Balada lui Vlady

Bassul şi cureaua lată,

Ce golan eram odată,

Colindam prin dormitoare,

După domnişoare.

- A fost odată, când eram mai gras

Şi mă jucam de multişor pe bass,

Spusesem „Pa!” Oradei şi-alor mei,

Iubeam femele, dar visam femei.

Sunt ungur, sunt român şi sunt evreu,

Ce pana mea aveţi cu neamul meu?

Oi fi Săteanu, dar nu sunt din sat

Şi muzicile m-au cam cocoşat.

Spun bancuri bune, uneori porcoase,

Mă doare-n bass de damele focoase,

Sunt hard’n’heavy metal pân-la os

Şi m-am dedat la tot ce-i păcătos.

Mai gâlgâi una-alta pe gâtlej,

Fumez cât din Bihor până la Dej,

Iar după chefuri crâncene mă dreg

Cu Fender, Rickenbacker şi Ampeg.

Cu lumea am contracte şi un troc,

Renunţ la tot, dar nu la bass şi rock,

Chiar dacă unii-mi spun: „Tu, Vlady, semeni,

Cu Shrek gigantul, parcă sunteţi gemeni!”

Deja trecuse veacul douăzeci,

Iar eu mâncam demult „Sarmale reci”,

Cântam şi-n Bucureşti, şi în Băicoi,

Cu trupa „Totuşi” şi cu „Timpuri noi”.

O sculă tare-aveam, aveam şi păr,

Iar maneliştii îmi ziceau „rockăr”

Şi, când speranţa îmi stătea să moară,

Eu m-am lovit pe scenă de-o vioară.

Vioara mi-a vorbit imediat:

- „Fii mai atent! Te dai aici bărbat?

Tu crezi că tot ce cântă se şi arde?

Cred c-ai cântat la mult prea multe coarde!

Eu sunt Lavinia şi mi-ai produs o rană,

Voi fi Săteanu, chiar de-am fost Cătană,

Şi îţi accept, Sătene, aroganţa,

Când vii-n genunchi la mama, la Constanţa!

Şi-acuma, hai la treabă, măi băsare,

Eu cu vioara, tu - cu bassul mare,

O să cântăm de-o să ne doară spatele,

Ce nuntă o s-avem la Belciugatele!

Eu în Ardeal îţi jur, vom merge des

Cu trotinetă, tren sau Mercedes,

Deşi stăm la oraş, nu-ntre coceni,

Vom umple Bucureştii de Săteni!”

Aşa a zis Lavinia, pe loc,

Iar lui i s-a sculat abrupt un smoc

Viril, băţos, fălos, trufaş şi drept,

Din părul care i-a rămas. Pe piept.

Mai spune-ne ceva, Sătene, Vlade,

Te implorăm, e nunta ta, se cade

Să ştim cum singur dumneata te vezi,

Cum te autocaracterizezi.

- Eu sunt perfecţionist până la comă,

Am fost alături în eterna Romă

Şi, dragă Păunescule Andrei,

Eu mi-am găsit femeia-ntre femei!

Mai plănuim să strângem nişte case,

S-avem mai multe decât are Tase,

Să procreăm, ca să ne doară capu’,

Vreo opt copii, să-l umilim pe Napu.

Eu, însumi, mire, Vladimir Săteanu,

Nu ştiu de cartea lui Emil Gârleanu

Şi jur că n-o să intru, după nuntă,

În lumea celor care nu cuvântă.

Andrei Păunescu, 6 august 2012