Oportunistul nativ: drepturi de locatar şi obligaţii de vagabond

• Pe străzile de lângă spitalul de copii din Bucureşti, trăieşte un câine atât de frumos, încât i se spune Frumosu’ (câtă imaginaţie la cei care l-au botezat aşa!). În afara faptului că e frumos, seamănă perfect cu preşedintele Traian Băsescu: are drepturi de locatar (onorabil) şi obligaţii de vagabond, este oportunistul prin excelenţă, adică e şi la putere, şi în opoziţie, în acelaşi timp, după nevoi şi păcăleşte pe toată lumea cu farmecul lui, dovedit irezistibil. Când l-am dus la veterinar să-i aflăm vârsta, să-i facem carte de sănătate şi să-l vaccinăm, l-am rugat pe medicul Bogdan Gheongheos să-i treacă, la rubrica „semne particulare” doar atât: „oportunist nativ”.

• Frumosu’, ca şi Băsescu, este umil când îi e frică de concurenţa căreia nu-i face faţă şi plin de tupeu de după gard. Depinde cât de fraier sau şantajabil este cel din faţa lui. Latră de răsună cartierul, dacă adversarul nu poate ajunge la el, şi se ascunde unde poate, când trebuie dusă o luptă faţă în faţă. Se gudură pe lângă trecătorii cu plasele pline, se ia după ei, îi priveşte cu ochi convingători, până aceştia îi dau ce au în pungi (inclusiv voturile), apoi îi abandonează relaxat şi caută să intre în curţile unde sunt oale cu apă – următoarea ţintă de supravieţuire şi confort.

• Fiindcă, vorba lui Traian Băsescu, iarna nu-i ca vara, Frumosu’ intră pe la oameni prin curţi când e canicula mai mare sau când viscolul bate mai tăios şi îşi cere agresiv dreptul să iasă liber în stradă, când vremea e tocmai bună pentru hălăduit. Pe cât de tare râcâie poarta pe dinafară ca să intre, pe atât de rău o zgârie, curând, pe dinăuntru, ca să iasă. E un răzgândac de profesie şi nu îi poţi refuza nimic, pentru că fiecare gest îl face cu maximă convingere, aproape plângând. În curtea mea, îl aşteaptă cuminte o căţea fidelă, Bora, care nu are voie să cutreiere străzile liberă şi căreia, de voie, de nevoie, i l-am destinat ca bărbat cu toate drepturile şi fără nicio obligaţie.

• Nimic nu i se pare prea mult când este să-i dai ceva acestui animal (politic) şi nu poţi să-l tragi la răspundere pentru nimic, fiindcă mereu îţi arată că altcineva e de vină. El consideră că totul i se cuvine şi nu datorează nimic şi cu asta s-a terminat demonstraţia, ca la puştanii care, când cer libertăţi, spun că vor să fie trataţi ca nişte oameni mari, egali, iar, când trebuie să se înhame la treburi, îndatoriri, responsabilităţi, se smiorcăie că sunt, încă, nişte copii.

• Dacă Frumosu’ ar fi candidat la vreo demnitate publică, ar fi cerut, ca Traian Băsescu, şi Ministerul Transporturilor în cinci ocazii, din 1990 până în 2000, şi deputăţia în parlamentele din 1992 şi 1996, şi Primăria Bucureştilor (în 2000), şi Primăria din nou + Consiliul General al Capitalei ca să aibă toate armele (în 2004), şi Preşedinţia că situaţia l-a obligat, nu a vrut el (în 2004), şi Parlamentul ca să fie preşedinte jucător (în 2004), şi revalidarea la referendumul de după suspendarea din 2007, şi Parlamentul din nou, în 2008, că prima oară s-a înşelat şi nu i-a ieşit, şi Preşedinţia din nou, în 2009, că prima oară a greşit, şi şi şi...

• Dacă şi după al doilea referendum, convocat în 29 iulie 2012, după a doua suspendare, Traian Băsescu rămâne în funcţie, înseamnă că poporul român nu mai are chiar niciun drept să se plângă de putregaiul în care trăieşte. Poate că putregaiul, mocirla, minciuna, jegul, mitocănia, abureala, curvăsăria, jaful, răzbunarea, incultura, cinismul, tupeul, grobianismul, falsul, izolarea şi şantajul din România de azi nu sunt făcute de cei mai mulţi dintre români, dar, cu siguranţă, tot răul rămâne la putere prin ignoranţa şi absenţa noastră de la secunda de decizie de la referendum (şi de la orice scrutin) şi de la următoarele ore, zile, luni şi ani de implicare şi curăţenie la care avem obligaţia. Dacă sunt cetăţeni care îşi închiriază buletinul de identitate până după vot, ca să îi asigure pe ticăloşi că nu au cum să se prezinte la urne, de vină sunt şi cumpărătorii de absenteism, şi cei ce vând pe câţiva lei sau euro vieţile lor nepreţuite şi miliardele României. Scopul mârşav îşi găseşte şi îşi stabileşte mereu mijloacele, doar dacă majoritatea se face părtaşă la singura soluţie a lui Traian Băsescu, şi anume rămânerea în funcţie la masa verde, prin neprezentarea acelui cvorum de jumătate plus unu, necesar validării referendumului.

• Iartă-mă, câine frumos, că te-am băgat, fără să ai nicio vină, în acest tablou sinistru. Tu faci ce faci doar ca să-ţi asiguri acoperişul şi colţul de pâine de azi, nu să furi flote, coteţe în strada Mihăileanu, salarii de mii de euro lunar, locuri în Parlamentul European, industrii dezagregate şi vândute străinilor, aurul de la Roşia Montană, aluminiul de la Slatina şi multe altele, acoperite de imunitatea prezidenţială. Născut nu se ştie când, pe undeva prin cartierul Berceni, tu, Frumosule, câine fără de vină, ai tot dreptul să trăieşti şi după 29 iulie 2012. Traian Băsescu, născut în 4 noiembrie 1951 şi renăscut la fiecare votare de până acum, prea ne-a ameţit de nu mai ştim pe unde s-o luăm şi, de aceea, trebuie să ne iasă imediat din sânge şi, ca orice produs de Murfatlar, să se scurgă, luni dimineaţă, direct la canalizarea politicii româneşti.

Andrei Păunescu, 25 iulie 2012