M-am hotărât să-ţi scriu,Te tot aud, ca-ntr-un halou,
De parcă-ai fi iar viu
Şi mă întrebi mereu: „Ce-i nou?”
Nimic nu-i nou pe-aici,
Decât că porcii-s tot mai porci
Şi, de-ai putea fi viu,
Te-ai răzgândi să te întorci.
E jale-n tot ce văd,
Trozneşte gheaţa pe mormânt
Şi, de atât prăpăd,
Mi-e greu şi să mai vreau să cânt.
Cu Eminescu-n rând
Şi cu Bacovia te ţii,
Pe Goga-l simţi strigând
Că nu mai sunteţi printre vii.
Şacalii stau la colţ,
Să vadă ce pot sfâşia,
Ar vrea să facem praf
Tot ce-a lăsat domnia ta.
Dar nu îţi face griji,
Or să aştepte în zadar,
Eu nu am să te vând
În târg şi nici la anticar.
Ţi-am pus stilou şi cărţi
Şi telefon cu fir postum,
Un tricolor şi-un ceas,
Pe toate să le ai pe drum.
Ce ai iubit eu ştiu
Şi-atunci, când în pământ te-am dus,
Acolo, în sicriu,
Doar o femeie nu ţi-am pus.
O să ne revedem,
La mine timpul trece greu,
Iar viaţa-i doar un ghem,
Mergi liniştit, că vin şi eu.
Andrei Păunescu, 1 ianuarie 2011,
din volumul "Iobag la patron, iobag la stat"
16 comentarii:
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace, la trecerea celor doi ani! Ne este tare dor de POET. Andrei, toate urarile de bine pentru intreaga familie Paunescu!
La 2 ani de cand cel mai mare poet contemporan cu noi s-a mutat intr-o stea, ii simtim dureros tacerea versului. Recitesc poeziile lui, care imi ostoiesc sufletul obidit de nedreptatea sociala, gasesc acolo gandurile noastre, ale acestui biet popor roman, dorinta de a fi eliberat de talhari si oameni nevrednici sa-i fie in frunte…intoarce-te bardule si spune-le ce ne doare!
Pe saitul www.comemorare.ro este un memorial inchinat poetului, unde am inserat azi omagiul meu adus marelui poet.
Lacrimi ce se transforma in stele ...ele vor lumina calea Poetului in eternitate
superba poezia, am citit-o cu emotie, dar la strofa asta "
O să ne revedem,
La mine timpul trece greu,
Iar viaţa-i doar un ghem,
Mergi liniştit, că vin şi eu" mi-au dat lacrimi,o lacrima pentru POETUL nostru, alta pentru faptul ca te apreciez si alta poate pentru ca ma regasesc in versurile acestea cand ma gandesc la oameni dragi din viata mea, care din pacate nu mai sunt...
S. Alexandra
Minunate versuri...
Imi amintesc un poem de suflet...
Dacii liberi
Noi n-am avut nevoie
Să luam adeverinţe
Că vieţuim acasă,
În patrie la noi,
Am fost şi vom rămâne
De-a pururi dacii liberi
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
La Sarmisegetuza,
La focuri, cu Zamolxe,
Şi stelele din ceruri
Din sânge ni se rup.
Nu ne-au învins romanii
Şi-am râs de toţi barbarii
Strigând la ei cu steagul
Făcut din cap de lup.
Această dăm de ştire,
De sub pământul nostru,
Urmaşilor în care
Reinviem acum.
Femeile iubindu-şi
Să nască dacii liberi
Spre răzbunarea noastră
Pe cel din urmă drum.
Numiţi şi ţara noastră
Cu numele ei dacic
Iubiţi pe nou veniţii
După atâţia ani,
Dar veşnic ţineţi minte
Că peste dacii liberi
Au tot călcat invazii
Şi altfel de romani.
Noi am rămas în glie
Şi devenim pădure,
Şi devenim recolte,
Să vă hrănim pe voi,
Şi temelia ţării
S-o întărim cu oase
Şi iubitori de pace,
Şi vrednici de război.
Cu tot ce năzăreşte
Din firea noastră veche,
Dăm Romelor de ştire,
Prin ierburi murmurind,
Că numai oboseală
Ne-a aşezat sub scoarţă,
Dar dacă e nevoie
Ne vom scula oricând.
.......................
Unor Poeti, dar mai intai oameni, datoram memoria neamului nostru. Adrian Paunescu este unul dintre aceia care au strigat, in versuri desigur, gloriosul nostru trecut.
Inainte de a fi parinte, profesor, politician, Adrian Paunescu a fost un bun Roman.
Sa ii cinstim memoria, tot asa cum el a iubit neamul romanesc.
Dumnezeu sa-l odihneasca !
Andreea
SUPERBB!!! ATAT! DUMNEZEU SA-L ODIHNEASCA IN PACE!
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
in fiecare zi,un dor puternic de poetul tineretii noastre,creste proportional cu troienirea in eternitate.Pamantul deocamdata plange,dar rezista.
rafaela
Autentic si trist, poemul pentru tatăl tău, Andrei dragă, îmi confirmă o părere mai veche: Talentul se moşteneşte.
Alături de tine, cu respect faţă de POET!
FRUMOS
O poezie scrisa acum doi ani de un om pasionat de poeziile domnului Paunescu, profersorul de limba romana Dumitru Bala din comuna Virtop,Dolj:
Rugagiune
-pentru Adrian Paunescu-
Vă rog să faceţi puţină linişte
Poetul se zbate între-ntuneric şi lumină
Sub fruntea lui cât streaşina lumii
Organele toate îşi cer dreptul la respirare
Lăsaţi pentru o vreme deoparte
Grijile şi egoismele cotidiene
Şi puneţi cuminte alături gând şi speranţă
S-aprindem în El flacăra iubirii supreme
Bogata limbă română e văduvită astăzi
De vocea lui de mângâiere şi tunet
Iar noi rămânem mai săraci, mai bogaţi
Mai săraci cu o inimă ce-a bătut pentru toţi
Să-i fie veşnicia uşoară
Să-i fie cuvântul panaceu printre zei
Prin el, prin Nichita şi prin Sorescu
Vom fi de-a dreapta lui Dumnezeu
Scuze pt greseala
Rugaciune
Thanks for another informative website. The place else may I am getting that type of information written in such an ideal method? I’ve a mission that I’m simply now working on, and I’ve been on the look out for such info.
[url=http://mini.dha-appraisals.com/]payday loans uk[/url]
payday loans uk
and the relationship between shanghai massage these are the requirement to present the tapein unbroken training Of class this drift of disk training
buy valium online legally valium 5mg uk - generic valium online
Trimiteți un comentariu