Emisiunile trece, perlele rămâne (67)

Din puţul fără fund, cu telecomandă

• „Le plac sau nu le plac de mine, sunt vicepreşedintele partidului.” (Marian Vanghelie, Antena 3, 30 noiembrie 2011)

Vremea sărbătorilor vine, cu aerul inconfundabil al colindelor, inspirate de bazinul folcloric al Elenei Băs: Ne plac ori nu le plac / Partide pe colac? / Ne daţi ori nu ne daţi / Politici sau cârnaţi?

• „Recomandăm conducătorilor auto să circule cu viteză.” (Antena 3, 27 noiembrie 2011)

Întrucât sfatul a fost dat de un poliţist, exact la începutul sezonului cu polei şi zăpezi, cine le mai poate spune şoferilor să meargă încet, până la evitarea oricărui pericol? Noi propunem ca şi vorbitorii de la televizor să dea un examen de sală, de limbă română, ca să nu mai uite exact ce e mai important în propoziţie, de exemplu, aici, cuvântul „redusă”. Până atunci, circulaţi, fraţilor, cu viteză, dacă s-a dat dezlegare!

• „Şi în plus încă două miliarde de la buget.” (Daniel Oajdea, Realitatea TV, 26 noiembrie 2011)

Nu numai că banii sunt „în plus”, dar sunt „şi” „încă”! Poate, în felul acesta, purtătorii de cuvânt ai regimului Băs-Boc cred că se triplează nu numai pleonasmul minune, ci şi fondurile.

• „Uneori am impresia că ceea ce urmăresc această garnitură (...) este să rămână la conducere într-un partid mic.” (Mircea Geoană, Antena 3, 23 noiembrie 2011)

E foarte posibil, dar faptul că, în garnitura PSD, sunt destui adversari politici ai domnului Geoană (foşti prieteni până mai ieri) este confirmat de însăşi ataşarea la „garnitură” a unui verb la plural. Pe când fostul (aproape)preşedinte este, decocamdată, la singular.

• „Era plină marea de submarine... radaruri...” (Dan C. Mihăilescu, TVR Cultural, 2 decembrie 2011)

Cunoscutul critic literar, avându-l în faţă pe şi mai cunoscutul şi renumitul în rele HâR Patapievici, şi-a pierdut busola şi radarele şi a pornit în căutarea „radarurilor” de rezervă. Păi bine, măi, maestre... tocmai matale şi tocmai pe TVR Cultural?

• „Credeam c-am pregătit bine partida, însă n-am ţinut cont că există şi adversarul.” (Victor Piţurcă, Prima TV, 27 noiembrie 2011)

Nimic de zis, antrenorul naţionalei a păşit decisiv pe tărâmul filosofiei. De acolo, înainte de a reîncepe reconstrucţia reprezentativei de fotbal, a început construcţia unui sistem filosofic, care are la temelie revelaţia că, în sport, ai şi adversari, nu numai idei.

• „Bruneta tânjeşte după atenţia tânărului fecior Poponeţ... În timpul ăsta, femeile se topeau centimentru cu centimetru” (Kanal D, 4 decembrie 2011)

Adevărat florilegiu de greşeli, pe „minut şi cap pătrat” de emisie. Mai întâi, ni se anunţă marea descoperire că o brunetă tânjeşte într-un club după atenţia, nu după banii unui fiu de miliardar. În al doilea rând, aflăm că Poponeţ ar fi un „tânăr fecior”. Noi ştiam că fetele alunecoase, ca să evite anumite riscuri şi pierderi de timp, tânjesc direct după „feciori bătrâni”. În al treilea şi ultimul rând, ca să înţelegem exact la ce tânjesc femeile, ni se arată un ditamai ligamentul („timpulăsta”), exact în propoziţia despre centimetri! La mai mare!

• „Am vorbit cu Nelu Dumitrescu de la Iris în timpul acestei piese.” (Rock FM, 28 noiembrie 2011)

Fiindcă discuţia cu Nelu nu a fost transmisă în direct, aşteptăm un „opis de” lămurire în legătură cu conţinutul discuţiei şi un altul cu privire la ligamentele sexuale din limba noastră, care se ştie că „e o comoară în adâncuri înfundată”!

• „AEK Larnaca nu le poate pune probleme Stelei în ultimul meci din grupă.” (Mihai Stoichiţă, Sport.ro, 1 Decembrie 2011)

Bun antrenor, defectuoasă limbă română! Sigur, Steaua e o echipă, un grup (asta presupune mai mulţi flăcăi), dar substantivul „Steaua” e la singular şi cere formulări în consecinţă („nu îi poate pune probleme Stelei”). În afară de asta, ciprioţii au dovedit că nu trebuie minimalizaţi niciodată.

• „Mihai şi Florin Costea joacă cam acelaşi post.” (Sport.ro, 1 Decembrie 2011)

Exact asta voiam şi noi să spunem, că fraţii Costea, după ce au plecat de la Craiova, joacă la Steaua, în general, în spiritul cacofoniei lansate, pe seama lor, de postul citat mai sus. „Că când” erau la Craiova, alta era situaţia! „Că care” stare de spirit se compară cu cea din Oltenia?

• „Nu mă rătăcesc niciodată. Am un simţ al dezvoltării foarte dezvoltat.” (Antena 2, 27 noiembrie 2011)

Această prostie a fost scrisă pe ecran şi atribuită cântăreţei Sanda Ladoşi, care tocmai era în imagine şi care, mai mult ca sigur, spusese în interviu că are un „simţ al orientării” dezvoltat, de nu se rătăceşte. Nu la fel de bine se orientează prin limbă editorii şi redactorii de serviciu.

• „Instanţa acceptă că Traian Băsescu i-a tras o scaltoacă acelui copil.” (Antena 3, 30 noiembrie 2011)

Pixelul albastru i-a sucit exprimarea şi vorbitorului de la TV, care, în loc de „scatoalcă”, i-a atribuit preşedintelui (mă rog, copilului, de fapt), o „scaltoacă”. În ţara lui Băs, unde toate sunt pe dos, ar fi fost culmea ca palma dată în văzul lumii să fie şi recunoscută, iar marea scatoalcă să nu devină, prin presiuni politice, mica „scaltoacă”.

Andrei Păunescu