Mă izolează-ntr-un salon curat,
Ca un deşert mi-e buza fără apă,
Nici un catâr, de-un veac, nu l-a arat.
Supapele spre univers mi-s prinse
De bisturiul ce îl ţine strâns
Şi taie lumea-n care doar un ins e
Cu două streşini, puse pentru plâns.
Chirurgul eşti chiar tu, eu - pacientul,
Salonul seamănă cu lumea ta
În care am căzut eu, neatentul,
Ce a uitat să spună şi să vrea.
Dă-mi funcţiile, până ieri, vitale,
Mă voi închide într-un loc comun,
Nu vreau să-mi treacă viaţa prin spitale,
Obuzul cheamă-l înapoi în tun.
11 comentarii:
chirurgul e de garda in noaptea asta!
DRL
Nu mai scriu
de Gabriela Marieta Secu [Geea ]
2007-12-30
Nu mai scriu
ultimul poem
am ieşit din definiţia
sensului interzis
fac primii paşi
în tot ceea ce mi-a mai rămas
dincoace
de poveştile zgomotoase
ale unor gratii frumos colorate.
Nu fi trist
colivia de aur
păstrează urma aripilor mele
trebuia să zbor
dincolo de iernile
lacrimilor
transformate în fulgi de zăpadă...
Nu mai scriu ultimul poem
acela din ultimii zori de ziuă
ar fi nefiresc
să locuiască între noi
dorul
parfumat de cuvântul adio...
Poezia aceasta nu se potriveste si nu se aseamana cu nimic scris de tine pana acum.
Buna Andrei, fumoasa poezie cu o tema inedita ,neconventionala pentru versuri.
M-am indragostit de doctorita care ,fara mila , mi-a pus ambele picioare in ghips ,ca sa nu mai pot fugi de langa ea niciodata.
O poezie foarte interesanta; trista, dar frumoasa.Mi-a placut mult.
Anonim,
Nu se potriveste in bine sau in rau?
Irina,
Imi pare bine de cunostinta si de ceea ce spui.
Matei,
Raspunsul tau intreg este o poezie. In cazul asta, ramai acolo, daca merita iubita precum te iubeste ea!
Starlight,
Si mie imi place raze stelelor.
Poemul (in opinia mea) nu are coloana vertebrala.
Remarc primele versuri, in rest cam banal.
Trimiteți un comentariu