Mamă

Mergeam demult de mână prin păduri,

Fugeai cu mine, jalea să o-nduri,

Din pântec, ce mi-a fost întâiul leagăn,

Ştiam că-ţi place coaja de mesteacăn.

Azi e târziu, nu mai putem avea

Decât tăceri şi zaţul din cafea,

Că moartea s-a ivit şi ne desparte,

Mai stăm ca paginile într-o carte.

N-am apucat poeme să îţi cânt,

Că te-ai grăbit să fugi către mormânt,

Cobori cu gânduri în priviri ascunse

Să numeri generaţii noi de frunze.

Iar azi, dinspre pământ, te simt cum legeni

Tot versuri albe-n frunze de mesteceni.

                                           Andrei Păunescu, 10 septembrie 2012