mâncare”.

• „Din afară vezi doar faţa vizibilă (a lucrurilor).” (GiGa TV, 25 iunie 2012)

Nu-i aşa că e tare şi paradoxală această sintagmă de spot autopromo? Pe cale de consecinţă, dinăuntru, nu vezi faţa invizibilă, nu? Marile mistere încep să ni se releve şi releve la GiGa TV, staţie cărora unii răutăcioşi şi invidioşi i-au spus GâGă TV.

• „Generaţia cea mai bine reprezentată.” (H2.0 TV, 26 iunie 2012)

Trebuie să existe o explicaţie ştiinţifică şi academică a acestui dezacord, tocmai la emisiunea „Universitaria”! Corect era „cel mai bine” reprezentată.

• „Cred că nu stăpânesc tehnica respectivă şi pot apare....” (Vasile Pistriţu, profesor de limba română, Antena 3, 27 iunie 2012)

... Da, pot „apare găfi” la cine nu trebuie în gură. Păi bine, dottore-profesore-valahore, nu rămăsese stabilit că verbul este „a părea” (conjugarea a doua), şi nu „a pare” (care sună a conjugarea a treia)? Nu stabiliserăm că, la orele de română, îi învăţăm pe copii cum să găsească forma corectă, căutând substantivul din aceeaşi familie cu verbul? „A părea-părere” există, pe când „a pare-parere” nu prea.

• „Bianca - un copil aşa de tânăr.” (Antena 3, 27 iunie 2012)

Două precizări: a) copilul e tânăr sau foarte tânăr prin definiţie; 2) copilul atât de tânăr, de fapt, nu prea mai e copil, pentru că, despre Bianca, s-a mai spus în emisiune că are 15 ani, ceea ce înseamnă că tocmai e ori un copil mare, ori o adolescentă în apogeu, ori o foarte tânără feminină.

• „Drama pe care o trăieşte Adrian Năstase, ca om, e om dramă!” (Niels Schnecker, Antena 3, 21 iunie 2012)

Tare! Adânc! Paradoxal! Trebuie să fii mare specialist în economie, comunicare, televiziune, logică, psihologie şi multiculturalism, ca să îţi poţi permite să postulezi că „drama e o dramă”. Mai vrem asemenea descoperiri, Nielsy!

• „Doamne fereşte că nu s-a întâmplat! Îi doresc sănătate lui Adrian Năstase!” (William Brânză, România TV, 21 iunie 2012)

Nu ştim dacă a fost o „eroare din greşeală” sau o eroare intenţionată, ironică. Cunoscând abilităţile de expresie williambrânziste, tindem să credem prima variantă. Cu excepţia situaţiei în care domnul Brânză ar fi dorit ca Adrian Năstase să şi moară în tentativa de sinucidere, formulările corecte puteau fi „Doamne ajută că nu s-a întâmplat” sau „Doamne fereşte! Bine că nu s-a întâmplat!” Altfel, pare că îl roagă pe Doamne-Doamne ca, altădată, sinucigaşii să ţintească mai bine. Spre satisfacţia duşmanilor politici.

• „Sunt ziarişti care a scris despre chestia asta.” (Răzvan Dumitrescu, Antena 3, 22 iunie 2012)

Alo! Sonorul mai tare! Mai insistaţi pe vocale! Totuşi, poate că nu am auzit noi acel „u” care face diferenţa între corect şi incorect. Răzvan Dumitrescu este un ziarist şi vorbitor prea bun, ca să fie adevărat 100% acest dezacord.

• „Domnul Vâlcu sigur că evident a putut evalua ochiometric.” (Dorin Chioţea, Realitatea TV, 23 iunie 2012, cazul canoistului olimpic Iustin Porcăraşu, rănit în accidentul din Deltă) • „O asistentă a fost folosită ca drept scut uman.” (România TV, 24 iunie 2012)

Dar vă rugăm, nu ne mai bombardaţi cu aceşti termeni atât de academici şi cu superbe formulări pleonastice. Înţelegem din prima, suntem băieţi deştepţi (era suficient „sigur”, nu mai aveam nevoie şi de „evident”; era suficient „ca”, nu mai trebuia şi „drept”).

Andrei Păunescu