Emisiunile trece, perlele rămâne (148)

Deznodământul final • Trupurile neînsufleţite a cadavrelor celor decedaţi

• „O rundă care ne va aduce deznodământul final.” (Digi Sport 2, 10 noiembrie 2013)

Bine că am aflat că „finalul e la coadă”, pentru că ne aşteptam la „deznodământul de început”, apoi la cel „de mijloc” şi abia apoi la „deznodământul final din urmă”, care cică ar fi la „sfârşitul încheierii.”

• „Masa tăcerilor” (Radu Banciu, B1TV, 24 octombrie2013)

Mare om, mare caracter acest Radu Banciu, căruia îi pute tot (în sinea lui, sigur îi miroase urât şi propria persoană). Din păcate pentru el, exact când face mai mult pe deşteptul (şi prost nu e, nici lipsit de ceva lecturi, să recunoaştem), ne trăzneşte câte-o aberaţie, mai mare ca propria chelie şi sigur mai mare ca… ştie „dânsul la” ce ne referim în „răstimpul ăsta”.

• Această tânără care ştie patru limbi: româna, lituanianca, rusa şi engleza… Limba lituaniancă – o rusă corcită.” (Radu Banciu, B1TV, 24 octombrie2013)

Tocmai spuseserăm că Radu Banciu e băiat deştept şi uite că ne face să ne mai gândim. Micuţul lătrău de la B1TV e rău, dar, iată, e şi incult, însă, pe alocuri şi agramat (vorba cuiva: „Nevastă-mea e urâtă, însă proastă, dar şi bătrână”). În primul rând că „lituaniancă” poate fi o femeie din Lituania, nu limba acelei ţări (probabil aici se relevă o obsesie sexuală, de ce nu, cu Vica lui Piţurcă, cine ştie?). Limba e lituaniană şi nu e deloc o „rusă corcită” (Doamne, ce aberaţie!), pentru că nici măcar nu e o limbă slavă, ci una din ramura baltică a limbilor indo-europene (vezi măcar Google, ca să nu pierzi timpul cu dicţionarele tipărite, maestre).

• „Rapidul e Rapid, tricoul acesta e greu, nu uşor.” (Viorel Moldovan, Sport.ro, 10 noiembrie 2013)

Desigur: Rapidul e Rapid, nu e Săgeata Năvodari şi nici Damila Măciuca, iar ce e greu nu e uşor. Totuşi, dacă stăm să ne gândim, nu e chiar aşa. Suntem noi pricinoşi şi căutăm nodul în papură: Rapidul nu e oricum rapid, ci e destul de lent şi în divizia a doua, iar tricoul său, dacă nu e greu, poate fi şi mai greu. Mai ales fără pile, fără bani şi fără George Copos.

• „La Zărneşti, se pregătesc resursele ce-i va ajuta să supravieţuiască în perioada de hibernare.” (Antena 1, 4 octombrie 2013)

Printre aceste resurse, ar fi bine să îşi găsească loc şi ceva rezerve de acord între subiect şi predicat, foarte necesar şi vara, nu numai iarna.

• „A încercat s-o salveze pe Beira Mar de la evitarea retrogradării.” (Pacos Ferreira - Pandurii Tg Jiu 1-1, Digi Sport 1, 3 octombrie 2013)

Încercarea moarte n-are şi, ca urmare a eforturilor susţinute de a fi băgată la fund, Beira Mar e acum în marasmul ligii secunde portugheze. De ce? Pentru că, dacă însuşi antrenorul echipei cică a încercat nu să-şi salveze echipa de la retrogradare, ci să evite retrogradarea, echipa chiar a ajuns în groapă.

• „Nişte sămânţe de adevăr.” (România TV, 7 noiembrie 2013)

Domniţa care a debitat aşa ceva pe post probabil că nu face deosebirea dintre „sămânţele” de dovleac şi „seminţiile” de floarea soarelui. Foarte probabil că nu face distincţia nici în ceea ce priveşte „sămânţa” reală şi cea virtuală (care – atenţie! - nu lasă gravide femeile, nici dacă fac sex continuu, total şi sălbatic doar pe internet).

• „Scorul e corect, ca şi aseară, spre deosebire de aseară, când Steaua a fost mai bună la Basel.” (Pandurii Tg. Jiu - Fiorentina 1-2, Sport.ro, 7 noiembrie 2013)

„Relativ exact”! La fel, „dar” invers. Idem, „însă” cu totul diferit. Similar, „totuşi” absolut altfel. „Probabil sigur” că exprimarea e „clară şi plină de echivoc”.

• „Vicepreşedintele Joe Biden a folosit de zece ori acest sintagmă…, lucru care sunt total de acord.” (Victor Ponta, România TV, 22 octombrie2013)

Sunt mari emoţiile provocate de faptul că al doilea om al Statelor Unite ne consideră şi ne reafirmă drept aliat şi partener de nădejde. Emoţiile duc la pierderea pe drum a acordului în gen şi a prepoziţiei „cu”, dar şi la exagerări (nu ni-l închipuim, totuşi, pe Joe Biden spunând chiar de zece ori într-o discuţie scurtă: „România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru, România e partenerul şi aliatul nostru.” Ne-am înţeles? OK, Boss!

• „CNA poate ar putea să dovedească că…” (România TV, 28 octombrie2013)

„Ar putea să poată”, numai dacă „n-ar putea să nu poată”. Chestie de voinţă, dar şi de putirinţă, mai ales în ceea ce priveşte cacofoniile.

• „Douăzecişiunu de andidaţi la Balonul de aur.” (pe ecran, B1 TV, 26 octombrie2013)

Dacă tot s-au apucat să mănânce prima literă a cuvintelor, măcar să le fi mâncat pe toate: „Ouăzecişiunu e andidaţi a alonul e ur”.

• „Pe măsură ce, aşa cum a comunicat deja ambasadorul, se finalizează formalităţile de partea din Muntenegru, vom efectua şi zborul cu trupurile neînsufleţite a cadavrelor celor decedaţi.” (Mircea Duşa, B1TV, 25 iunie 2013)

Ministrul Apărării a reuşit o salbă de perle, bună de pus în manuale, în cărţi de umor involuntar şi, la final, în ramă, acasă la fiecare dintre noi. Ce-avem noi aici? 1) triplu salt mortal de pleonasm (trup neînsufleţit = cadavru = decedat); 2) crâncen dezacord în număr („a cadavrelor” în loc de „ale cadavrelor”, „a” fiind în dezacord şi cu „decedaţii” cu care trebuia să se acorde gramatical, şi cu „trupurile”, termenul anterior, cu care, de obicei se face greşit acordul). La mai mare, la mai tare, la mai lungă şi la mai lată!

Andrei Păunescu